6,171 matches
-
de câți ani îi fi tu? Ia poate să am vreo treisprezece ani. Ce spui tu măi?... Apoi bine a zis cine a zis că vrabia-i tot pui, dar numai dracul o știe de când îi... [...]” (p. 208) Creangă demitizează Iadul și tot ceea ce înseamnă forțele răului în genere. Procesul este generator de umor, cu atât mai mult cu cât nu are loc numai o negare a fabulosului, ci o răsturnare paradoxală de sensuri. Astfel, deși motivul real este altul, scriitorul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ambele ipostaze - divină și demonică. Cele două lumi (cea reală și cea fabuloasă) se întrepătrund astfel încât distincția dintre ele aproape că nu mai este posibilă. Dracii își pierd atributele fantastice, devenind ființe derizorii pe care Ivan le stăpânește cu ușurință. Iadul în totalitatea sa devine în acest basm un soi de „cârciumă deocheată”, un „loc al păcatelor și slăbiciunilor celor mai scuzabile”. Raiul este și el un loc foarte apropiat de pământ atâta timp cât Ivan își păstrează și aici atributele cu care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ori poate că nici nu cumpărase lozul, i-a zis doar așa, de gura ei, că îl tot îmboldise să joace. Pepa câștigase, într-adevăr, deci numărul lozului era corect, dar până a afla sigur asta trece prin toate chinurile iadului. C. este și un foarte bun traducător în dialect, încă netipărit din păcate. Are, în manuscris, Tărâmul izvoarelor, o proză poematică a lui Teohar Mihadaș, Domnișoara Cristina de Mircea Eliade, precum și piesa Macbeth de Shakespeare. SCRIERI: Nihita turnari, pref. Kira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
pentru a slăvi creația, băiatul meu. Adesea în poezie se spune un lucru și se înțelege altceva; nu cumva crezi că acel Dante din Florența, despre care l-ai auzit vorbind pe episcop de la amvon, chiar a fost în flăcările iadului și i-a întâlnit pe sfinții Raiului. Dacă acest Galeazzo este un eretic, ce l-ar face să ridice în slăvi Creația. Și de ce ar spune un lucru spre a da de înțeles un altul. Nu se poate face poezie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încleștare asemenea unui dans. Își duse mâna la stomac, îl ardea. Gata, hotărâse: Giandomenico o să plece, iar el va să rămână să ia în piept opintirile vieții. Așa își repeta în pofida mâhnirii și pentru a-și obișnui stomacul cu arsurile iadului. Întors spre văpaia din vatră, îi spuse nevestei: N-o să se simtă rău, o să facă față, n-o să se simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am scris pentru Marta, un biet criticastru, ci pentru cardinalii și inchizitorii care văd în Telesio flăcările iadului. Riști prea mult, ești mereu gata să stai în tranșee. Acum ia-ți o mică vacanță. Am să mă odihnesc,dar mai întâi trebuie să transcriu lucrarea și să fac o copie a ei pentru Marta. Calabria este cea mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se aplecau să-i sărute mâna călugărului și-și făceau semnul crucii în semn de salut. Dumnezeu să vă binecuvânteze răspundea Tommaso, însoțindu-le cu privirea până se făceau nevăzute. Apăruseră ca niște umbre spre a-i aminti adâncimea acelui iad. După câtva timp însă, câțiva confrați bătură în retragere, alții aveau momente de șovăire și de teamă, și chiar și Tommaso era cât pe-aci să renunțe. Cel ce nu dădea înapoi, ba chiar îmboldea lumea să continue și să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Trebuie să te referi strict la întrebări și să răspunzi fără să bați câmpii sau să tragi de timp. E-adevărat că ai făcut experiențe privind magnetismul, spiritismul și telepatia? Un sigur om nu poate să-ntrupeze toți diavolii din iad și toate gunoaiele pământului. Și ai experimentat și posibilitatea unor arme de foc care, odată perfecționate, sunt capabile să lovească ținte la mare distanță? Poezia este arma care lovește la mare distanță și care ruinează semnul celor ticăloșiți în inimă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
anume zile, am văzut ieșind din fundul meu viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără a se da cuiva socoteală". Astăzi șiroco 38 v-a blegit pe toți, sus, treziți-vă suflete blestemate, aici e doar purgatoriul, o să vedeți voi când veți da de iad. Acest soi de amestec de lapte și altceva, mereu același, nu reușise nicicând să-l digere, cu toate astea îl înghițea fără să clipească, fiindcă hrana era necesară pentru a învinge osânda întunericului și a postului îndelungat. Călugăre, azi mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i? Puțin timp după aceea grilajul din mijloc a fost închis și șoaptele deținuților din diverse celule se auziră tot mai slab până ce deveniră un murmur ațipit. Unii își povesteau pentru a mia oară istoria crimei săvârșite, alții invocau pedeapsa iadului pentru a-și răscumpăra păcatele sau relatau cum au stat de vorba cu Maica Precista. Tommaso asculta puțin, apoi închidea pe jumătate pleoapele și continua să-și scrie una din cărți, dezvoltând o idee, făcând o analiză, desfătându-se cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
