5,893 matches
-
cuvine. Dar, într-un anumit sens, s-ar putea spune că tot în direcția aceasta, în incomplecta realizare a scopului propus - trebuiesc căutate și slăbiciunile cărții. Desigur, nu poate fi îndeajuns prețuit curajul cu care scriitorul a căutat și a izbutit să pună în centrul romanului acțiunea organizației de partid. Dar, îndreptându-și integral atenția asupra sarcinii dificile de a înfățișa din interior munca unui colectiv de comuniști, Istvan Horvath a tratat mai superficial masa celor fără de partid (...). Literatura minorităților naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră. Și cartea lui Istvan Horvath este o astfel de lucrare bună, de care poporul are nevoie, pentru că îl ajută în munca și lupta lui. Prin atitudinea ferm partinică, prin vigoarea cu care, situându-se în miezul vieții, scriitorul a izbutit să promoveze noul, dându-i în cuprinsul operei literare locul hotărâtor pe care-l deține în viață - romanul Brazdă peste haturi constitue un succes al întregului nostru front literar”. Vii discuții a stârnit în presa literară și romanul Ogoare noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cronici: una în Contemporanul semnată de V. Nicorovici și alta în Almanahul literar de la Cluj (nr.2-3/1952) semnată de Dumitru Drumaru. Prima dintre ele se caracterizează printr-o deosebită răceală față de roman (...). A doua se preocupă de analiză și izbutește să demonstreze în bună măsură valoarea romanului. Amândouă însă găsesc deficiențe imaginare, și trec cu vederea lipsuri reale ale romanului (...). La discuția organizată de Uniunea Scriitorilor cu privire la romanul Ogoare noi, din păcate, mulți dintre scriitorii fruntași - și mai ales dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dar țelul? Acesta e limpede. El a fost anunțat de însuși titlul culegerii: hotărât demascator. Dacă a fost atins? Să deschidem cartea care ne va da pe rând toate lămuririle (...). Răspunsul este: ar fi fost atins, în măsura în care cartea ar fi izbutit să prezinte lumea de care vorbeam, în așa chip încât aceste mărturii să stârnească profunda indignare și revoltă a omului de azi împotriva ticăloșiei unor reprezentanți ai unor regimuri de tristă amintire ca: domnul ministru X, domnul Secretar General Y
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Fulga. Piesa Matei Millo de Mircea Ștefănescu aduce pe scenă o figură luminată din istoria teatrului nostru. Cu toate acestea este bine cunoscut faptul că deși au fost obținute asemenea succese importante pe tărâmul literaturii dramatice originale, ea n-a izbutit să țină pasul cu mărețele transformări revoluționare din țara noastră (...). Cărui fapt se datorește, de pildă, insuccesul piesei Recolta de aur a lui Aurel Baranga? Fără îndoială faptului că autorul nu a cunoscut în adâncime oamenii și problemele lor, eroii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aceste dezbateri s-au mărginit în general la aprecieri superficiale cu privire la diferite situații descrise în carte, au alunecat la suprafața faptelor fără a ridica probleme teoretice actuale ale generației literare (...) Astfel, discuția pe marginea cărții Înfrângerea de Fadeev, nu a izbutit să valorifice marea bogăție de idei și probleme ridicate de această operă clasică a literaturii sovietice, nu a pătruns mai adânc în analiza conținutului operei, a caracterelor personajelor, a artei tipizării în creația marelui scriitor sovietic. La un nivel teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
procent însemnat de poezii searbăde, sărace în idei, monotone (...). Trebuie spus că uneori scriitorii noștri nu dau atenția cuvenită acestei probleme de bază a artei realiste. Cititorul cărții Oțel și pâine de Ion Călugăru a putut observa desigur că autorul izbutește să individualizeze unele personaje negative. În schimb, în aceeași carte cititorul întâlnește un număr de șase activiști ai Comitetului Central, care nu sunt altceva decât niște scheme, ce nu se deosebesc cu nimic una de alta (...). În alte lucrări literare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în note39 și a altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se mai scriu încă și astăzi lucrări cenușii, monotone, care năpădesc redacțiile revistelor și editurilor, lucrări pe care redacțiile le resping în marea lor majoritate, dar dintre care unele izbutesc totuși să se strecoare prin filtrul insuficient al unei critici neprincipiale și ajung astfel să vadă lumina tiparului. Semnificativ este faptul că tocmai eroii cei mai înaintați - comuniștii - și îndeosebi activiștii din posturi de răspundere - sunt adeseori figuri relativ palide
