6,058 matches
-
iulie 1944, Roseți, județul Ialomița) este un poet român. Ca absolvent al Liceului "Nicolae Bălcescu" din Călărași, urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română - Universitatea din București (1963 - 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
curgând în căruțele vechi ca schelete de păsări arhaice. Merg fără cai, fără boi alunecând pe sudoarea cerească din calea robilor. Loitrele moțăie, stelele în jurul roților amețesc. Sub coviltir muntenii se clatină în barbă trezindu-se când roata izbește un luceafăr pe jumătate copt în colierul drumului...</poem> (APC, 40). În volumele publicate din orizontul anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952-1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: "Drum nou, Luceafărul" etc. După debutul editorial cu "Autoportret în august" (București, Editura pentru Literatură, 1962), publică următoarele volume de versuri: Poezia lui Grigore Hagiu se relevă - după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia-Tatomirescu - «în perimetrul unui „modernism bine temperat“». Ca mai toți
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
cu câmpul literaturii nu numai sub aspect sociologic, ci și sub acela al substanței intime a acesteia. (...) Critica literară fără o sociologie minimă, refulată, nu există, ne atrage atenția Adrian Dinu Rachieru.” (M. Ungheanu, "Adrian Dinu Rachieru: Orizontul lecturii, "în "Luceafărul", nr. 42(1172)/1984)· • "VOCAȚIA SINTEZEI" (Editura "Facla", Timișoara, 1985) „Carte foarte ambițioasă, unitară, "Vocația sintezei" anunță un program și confirmă o adeziune la un program de cercetare”. „Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
îndoială cultivat, pentru al cărui scris nutresc o stimă deosebită. Nu pot să înțeleg însă ce i-a trebuit să facă o asemenea carte care prea seamănă cu un "Dictionnaire des idées reçues".” (Radu Voinescu, "Postmodernismul - nec plus ultra", în "Luceafărul", nr. 2/19 ian. 2000)· • "NICHITA STĂNESCU - UN IDOL FALS?" ("Princeps Edit", Iași, 2006) „Meritul principal al demersului întreprins de Adrian Dinu Rachieru vine de acolo că încearcă o explicare "la rece", deși nu lipsită de tensiune intelectuală, a fenomenului
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Băncii Naționale a României. A publicat peste 1000 de articole în România și străinătate și este autorul a cinci române și mai multe cărți de eseistica și istorie economică. Ca scriitor a debutat în 1989 cu proza scurtă în "România Literară", "Astra", "Vatra", "Luceafărul", iar primul său roman, "Masacrul", a fost vândut în 1991, în 60.000 de exemplare. Au urmat mai multe succese literare, printre care "Comando pentru general" (bestseller), "Spectacolul reformei văzut de la galerie. România, zece ani după..."(o istorie economică și
Eugen Ovidiu Chirovici () [Corola-website/Science/308808_a_310137]
-
română-franceză", la Universitatea din București. Debutul literar al lui Alexandru Condeescu s-a produs în anul 1972 în reviste studențesti și de specialitate cu articole de critică, istorie și stilistică literară, așa cum sunt revistele "Amfiteatru", "Limbă și literatură", respectiv la "Luceafărul", din 1977, unde a fost titularul rubricii "Debut" până în anul 1987. Alexandru Condeescu a publicat numeroase articole, studii, prefețe in revistele literare ale vremii, fiind în același timp, până în 1989, redactor al revistei "România pitorească". La data de 17 octombrie
Dan Alexandru Condeescu () [Corola-website/Science/308840_a_310169]
-
nr. 11-12; Victor Felea, "„Narațiuni întâmplătoare”", în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, "Gramatica răbdătoare", în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, "Ipostaze diferite ale poeticului", în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, "Acatist în contra literaturii leneșe", în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, "O conștiință poetică modernă", în „Unu”, 1998, nr. 10-11, Ruxandra Cesereanu, "Antologiile de autor in aeternum?", în „Steaua”, 2001, nr. 5-6; Iuliu Rațiu, "„Întoarce-te, Esthera”", în „Echinox”, 2001, nr. 5-6; Mircea Iorgulescu, "Fantasmele romanului
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
