6,354 matches
-
sute de pagini... Și, în acest timp, deficitul crește vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin lanț. Bombele explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-o casă, o bombă explodează și ucide pe teroristul care-o pregătea; din fericire, explozia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi fost, în orice moment, pe punctul de a aluneca desprins de pe suport. Era o zi de acalmie cea în care îi făcuseră fotografia, comentă cineva într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie la primele acorduri ale imnului național, adierea slabă făcuse brusc loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai bătrân din familie, și trebuie să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să ajungă la vreo concluzie folositoare pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost așezată dinainte și doar vorbăria mea neîntreruptă ne-a salvat de ceva ce ar fi putut escalada, devenind un război al nervilor în toată legea. Am început prin a face pregătirea de care Tom neglijase să se ocupe: imnurile și panegiricele, baletul Camerei de Comerț, discursul laudativ prelungit al bunătății legendare a Pamelei. Când alocuțiunile au rămas fără rezultatele așteptate, am schimbat tactica, promițându-i că eu și Tom vom rămâne prin preajmă până se instala confortabil, apoi, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mers cu el la biserică în fiecare duminică. N-aveam de ales, nu? Dar nu era chiar atât de rău, mai ales cât am stat la Philadelphia. Acolo am cântat în cor și știi ce mult îmi place să cânt. Imnurile alea sunt printre cele mai siropoase melodii compuse vreodată, dar măcar aveam ocazia să-mi antrenez plămânii o dată pe săptămână și, atâta timp cât David nu mi-l băga prea tare pe Iisus pe gât, nu se putea spune că eram tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
actualii anti-comuniști...), drept care istoria trebuie să (re)înceapă cu noi, actuala generație (indiferent de vîrstele biologice ale acesteia). Nimic nu este de preluat de la „părinți”, totul trebuie (re)construit ab initio, de la regimuri politice și instituții la nume de străzi, imn sau arhive. Avem, în consecință, personalități paradigmatice, adulate mai ales post-mortem, dar nu prea avem școli care să continue, sui-generis, opera acestora după trecerea lor în neființă. Avem repetate izbucniri de creativitate (adesea surprinzătoare) pe care sîntem tentați de fiecare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parte, sîntem impacienți, ne „deșteptăm” toată ziua, bună-ziua din ceea ce consi derăm, ușor buimaci, „somnul cel de moarte”, frîngem durata și considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Și de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea națională și numele de străzi. Ieșim astfel din istorie pentru că nu avem răbdarea să o privim cum curge și îi schimbăm permanent cursul. Pe de altă parte, cînd descoperim recurențe sau ne izbim de repetiții, cînd sîntem cuprinși de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se cred veșnici. Dacă am fi la naștere prea inteligenți, spun savanții, nu am reuși să trecem prin colul uterin. Idioții au deci cea mai confortabilă naștere. Convingerea idioților e că geniul nu există. Pentru unii, libertatea înseamnă să cânți imnul țării tale în pielea goală. Principalul ideal al trogloditului e să-și bombeze intestinele. Mă scutur de stima imbecililor ca de o haină incomodă. În tranziția economică, unii descoperă că au mai mulți bani decât minte. Principala misiune a imbecilului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă ajuta tot mai mult să ies din stereotipul deceniului opt; să înțeleg de ce e mai bine ca emisiunea la tvr alb-negru să se încheie la zece seara cu „Hai să dăm mână cu mână” și să înceapă dimineața cu imnul țării, „Trei culori”; de ce e mult mai bine să visez că autoturismele private ar trebui pe viitor, să circule mai cu cap, până se epuiza rația, adică cei cinci litri de benzină asigurați pe-o lună de zile; umbra lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar, intonarea imnurilor obișnuite și strângerile de mână, fantoma doctorului Czinner ajunse iarăși să atingă trupul doctorului Czinner - o atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o putea avea. Acum nu-i mai rămăsese decât să părăsească trenul la Viena și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi reamintesc limpede obiectul luptei mele, să atrag atenția că nu-i vorba doar de săracii din Belgrad, ci de săracii din fiecare țară. Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei viteji și cel mai înțelept dintre cei înțelepți. Taaroa va asculta în liniște, vă zâmbi mulțumit, îl va îmbrățișa pe noul semizeu care a sosit în împărăția lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Asociația ziariștilor să fie Însoțit la gară cu flori) ...a fost obiectul unei ovații inimoase, mulți dintre cei de față fiind emoționați În mod vizibil pînă la lacrimi cînd aleasa orchestră de suflători irlandezi a intonat binecunoscutele tonuri ale imnului Întoarce-te la Erin, urmate imediat de Marșul lui Rakoczy... Nici dracu nu l-ar fi putut opri pînă n-a pus mîna nici nu știu cum pe cutia aia de tinichea și țuști afară cu micul Alf agățat de brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și ca la o comandă se umple sala. Iepuranii, naiba știe pe unde se pitiseră și stăteau ascunși, dar cum a apărut jupânul, brusc s-a umplut locul. Imediat s-a văzut că toată chestia e cu cântec, se cântă imnul PDL la care Băsescu plânge, nu chiar în hohote, dar plânge. Cum se termină cântecul Boc pentru a-l împăca îi dă urgent cuvântul. Dar hohotele se întețesc, Băsescu plânge acum vorbind cu tristețe calculată de propriile despărțiri: ieri, Roman
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte, e o pendulare nostalgică: Ce tristă e acea femeie care se îndoaie / până ajunge cu gura o zi din trecut, / a fetiei..., însă din tot se ridică Un imn ca o evaporare de subțiori curate / din tot ce e feminin, / afrodiziac pentru moarte. Universul, în general, e dihotomic (Multe sunt împărțite în două / și la atingerea buzelor se petrece schimbul), iar sursa acestei dihotomii e tot erotică: Eu însumi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inerente evoluției majorității celorlalți creatori. În ceea ce-l privește pe poetul Gheorghe Grigurcu, așa cum reiese din antologia de față, acesta este autorul unei opere unitare care, la nivelul conținutului, mărturisește discret că este creată tânjind după dragoste (cuvinte din poemul Imn vieții, care ar fi putut constitui titlul antologiei), fiindcă, indiferent de felul cum traversează opera sentimentul primordial, stihial sau domol, e clar că e cel care se constituie în primus movens al actului creator, fiind, în același timp, căutare și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]