7,948 matches
-
sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu” ( Fi-lamentație). Poemul Știri despre mine anunță linia antimitopoetică, autoironică a viitoarelor volume, amestecul de serios și glumă, tragic și comic, dedublarea lui homo poesis în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați, 1999; Meșterii de clopote, București, 1999; Memorialul plăcerii, București, 2000; Strada Plantelor, București, 2001; O noapte cu Patria, pref. Luca Pițu, București
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
sensuri. Cetitorule, vei continua cum îți place operațiunea aceasta: vei adăuga sensuri; vei adăuga mai ales vibrația emoțională specifică ție.” Peste un an, D. scoate primul volum, Euridice. 8 proze, consemnat de G. Călinescu în „Națiunea”: „nu-i lipsit de grația condeiului și de paletă; clasicitățile sale sunt revopsite în culori vii”. În 1948, intră redactor la „Flacăra”, trece apoi la „Viața românească” (în 1953 ajunge redactor-șef). Publică, în 1948, în „Viața românească” fragmentul Dușmănie care va intra, ulterior, în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali și livadă, în răgazul pe care i-l lasă stările de grație visate și dobândite. SCRIERI: Nopți la paralela 32, tr. Liana Maxy, București, 1994; Dacă poezia mea..., tr. Liana Maxy, postfață Dan Laurențiu, București, 1996; Timp fără trup, tr. Sebastian Costin, îngr. Elena-Esther Tacciu, București, 2003. Repere bibliografice: E.-E. Tacciu
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii. Dar lovitura de grație este dată în primul rând limbajului, afectând în general sfera comunicării literare. Sunt explorate cu o luciditate acută limitele și insuficiențele limbajului, decalajul enorm, discrepanța dintre intenția poetului și imposibilitatea expresiei de a surprinde profunzimea și bogăția mesajului. Opțiunile pe
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție autoironică a ceva de dinainte, ci și o repetiție pentru prima dată, deci
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
moarte pe erou și să conducă la o unire fericită. În larga ambianță a unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se nasc iubiri purificate de zgura fiziologică, între personaje de o factură deosebită, care evoluează cu oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea ca trăire spirituală, ca lege a combinării armonioase a elementelor apare drept singurul reper ce poate da sens și autenticitate într-o lume în continuă decădere. Evocările vremurilor
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
al lui Gordon Craig, dacă nu s-ar insista pe ideea că e „musai păpușa să aibă suflet”. În scrisul lui D. aproape nimic nu prevestește și mai apoi nici nu confirmă o piesă cum este Vlaicu Vodă, moment de grație al unei inspirații ciudat de capricioase. Compunerile lui dramatice, mai toate, nu sunt decât niște improvizații facile, efemeride destinate unor reprezentații mondene. Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
piesă cum este Vlaicu Vodă, moment de grație al unei inspirații ciudat de capricioase. Compunerile lui dramatice, mai toate, nu sunt decât niște improvizații facile, efemeride destinate unor reprezentații mondene. Le Cotillon (1900) e o frivolă, dar nu lipsită de grație „bluette”, lucrată cu tehnica fluentă a farsei de salon. Basmul cu domnița din vis („Adevărul de dimineață”, 1904) este o feerie muzicală, o pantomimă-balet cu personaje și ambianță de basm. Alte scenete („hora” Duda și Mura, Vorbe de clacă, „povestiri
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
începându-și serviciul militar, va lupta în război. În 1921, este ales în comitetul Sindicatului Ziariștilor Români din Ardeal și devine membru activ al Societății Scriitorilor Români, din al cărei comitet va face parte începând din 1929. Aflat inițial în grațiile lui N. Iorga, se emancipează, apropiindu-se de A.C. Cuza și, în cele din urmă, se pare, de gruparea lui Corneliu Zelea Codreanu. Secretar de presă la Legația Română din Varșovia, în iunie 1930 se numără printre cei patru români
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
copilului, cu toate că, în principiu, aceasta e oarecum ocrotită de impactul prea dur al realului printr-un dublu filtru, al inocenței vârstei și al ostenelii adulților. Farmecul prozelor memorialistice ale lui G. provine dintr-un anumit mod de a tăia, cu grație, firul în patru, dintr-un exces analitic aparent gratuit și dintr-o calofilie cu pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
