KorAP: Find »[drukola/base=han & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...246 >

6,132 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

fost învestit ca mare cneaz, căpetenie a tuturor cnejilor și teritoriilor ruse, pe care le stăpâneau aceștia. În același timp, cneazul era răspunzător pentru ei față de han. Pe temeiul acestei stăpâniri recunoscute, confirmată în scris printr-un act emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit la Soldaia, centrul comercial al Crimeii, căpeteniile orașului (capitanei) se aflau la curtea hanului Batu pentru a-i duce tributul. Același regim de tutelă mongolă îl aveau toate orașele de pe țărmul Crimeii și al Mării de Azov, ca și așezările comerciale de la gurile Dunării. Teritoriile rusești de dincoace de Volga și cele sud-dunărene (statul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei în acel moment. Nu avem indicii directe în această privință, dar din informațiile fragmentare și aluziile indirecte putem deduce care era realitatea, statutul teritoriilor românești. Astfel, s-a presupus că ducele Olaha, întâlnit pe drumul de întoarcere de la curtea hanului mongol de misionarul latin Giovanni Carpini, era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
războinice ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li s-a interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
făcut la Kiev, în 1245, un recensământ al rușilor și asilor, în 1253, conform izvoarelor chineze, și un altul în țările caucaziene, în 1254-1255, conform cronicarilor armeni. Un prim recensământ general al teritoriilor ruse s-a făcut în 1257, sub hanul Berke, iar altul sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unde domnea atunci cneazul Daniil Romanovici. După 1245, s-a încheiat o înțelegere între cele două părți, întărită prin legături matrimoniale între ele. Deși, pe de altă parte, chiar în 1245, cneazul a fost silit să se prezinte la curtea hanului, pentru fixarea statutului de dependență față de Hoardă, iar trupele mongole au pătruns în mod repetat în Halici, Daniil nu a renunțat la suveranitatea statului său. Numai după moartea sa, în 1264, Rusia haliciană a fost integrată în aria de vasalitate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în estul Asiei Mici, dreptul de a se așeza în Dobrogea (Paristrion). Însă divergențele izbucnite curând între împărat și turci, ca și alianța acestora cu mongolii Hoardei de Aur au împiedicat transformarea lor în instrumente ale politicii bizantine. Sub protecția hanilor mongoli, o parte a turcilor selgiucizi din nord-estul Peninsulei Balcanice (inclusiv Dobrogea) s-au stabilit temporar în regiunile nord-pontice, de unde au revenit în scurt timp în Dobrogea. (Potrivit tradiției musulmane, la Babadag, în nordul Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu țarii bulgari sau chiar dintre coloniști și metropolă (Genova).11 Hoarda de Aur, ce dispunea de cele mai mari forțe militare, și-a consolidat continuu pozițiile în spațiul ponto-dunărean. Pentru ca administrarea teritoriilor întinse ale statului lor să fie eficace, hanii mongoli le-au împărțit între diferiți principi din familiile lor. După informațiile lui Pian del Carpini, în regiunile din dreapta Niprului stăpânea Corenza, pe malul stâng al râului era Manci, de-a lungul Donului Katan, iar în zona Volgăi, Batu însuși

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija întreaga politică a statului (Hoardei). În felul acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija întreaga politică a statului (Hoardei). În felul acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice. Într-o primă luptă, pe râul Ias, hanul Toqtai a fost înfrânt

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice. Într-o primă luptă, pe râul Ias, hanul Toqtai a fost înfrânt și el s-a refugiat dincolo de Don, fără a fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lupte al războaielor interne din cadrul Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau încă autoritatea.13 Luând în calcul această situație, hanul Toqtai nu s-a încumetat să continue imediat ostilitățile împotriva fiilor lui Nogai. Dar în perioada următoare, neînțelegerile între fiii săi și susținătorii lor au luat o mare amploare. Luptele angajate între ei în "țările rușilor și vlahilor" și în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
neînțelegerile între fiii săi și susținătorii lor au luat o mare amploare. Luptele angajate între ei în "țările rușilor și vlahilor" și în "țara asilor", în apropierea Moldovei, le-au măcinat forțele încât la apariția armatei mongole conduse de fratele hanului, Burluk, fiul mai mare a lui Nogai, Joga, nu a îndrăznit să-l înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu a îndrăznit să-l înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea dintre gurile Dunării și Nistru, în virtutea înțelegerii cu hanul Toqtai, ca răsplată pentru sprijinul dat împotriva lui Jögä. Izvoarele pe care se bazează în susținerile sale, Brătianu, fie indică prezența bulgarilor la Cetatea Albă, fie presupun extinderea țaratului în stânga Dunării. Astfel, în "Geografia" arabului Abul-Fida (1321) se susținea că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
menită să asigure controlul militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm și Sudak, și de la Bulgar (ia) la marginile Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o indicație indirectă este oferită și de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]