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant. N. Tăutu a izbutit să redea dramatismul vieții, înfățișând eroismul soldatului de tip nou din armata noastră populară (...). Totuși, unele poezii se aseamănă între ele, au aproape același punct de plecare, aceeași desfășurare și același final. Pentru a caracteriza situațiile și personajele, poetul recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
face prin acumularea dalelor necesare (...). Cutezanța lui Cațavencu, de exemplu, este cutezanța șantagistului și a demagogului care, într-un regim bazat pe jaf, corupție, demagogie își croiește drum spre putere prin arme potrivite acestui regim (...). Și aceasta tocmai pentru că autorul izbutește ca, prin intermediul particularului, să reliefeze generalul, prin cutezanța de un anumit tip a lui Cațavencu, să redea o caracteristică a unei întregi clase sociale. Cutezător este și Mihai Buznea din Pentru fericirea poporului. Cutezanța lui este însă aceea a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
închinate. El e personajul central, el e eroul. El câștigă simpatia și stima cititorului, pe el îl iubim, de soarta lui ne interesăm cel mai mult. Și e vorba de un tip de țăran muncitor din anii 1950-51 (cel mai izbutit din literatura noastră recentă). Desfășurarea e un pas înainte, un pas mare, față de primele nuvele (...). Totuși, Desfășurarea suferă de urmări ale crizei inutil de grave prin care a trecut autorul într-o fază a dezvoltării sale, criză marcată de scrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de a crea povestiri mari și romane. Spre deosebire de unii scriitori ca Ion Istrati, care se orientează îndeosebi spre conflicte mici - ca întindere - din viață, Marin Preda înfățișează conflicte complexe, cu ramificații bogate (...). Folosind aceste remarcabile mijloace artistice (...), Marin Preda va izbuti să creeze strălucite fresce literare ale luptei pline de dramatism și pasiune a poporului nostru”. PROZA: CONCLUZII Peisajul editorial al prozei anului 1953 este foarte bogat și variat. Bogat ca număr de romane, nuvele și schițe scoase de cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dificultăți să încerci să înfățișezi într-o operă, motivat și nu doar aproximativ pe un creator de artă. E mai greu încă, pentru că artele nu vorbesc în același limbaj, să găsești echivalentale muzicii, picturii sau arhitecturii, în limbajul literaturii. Cum izbutește George Călinescu să-l facă pe cititor să accepte fără rezerve valoarea excepțională a arhitectului Ioanide? Recurgând la calea aleasă de marii realiști, la calea proprie literaturii, descriind trăsăturile specifice de caracter, psihologia și comportamentul unui creator de valoarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și simțirea oamenilor timpului nostru, cei mai mulți dintre poeți nu simt nevoia - ei, purtători de cuvânt - de a vorbi despre tot ceea ce-i frământă pe ei înșiși ca oameni, și înainte de toate despre felul cum înțeleg ei înșiși fericirea, și cum izbutesc să-și făurească propria lor fericire - trup din trupul fericirii obștești?(...) Vrea poate cititorul (cu titlu de exemplificare) scheme abstracte care să țină loc de emoție și totodată dorește el să vadă un... erou liric care se chinuiește s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Prahova se legăna Trec tinerii îndrăgostiți pe-alei, Ce, inima nu-și cere dreptul ei? Oare și mie cum mi-ar sta în seară Cu... asistentul nostru bunăoară (...) Incontestabil că în surprinderea «pe viu» a sentimentelor eroilor săi, Aurora Cornu izbutește mai totdeauna și că - în asemenea cazuri - reușita e potențată de originalitatea mijloacelor artistice pe care le întrebuințează și cărora le-a imprimat o pecete