umbreliștea, APF, 1990, 3-4; Marta Petreu, Istoria în eprubetă, APF, 1990, 3-4; Lucian Raicu, Violența răului la Paul Goma, „22”, 1990, 32; Ion Nedelcu, Martor vs. martir, R, 1990, 11; Ovidiu Pecican, Seguritate și gomplot, ST, 1990, 11-12; Traian Ștef, Grațiile, țigara și salata, F, 1990, 12; Florin Ardelean, Timpul mărturisirii, F, 1990, 12; I. Negoițescu, În cunoștință de cauză, Cluj-Napoca, 1990, 13-19; Marta Petreu, Paul Goma între depoziție și fantasmare, RL, 1991, 3; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările de teorie literară, s-au Înconjurat de o familie discursivă greu de dezmembrat. În mod sigur Însă, lovitura de grație nu va fi dată de alte noi teorii cît de fracturarea și diseminarea obiectului lor, literatura, În urma acțiunii unor agenți dezintegranți despre care nu e locul să discut acum. Mai mult: În ciuda existenței unui precipitat mental numit “literatură”, depus sub
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interbelică a lui C. se mută acum definitiv în registrul tematic național. Poetul - profet și tribun - aduce cauza românească în fața instanțelor pământene și divine, ceartă, în poemul Între Volga și Mississippi, hedonismul, inerția și nepăsarea Occidentului față de tragedia Estului, imploră grația dumnezeiască în Psalmii revelator intitulați „psalmi românești”, evocă teroarea roșie și întreține din depărtare focul vindicativ și justițiar, lansând chemări la răscoală și așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
scenă” a reacțiilor, gesturilor și replicilor care compun imaginea esențializată a psihologiei și comportamentului erotic. Alegerea întâmplării are însă un rol decisiv în crearea impresiei de autenticitate a întregului. Se remarcă simplitatea situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc stilizat cu grație și expresivitate. Un flăcău descoperă cu o hazlie indignare că a fost înșelat de fata care nu i-a dat, după înțelegere, atâtea sărutări câte „fușteie” are scara, altă dată se încearcă ademenirea fetei de pe un mal pe altul, punându
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol sfințit cu alb și lună”, metaforă a evanescentelor momente de grație captate în capilarele distihurilor. Progresiv, sentimentul timpului devine obsedant, iar preferința pentru expresia simplă se conturează mai ferm. Renunțarea la metaforă și la imaginea bogată comportă însă și un risc: diluarea substanței și alunecarea în prozaic. Ceva din efuziunile poetului
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
mistică creștină a eroticii: „Poezia lui Radu Cârneci e păgână pentru că la el dragostea nu atrage după sine culpabilitatea, ci constituie un temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
și culori. Proiectate pe acest fundal, meditațiile asupra timpului, a îmbătrânirii și morții își atenuează dramatismul. Reprezentări alegorice ale condiției poetului afirmă statutul deosebit al acestuia. El plătește cu propria ființă călătoriile în ficțiune, dar este beneficiarul unor stări de grație, când poate percepe tainele firii. În ciclul intitulat Fântâni, își omagiază modelele - Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat -, dedicându-le ingenioase poeme în spiritul și stilul fiecăruia. O îndelungată trudă poetică a necesitat și traducerea întregii creații în
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Prințul Miorlau, 1957, Povestea a doi pui de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
literare, Chișinău, 1969; Floare rară, Chișinău, 1972; Itinerar critic, Chișinău, 1973; Unele probleme de estetică, Chișinău, 1973; Mijlocul verii, Chișinău, 1975; Dialog continuu, Chișinău, 1977; Podurile vieții și ale creației. Studiu asupra creației lui I.C. Ciobanu, Chișinău, 1978; Clipa de grație, Chișinău, 1980; Pașii lui Vladimir Curbet, Chișinău, 1982; Permanențe, Chișinău, 1983; Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985; Măsura adevărului, Chișinău, 1986; Din frământul necontenit al vremilor, Chișinău, 1988; Cu fața spre carte, Chișinău, 1989; Dreptul la critică, Chișinău, 1990; Poeme de
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]