venit la tine cu intenții binevoitoare pentru a-ți ușura starea în care te afli, dar poate că cei de teapa ta ar trebui considerați morți și cazul închis. Îți par cumva viu? Sunt eu oare viu? Cunoști deosebirea între iad și groapă în care am fost aruncat? Ți-au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar poate că cei de teapa ta ar trebui considerați morți și cazul închis. Îți par cumva viu? Sunt eu oare viu? Cunoști deosebirea între iad și groapă în care am fost aruncat? Ți-au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire de zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că nu sunt îngropat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pace pe nimeni și deranja zi și noapte deținuții și chiar păjanjenii de pe tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar de el cunoscut și le vorbea cu glas tare și blestema și invoca legăminte ale iadului, înfiorând inimile tuturor și primejduind conducerea penitenciarului. Astfel, Tommaso fu transferat la Castel Nuovo. Acolo, controalele erau mai puțin aspre, celula primea oleacă de lumină, dar știa că era în continuare spionat și supravegheat din motive de care nu se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu pentru vreme lungă; cu complicitatea unor nobili ce-l admirau, i se îngăduia să aibă cele trebuincioase scrierii operelor elaborate mental ani în șir. Datorită lecturii scrierilor despre magie, se convinsese că poate evoca, între acele ziduri întunecoase, puterile iadului gata să-l ajute; mulți îi promiseseră să intervină în favoarea lui pentru a-l scăpa de osândă, dar anii trecuseră și lucrurile rămaseră neschimbate. Acea modestă dobândire de libertate, față de condițiile de carceră dinainte, și acea firimitură de recucerită încredere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în uniformă? În viața lui când și când aveau loc fapte de acest soi, intervenții ale unor străini care îl ajutau sau îl urau, cât puteau ei de mult. Era vorba de-o ispită trimisă de diavol, erau cumva puterile iadului ce-i îndeplineau rugăciunile sau, pur și simplu, o inofensivă și extravagantă doamnă curioasă de a vedea cu ochii ei pe fiara aceea de Tommaso Campanella despre care vorbea tot orașul? Chipurile micuței Baronese și al Emiliei îi reapărură în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în odăi pline de cărți. Dacă e adevărat ceea ce susțin grecii, va trebui să plătesc încă mult timp greșelile părinților mei, păcatele întregii Calabrii. Avea dreptate Ponzio, o zicea mai mereu, Calabria nu e o regiune, ci o bolgie a iadului ce s-a desprins și a căzut jos sau a urcat din măruntaiele pământului. Cu siguranță nu este un ținut al paradisului, dacă se trăiește cum se trăiește și dacă oamenii fără suflet vin să dicteze legi și să sporească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăsa mângâiat și mustrat. Paznicii au rămas uluiți, dar, după prima clipă de rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
crucii; au închis repede gratiile și pe-aici ți-e drumul: Le e teamă tuturor de Belzehut. Râdea, de data asta în hohote, văzând că i-a băgat în toți sperieții și pentru a-și fi dovedit sieși că puterile iadului îi sunt alături". Când gardienii au revenit, l-au găsit pe Tommaso dormind adânc. L-au iscodit îndelung; ochii nu-i scoteau flăcări și gândacul, care lor li se păruse că dansase, era cu burta-n sus, lângă salteaua de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
liberi în toate acțiunile lor antimoldovenești: vor desfășura o campanie cumplită de demoldovenizare (muntenizare) a moldovenilor, cu scopuri etnocide de a scoate neamul moldovenilor din circuitul istoric, de a-l despoia de toate valorile lui național-spirituale, și, ajutați de împăratul iadului Satană, vor încerca să-l zătrească cu desăvârșire din istorie, din prezent și viitor. Datorită acestei uniri monstruoase, a apărut o istorie cu <<românii de pretutindeni>>”. Un discurs foarte asemănător cu cele din timpul regimului comunist, care arată sechelele produse
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
minunata expresie: „Creația sporește lumea limitând-o”. Μ Nu este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care mă va arde iadul” (Lucian Blaga) Μ Când iubita din creația noastră folclorică spune: „Bădișor depărtișor,/ Nu-mi trimite-atâta dor”, vrea să exprime, de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi este Într-atât de drag, Încât nu poate concepe ca
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine/ Mai veneau pe lume o dată./ Prea departe de/ Flăcările din iad,/ Am înghețat/ În singurătatea mea îngerească,/ Dar cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?// (Atât de frig) Speranța salvării este incompletă (sugerată, la nivel morfo-sintactic de semiadverbul numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?" Drumul către înviere este foarte greu, cu atât mai mult cu cât fiecare pas duce, de fapt, către moarte: "Atât de puține lucruri mă pricep
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și scopuri în arta improvizației În calitate de scriitor a colaborat cu diferite reviste și ziare: Cronica, Convorbiri literare, Gazeta literară, revista Teatrul și Dacia literară. "Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în Rai și cu celălalt în Iad" Despre adulter s-au scris mii de comedii, niciodată un poem dramatic ca " Mașina de vînt" de Constantin Popa. Scenele dintre poet și iubita lui (El 1 și Ea 1) surprind prin stilul minimalist (replici scurte și sacadate), abia contaminat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unui decor, urmată de un monolog în stilul actorilor ratați ai lui Aldo Nicolaj. Gheorghe Popescu pare a fi un personaj real. Este "cel ce m-a învățat cum se trăiește cu un picior în Rai și cu celălalt în Iad. Testamentul actorului boem ajuns la ora bilanțului (în prima parte), piesa devine manifest anti comunism în partea a doua și vehementă dosariadă de la mijloc încolo. La ceasul bilanțului, actorul trebuie să dea seama de participarea lui la comunism cînd "oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]