meniri importante în promovarea teatrului românesc cutreieră aproape toată țara. ""Bătând provinciile Românești, duce printre primii fiorul neaoșei vorbiri în Bucovina și Transilvania. Are parte, o vreme, să-i "șoptească" din cușca privatistul fugit de la Cernăuți, copilandrul Mihail Eminescu, viitorul Luceafăr"". Cât a activat la Craiova, acest ""actor chipeș, distins, elegant, talent nativ, care rupe în orice rol, cu mare simpatie în public (...), mult mai înzestrat decât fratele său Alexandru Vlădicescu "", a interpretat cu mare succes roluri comice, în melodrame, în
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
străine. După 1944, a lucrat la Radio și în presa scrisă, de limbă germană; a scris poezie, a publicat câteva volume. S-a făcut remarcat îndeosebi ca traducător. A realizat una dintre cele mai reușite traduceri în germană a poemului "Luceafărul" de Mihai Eminescu. A tradus balade populare românești, între care "Miorița" și "Toma Alimoș". A tradus din operele unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
român. Urmează școala primară și secundară la Constanța, apoi cursurile Seminarului Teologic la Constanța, Dorohoi și Galați. Între 1934 și 1940 urmează Academia de Arte Frumoase din București, fiind elevul lui Camil Ressu. Frecventează cenaclul „Sburătorul”. Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1938). Devine profesor de desen la Medgidia, Oradea, Șimleul Silvaniei și Sighet.
Gheorghe Chivu (poet) () [Corola-website/Science/309351_a_310680]
-
obținut de către descendenții școlii vahtangoviene. Cunoscutul regizor și actor basarabean Petru Vutcărău a fost primul regizor și director artistic al teatrului, actualmente fiind și directorul teatrului. În 1990, un grup de 13 actori, în frunte cu Petru Vutcărău, părăsesc teatrul „Luceafărul” și devin un teatru „ambulant”. Noua trupă, numită deja Teatrul „Eugene Ionesco” (directorul teatrului fiind în acel moment Alexandru Corduneanu), se stabilește temporar la Râmnicu-Vâlcea, România, unde li se oferă cazare și o scenă în care pot monta și prezenta
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
la clasa profesorului Dem Rădulescu, având ca asistent pe Adriana Popovici. Este angajată la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din anul 1990 și până în prezent. În anul 2007 a câștigat Marele trofeu al Festivalului național de rostire a creației eminesciene "Luceafărul", pentru regia și interpretarea piesei "Abia înțelese". Apariții în spectacole ca: „ Livada de vișini” de A.P.Cehov, regia Andrei Șerban, „Ghetto” de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, „ Orfeu în infern” de T. Williams, regia Mihai Manolescu, „Bacantele” după Euripide
Liliana Hodorogea () [Corola-website/Science/310464_a_311793]
-
școlii la Șuri, lucrările de construcție începînd în 1896, cînd se deschide școala de zemstvă cu o clasă. În 1922 - 573 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 2222 ha de pămînt, în 1923 a fost întemeiată cooperativa agricolă ”Luceafărul”. Satul mai avea școală primară, biserică, poștă rurală, primărie, 4 cîrciumi; în 1930 satul avea 752 gospodării, 3 184 locuitori. În perioada sovietică în s.Șuri a fost construită școala medie, casa de cultură, o bibliotecă, punct medical, ateliere de
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
aprilie 1947 au fost arestați 14 conducători și membrii activi ai ONB ”Arcași lui Ștefan” , inclusiv Condrat Ursachi din Rublenita,student la Tehnicum Agricol din Soroca, Chirosca Tudor, Chirosca Ștefan, Petcu Cozma , Racovschi Iacob. În 1947 a fost organizat colhozul “Luceafărul Roșu”. Unul din primii președinți a fost Manea, înlocuit în 1950 de A. Mazur. Ulterior colhozul a fost unit cu cel din s. Septilici, dindu-i-se denumirea ”Rodina”. Președinți au fost : Petru Iu.Andries, Feodor Alexandrovici Catan, Ion Cujba, L. Ianev
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
1.260 persoane. Pe teritoriul orașului funcționează școala medie de cultură generală cu un contingent de 800 elevi, 40 profesori și 25 unități personal tehnic administrativ. Din anul 2005, gimnaziul primește statut de liceu, funcționînd sub denumirea de Liceul Teoretic "Luceafărul". Grădinița de copii are o capacitate de 160 locuri, colectivul de educatori este format din 9 persoane și cel al personalului tehnic-administrativ din 25 persoane. În oraș funcționează un centru de sănătate în care lucrează 8 medici de diferite profiluri
