122,821 matches
-
aparținând minorităților naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care rectorul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective. Cadrele didactice aparținând secției sau liniei de predare trebuie să propună cel puțin 3 candidați. (3 Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului încheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile și indicatorii de performanță managerială, drepturile și obligațiile părților contractuale. (4
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
uniformă, are În dotare o bicicletă marca Simson. Iarna, se deplasează doar pe jos. Pentru astăzi mai are de dus un ziar și o scrisoare. Încă două case deci. În sectorul său, strada Alverna e, cum se zice, cap de linie. Aici locuiesc mai ales oameni bătrâni și singuri, fără copii sau cu copii plecați aiurea, pensionari. Curățenia din curți, florile din fața casei și piticii din gips risipiți prin grădini, toate la un loc, se străduiau din răsputeri să ascundă tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-o făcuse singură, anume pentru acest revelion. Muncise la ea o duminică Întreagă. Materialul acoperea covorul de iută al camerei. Înarmată cu un teu, trăgea linii cu o bucată de săpun. Apoi a luat foarfecile de croitorie ale doamnei Ster și a Început să taie. A cusut-o la Singer-ul aceleiași doamne. La ediția de noapte a telejurnalului rochia era gata. Îi venea atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și cât insistase să plece cu un tren de dimineață. El nu, că personalul e cel mai sigur. Dimineața e moarte de om. Noi mergem ca boierii, la opt suntem acolo. Nici că se poate o oră mai potrivită. Pe linia liberă trecu un accelerat luminat dintr-un capăt la celălalt Ce naiba fac ăștia cu atâta lumină? bombăni omul cu Magazinul. Poți să ai lumină, dacă n-ai căldură, tot aia e... Am văzut femei cu rochii decoltate, domnule, declară emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități. Se auzi un fluierat de locomotivă și mulțimea izbucni În urale, oarecum gratuite, căci era vorba de un tren de marfă care trecea și el tot pe linia liberă. Din fericire. Se-ndeasă frigul. De unde vine atâta frig? Parcă poți să știi? Avem relații cu atâtea state că nici nu mai știi care dă pă unde ie. Pe vremea mea, știam una și bună: frigul vine de la... S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc. Așa e corect. Doar unirea face puterea. Mai ales acum, În bezna asta. Am putea opri primul tren. Facem un foc pe linie. E singurul personal până la opt, ăsta al nostru. Acceleratul nu-i bun? Îi bun, da' el nu oprește peste tot. Noi am putea sări prin gările de destinație, dar ce fac femeile, copiii și bătrânii? Numai așa ceva să nu fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani de servicii modeste, naveta de Salinae a fost decretată nerentabilă și scoasă din traficul feroviar, iar gara a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de atunci doar trenuri de marfă. Sala de așteptare clasa I a fost transformată În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de sticle și diverse ambalaje. Birourile au rămas aceleași. Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că transporta În chip de tranzistor un aparat „Delta” cândva cumpărat În rate. Ninsoarea scăzuse În intensitate. Zăpada măsura o jumătate de metru, pe alocuri chiar mai mult. Bazele noului anotimp erau prin urmare puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frumos cântec revoluționar, muncitorii răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej orbitor care s-a desprins de pământ fără greutate și, după un zbor lin, s-a lipit de cer ca un ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful. 35. Mulțimea din piață aștepta nerăbdătoare. Succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șoferilor mereu aceiași, resemnați În cele din urmă la o rotire goală În jurul unei fântâni arteziene căzută ea Însăși În paragină de ani de zile. Cine se smulge din cercul ăsta va avea viitor, sau, mă rog, ceva acolo o linie dreaptă În față, sau frântă, pe alocuri, chiar o spirală sau o serpentină, ca Gutinul sau Gutâiul, tot un drac, care te duce la Borșa, Prislop, Iacobeni și mai departe la mănăstirile din Nord unde poți vedea cu ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răspuns. Nici măcar de circumstanță. Apoi tăcerea ei a devenit un scut protector pentru răspunsul pe care Îl găsise și pe care nu voia să Îl facă public: avea oroare de ecranul ordinatorului. Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau prieten. Părtaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau prieten. Părtaș oricum la viața sa de fiecare zi. Între timp se va fi schimbat și el odată cu lumea. O fi și el o linie, acolo, un triunghi sau un cerc. Desenă câteva semne electorale. Simple. De portretele Marilor Dascăli nu mai putea fi vorba. Călătorise puțin În viață și numai cu ocazia războiului, dar i-a plăcut Întotdeauna geografia. La hărți era neîntrecut. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu dansa. Nici gagica lui. În calitate de gazde aveau niște răspunderi. L-au Întrebat dacă se simte bine, dacă nu-i lipsește ceva. Nu-i lipsea nimic. Tocmai compara piftia Zorelei cu alte piftii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Biedermeier, adus fără poticneli de doi chelneri la semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla arta, atitudinea care se recomandă În poziția așezat este una destins-reflexivă, subliniată de genunchii suprapuși și de o Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri mari a suprafețelor modulate, recurge adesea la linii de demarcație Între planuri și tonuri. Pictura sa este gravă, detașându-se demersul său pentru construcția solidă a formelor, trecute prin marea lecție a cubismului și Întoarse Într-o imagine a cărei descifrare este mai ușoară. Această natură statică Însumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Împărat și succesor al lui Augustus, nu era consult, zicea Coriolan, iar ea nu avea nici un motiv să-și supere soțul atât de mândru de originea sa daco-romană, de a cărei strălucire ar fi putut beneficia și ea, pe linie maternă, dacă acest lucru ar fi interesat-o În vreun fel, sau dacă Flavius-Tiberius n-ar fi venit odată de la școală strigând cât Îl țineau puterile: Prin pustiu zboară ca vântul,/ Mut și sumbru ca mormântul,/ Hunul Attila 'mpărat. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lor. Ce contează e să nu le moară pacientul pe masă. După aia nu mai au nici o răspundere. Nu v-am spus nimic despre nuntă. A fost un succes financiar total. Plin de tovarăși cu funcții de răspundere pe diferite linii. Nu știu cum Îmi vin În minte atât de ușor cuvintele astea, care nu mai circulă după Revoluție, căci nu mai servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
MITCHELL, trimis prin poștă de Primul Eric Sanderson se aflau informații de contact. Îți vor fi folositoare în caz de urgență. Îmi permiteam riscul de a deschide plicul? Cum să te orientezi când, oriunde te-ai uita, nu vezi decât linia orizontului? Cred că e imposibil; că nu-ți rămâne decât să stai nemișcat și să aștepți să apară ceva. Zilele treceau tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]