personală. De o sinceritate și un omenesc - cuceritoare, momentele de acest fel reliefează convingător elanul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în partid; Bădârcea, tipul chiaburului vechi, devenit «mijlocaș». Fiecare tip reliefează aici un anumit aspect, o anumită tactică de luptă a chiaburimii. Îi putem reproșa unui autor că e prea puțin un singur chiabur în opera lui, dacă n-a izbutit să sintetizeze în el caracterele tipice ale chiaburimii, dacă e un personaj șters, schematic, stereotip. Îi vom obiecta dimpotrivă că opera lui a pus în mișcare prea mulți chiaburi, în cazul când nu toți sunt bine individualizați, nu «trăiesc» sau
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și fascinanta Jeni, iubita lui Sănduc Dragomir, pe Nino Stratan ori pe Madi Marin, pe care am întâlnit-o și în ultima ei vizită la Iași. Bunicule, am ajuns la vremea (ora) poveștilor.... Liviu Antonesei: Deja? Așa de bătrâni am izbutit să ajungem? Nu mai avem nici o șansă? Dacă nu de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, măcar de amânare a amurgului?... Oricum, lista ta mă face cu totul melancolic, în legătură cu cei care nu mai sunt printre noi, iar dacă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
nu de-a dreptul arivismul cel mai ignobil și mai lipsit de scrupule. Într-un atare context, boala și moartea dobândesc semnificații simbolice, îngroșând culorile sumbre ale tabloului și figurând parcă destinul tragic al unei umanități damnate și totodată condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Aici nu vor intra în discuție gradele diferite de cultură, respectiv de socializare, care pot interveni ca piedici în calea celor care fac gesturi sau ale receptorilor; vom vorbi doar despre simbolul ca gest și imagine, cel posibil, transmis sau izbutit ca realizare). Corpul creatorului se prelungește în spațiul real, prin care rătăcește sculptorul, precum într-un labirint, descris și de către personaje și de către istorici, acesta ar fi portretul posibil al lui Michelagelo. Aceeași importanță a mâinii poate fi adeseori atât
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
la dezvoltarea publicațiilor catolice din Moldova și la răspândirea culturii române în rândul comunității catolice (și nu numai). Institutul "Presa Bună" a reprezentat și o încercare de unificare a presei catolice din Moldova care parțial a reușit, însă nu a izbutit să depășească bariera regională și să se transforme într-o inițiativă națională așa cum a dorit monseniorul Gabor. Totuși a fost una dintre puținele acțiuni de unificare a presei catolice (și implicit a catolicismului românesc), fie și regională, care nu a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost interpretarea, drept care am vrea să credem autorul pe cuvânt. Așa izbutește autorul Desperado să dezarmeze simțul critic. Julian Barnes îmi mărturisea într-un interviu că s-a "lăsat" de critică fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
John Galsworthy din punctul de vedere al narațiunii bine rânduite. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care acum erau parte dintr-un regim comunist, și care îi acuzau pe amândoi că au venit să se laude cu bunăstarea materială occidentală (al doilea volum al autobiografiei ei, Walking in the Shade). Acești intruși în lumea comunistă nu izbutesc să comunice cu nimeni, și aceasta nu numai fiindcă engleza se învață în țările comuniste ca o limbă moartă. Ei nu pot comunica fiindcă sunt total nepregătiți să perceapă lipsa de libertate și schimonosirea naturii umane în condițiile utopiei tanspuse
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în acest moment. Adevărații autori Desperado au fost în țările comuniste scriitorii care nu au vrut, sau nu au putut să evadeze. Ei au fost nevoiți să inventeze un gen de literatură care să țină piept "realismului socialist" și au izbutit să păcălească cenzura, comunicând în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile stau foarte rău, iar el, cititorul, nu e singurul care gândește așa. Crearea acestei solidarități a lecturii n-a fost ușor de realizat. A fost nevoie de un cod
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]