Biruința () [Corola-website/Science/305255_a_306584]
-
Cuvântul Libertății, 28 ianuarie 2002; · Adrian Porcescu : „Un om între oameni și pentru oameni - "Despre Craiova, cu dragoste"”, Mesagerul Olteniei nr. 108, martie 2002, pag. 2; · Marian Barbu: „"Permanența sonetului"”, rev. Rațiunea an IV nr. 47-49 Aprilie, 2002 și rev. „"Luceafărul"” nr. 19(557), 22 mai, 2002 ; · Dumitru P.Popescu „"Despre Craiova cu dragoste" - "Oameni și evenimente"”, Observatorul, „Romanian Canadian Newspaper” nr.7, iulie 2002; · Nicolae MAREȘ „"Din însemnările unui ambasador român la Paris"”, Ecart cu 196, 16 septembrie 2002, Revista
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
ar fi Antlia (pompa de aer), Telescopium si Horologiul (pendula). Pe cerul nocturn pot fi văzute cu ochiul liber circa 2 000 de stele, dar cele mai strălucitoare obiecte sunt planetele Venus, Mercur și Jupiter. Dintre acestea, Venus, numită și Luceafăr de seară sau de dimineață, e cea mai luminoasă. Alpha Centauri, una din stelele cele mai apropiate de Pământ, este vizibilă doar din emisfera sudică. Panglica palidă care traversează cerul e Calea Lactee vazută dintr-o parte. E vizibilă și galaxia
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj, Echinox, Cadran. Editorialist, în diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborări ocazionale la "Dilemă", "Contrapunct", "22", "România literară", "Steaua", "Vatra", "Tribuna", "Familia", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Ramuri", "Luceafărul" etc. Este prezent în:
Adrian Suciu () [Corola-website/Science/305728_a_307057]
-
Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile Superioare de Literatură ale Institutului „M. Gorki” (1969). Activează în calitate de redactor, publicist la periodicele: „Colhoznicul Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura Moldovei” „Chipăruș”, „Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
de mult, îl simt și îl aud cîntat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecînd pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!..." Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul componisticii, Eugen Doga a fost decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
căi albi și stăpân femeie s-aibi!“. Acțiunea se petrece într-o „tabăra leșeasca la marginile țării muscălești“, iar Răzvan este un viteaz luptător în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl urmaseră la Ieși, dar regretă că au părăsit „țară și codrul blagoslovit“, mai ales că acum Răzvan este sub puterea și influența nefasta a Vidrei, care „mi
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Ciciricea" (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, "„Uzina de umor”", iar mai târziu, la Iași, revista "„Humorul literal”". A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei "„Luceafărul”". În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad. A traversat o perioadă dificilă în anii
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
Cambridge, England, First Edition, 2001, p. 142; ● "Diplomați ai României," Ed. Junimea, ediția a II-a, Iași, 2007, p. 170-177. ● "M. EMINESCU Opere," vol.XV, Ediție critică întemeiata de Perpessicius, Ed. Academiei Române, 1993, p. 1319 (lucrarea:"”Prima editare a Luceafărului”," RAM-2, nr.9 sept.1990, p. 14 ); ● Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: "Dicționarul Scriitorilor Români (M-Q),"(lucrarea: "Iuliu Traian Mera)," Ed. Albatros, București, 2001, p. 174; ● Viorel Cosma: "Muzicieni din România - Lexicon biobibliografic," vol.IX ( Ș-Z), (lucrări
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
de cavaler pentru dezvoltarea relațiilor culturale dintre Brazilia și România și cu Ordinul Național „Pentru Merit", în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua", debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul", „Convorbiri literare", „Viața românească", „Caiete critice", „România literară" etc. Din 1997, este re-dactor-șef al revistei „Viața românească". Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]