5,954 matches
-
viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub orice critică. Omul însuși nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la înălțimea propriului său imn. G. SION G. Sion (1822-1892) a devenit popular prin rizibila Limba romînească: Mult e dulce și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ninge; afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit... Așa-n singurătate, pe când afară ninge, Gândirea mea se primblă pe mândri curcubei Pîn' ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei. Groaza de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri câteva strofe ce sunt mici capodopere. În Miezul iernii, joasa temperatură usucă pădurea în sunetul de orgă al vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E lung
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ai terminat evaluările?” Nu cred să existe Întrebare care să provoace mai multe mârâituri din partea majorității managerilor decât cea de față. O auzim cu regularitate, fiindcă sarcina În sine Ă evaluarea performanțelor angajaților Ă este una de care le e groază celor mai mulți manageri. Unul chiar mi-a spus odată că s-ar lăsa mai degrabă bătut decât să facă acest lucru. Altul a descris-o drept o călătorie anuală În purgatoriu! Dacă managerii se simt astfel, Închipuiți-vă cam cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mai cunoscută”. Unii ar crede că o asemenea consolare nu era mare scofală, dar pentru mine a avut un impact enorm. Într-o singură propoziție, cumpărătorul reușise să Înlăture durerea Ă nu și dezamăgirea Ă pierderii suferite. În loc să-mi fie groază să dau vestea grupului meu, chiar așteptam cu nerăbdare să o fac. A doua zi dimineață, i-am strâns pe cei din departamentul meu Într-o sală mare de conferințe. Când au intrat, Îi așteptau tot felul de prăjituri, covrigei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
urieșească, ruinile unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai trece; tot ce poate contribui să Înfățișeze o sărbătoare sau o mare cuviință, o mirare sau o groază, precum Întunerecul cel adînc, singurătatea, tăcerea, o pădure bătrînă și deasă, sunetul cel prelungit al unui clopot grozav sau baterea cea cadențată a unui ceasornic În mijlocul unei nopți pline de liniște, un cimitir În care vedem Într-o orînduire simetrică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcere și, În același timp, o teamă), preferința merge spre momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea mai clară sugestie a plăcerii lui, dacă nu de a trăi, În orice caz de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În orice caz de a contempla un univers În stare de ebuliție: „CÎnd viforul se scoală, cînd cerul se mînie, CÎnd negura se-ntinde, cînd norii se-mpletesc, CÎnd focul șărpuiește d-a lungul În tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc. CÎnd marea se răscoală, volbură-ntărîtată, CÎnd undele-i muginde se nalță spumegînd, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată. Pe fieșicare stîncă te vede-amerințînd. Și cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fieșicare stîncă te vede-amerințînd. Și cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor, CÎnd tremură pămîntul, văzduhul schinteiază, Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eu și obiectul liric. O distanță care permite „mărirea”, „Înălțarea”, migăloasa scenografie a grandorii. Meditația, reveria se desfășoară la „ceasul nălucirii”, Într-un regim temporal favorabil „astei scene colosale de mărire”. Este regimul nopții, regimul prielnic fantomelor, tăcerilor pline de groază și al așteptării. Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea. La Cozia este caracteristic pentru modul lui Grigore Alexandrescu de a figura o idee lirică, de ordin, aici, patriotic și moral. Ideea este anunțată de o descripție a reliefului (spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se adună (imagini ale orizontalității!), spațiul dispare În timp ce muzica valurilor se Întărește: „Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se Întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așa chip gîndirea Încît gîndirea, de obicei potolită, resemnată, Închisă În propria-i suferință, devine ageră și devoratoare „ca tigrul În pustiuri”: „Îmi place a naturei sălbatecă mînie, Și negură, și viscol, și cer Întărîtat, Și tot ce e de groază, ce e În armonie Cu focul care arde În pieptu-mi sfîșiat. La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfa așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sfngerînd.” Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
feare răpitoare. Nici scaiul, nici urzica, pe sînul lui nu crește, În veci dorita ploaie, nici rouă nu-l stropește, Iar dac-un nor se sparge deasupra-i cîteodată, Cu lacrimi lungi de sînge e ploaia-amestecată. De cîmpul cel de groază chiar gîndul se ferește; Chiar crivățul pe margini din zboru-i se oprește, Atît este de mare pe locul de-anatemuri Urgia nempăcată cereștilor blăstemuri!” Peisajul are Însă consistență materială, mai mare, În orice caz, decît priveliștile ce primesc adeziunea poetului. Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere, de groază și de șoapte CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
produse ale păcatului. Discursul fantastic ascunde (În Strigoiul cel puțin) și un discurs patriotic, cu o mică notă profetică. În Grui SÎnger aflăm descrierea orei de mister și de groază, cu mijloacele lirice ale epocii: „E ora de mistere, de groază și de șoapte CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un aspru vuiet ce-nsuflă oțerire, Ducînd În lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura se ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne Înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, RÎpele Întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără puseul suicidar de altădată atitudine lucidă, echilibrată, care anunță ieșirea din copilărie, anticipată și de câteva teribile viziuni ale "morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe care Bizu le trăiește acum "ca într-un vis urât", cutremurat de groază, până la pierderea cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mănăstiri au avut aceeași soartă, iar altele s-au crăpat. într-un cuvânt, acest cutremur a fost așa de puternic, încât foarte puține persoane țin minte să mai fi văzut vreunul la fel, de multă vreme. A umplut toată lumea de groază și spaimă. A ținut mai multe zile în șir, dar zguduirile n-au fost așa de puternice ca prima dată. întrun loc din apropierea Bucureștiului, pământul s-a crăpat și s-a făcut o groapă adâncă”. Oamenii abia se mai țineau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de educație antiseismică, populația trebuie obișnuită din grădinițe, școli primare, licee etc., pentru receptarea cutremurelor de pământ ca pe niște fenomene naturale obișnuite, care fac parte din evoluția normală a Terei. Cînd toată populația va conștientiza acest lucru, vor dispărea groaza și panica în astfel de situații critice. În acest sens, O.N.U. a luat inițiativa elaborării unui program de educație antiseismică a populației recomandat tuturor țărilor în care s-au produs și se produc cutremure. Acest program cuprinde: elaborarea
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
francezul terrorisme și îl explică prin "totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de un regim reacționar 94 sau prin ,,atitudine, manifestare teroristă"95. Acțiunea teroriștilor se bazează pe teroare (lat. terror, terroris'. fr. terreur), realitate definită prin "Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare"96. Mai plastic și mai simplu. Xavier Raufer stigmatizează fenomenul terorist drept "arma celui slab îndreptată împotriva celui puternic sau atacul viespei împotriva elefantului". Nuanțe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
diferită, și anume forțele fidele lui Ceaușescu. Teoria a fost mediatizată de Teodor Brateș, atunci cînd acesta a făcut corecția la interpretarea primă, originară, că teroriștii ar fi fost specialiști USLA. Cea de-a doua variantă hermeneutică identifică printre specialiștii groazei și pe unii fanatici izolați. Ea îi aparține lui Ion lliescu și o vom avea mai tîrziu în atenție. Tot de neaoșă extracție este și următoarea interpretare. Părintele ei fondator este Silviu Brucan 119. Aceasta recunoaște în persoana teroriștilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu un alt conținut, cu un sens de clasă. Chipurile despotice ale trecutului vor continua astfel să inspire poporului dezgust odată cu voința de nimicire
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]