6,186 matches
-
întâlnesc pante abrupte înalte de 400 de metri deasupra nivelului mării. Procese de eroziune și alunecările de teren au dus la formarea hârtoapelor, văilor și vâlcelelor. În sat se întâlnesc diverse roci de natură argiloasă și nisipo-argiloase, în unele locuri lutul și nisipul ies la suprafață cum ar fi la Lutăria (denumire dată de popor) sau la Nasparia și Talița de unde oamenii iau nisip pentru construcții. În special în Ciuciuleni sunt predominante dealurile și văile. Dintre cele mai cunoscute sunt Dealul
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
obiectelor de menire social culturală e abia în stadiu de început. Nu toți locuitorii dispun de locuri de muncă. Biserica sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Cea mai veche dată despre ea e anul 1801. Era construită din lemn, unsă cu lut, acoperită cu șindrilă. Chiar de la înființare dispunea de veșminte, cărți religioase. În prezent se petrece lucrul de acumulare a exponatelor pentru deschiderea unui muzeu în gimnaziul din localitate. Este rezervat în acest scop un cabinet special. Lucrul se desfășoară sub
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr. Tot aici s-au depistat fragmente de oale de lut specifice epocii bronzului târziu. În apropierea satului s-au mai descoperit multe fragmente, obiecte din sec. IV-III î.Hr. și a sec. VIII-XIV e.n. Rădăcinile acestui cuib uman coboară în straturile istoriei la o adîncime de 5500 ani. El a fost
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
pe valea rîului Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
devin în întregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac, împreună cu alte ocine de pe rîul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni s. a. În anul 1787 este menționată biserică din sat, din nuiele împletite lipite cu lut, acoperită cu stuf. În 1829 sfîntul lăcaș a fost rezidit din piatră. Recensămîntul din 1817 găsește moșia satului în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. La 1859 localitatea avea 134 de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Cele mai vechi urme ale prezenței omului pe teritoriul Corlătenilor datează din anul 3000 î.e.n. Din acea perioada s-au identificat rămășițe a 2 sate descoperite de arheologi. Pe vetrele satelor au fost găsite urme de case arse, grămezi de lut ars, vase de argilă de culoare roșie din eneoletic (mileniile IV-III î.e.n.). Un din vetre se află la 3,2 km sud-est de la extremitatea de sud a satului Corlăteni, la 0,4 km nord-vest de locul de scurgere a râulețului
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
de energie electrică. Materialele arheologice descoperite datează din perioada culturii Cucuteni-Tripolie. La sfârșitul mileniului II î.e.n. pe terenul comunei au existat alte două așezări umane. Pe vetrele lor au fost descoperite case arse, diferite obiecte casnice, în special vase de lut din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). Vatra uneia din așezări, cu dimensiuni de 1500×400 m, este situată la 3,7 km sud-vest de extremitatea de sud a satului Corlăteni, în marginea de vest a Lacului cel mare, deasupra malului
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Rublenita) „vatra unui sat, format după cucerirea Daciei de Imperiul Român”.Satul a existat deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat și ars. Pe locul lui au fost atestate urme de case arse , grămezi de lut ars , amprente de lemne și diferite obiecte din perioada română tîrzie (sec. II-IV)”. Aici șunt cîteva dealuri mai înalte : la nord de s.Solcani - avînd înălțimea de 213 m deasupra nivelului mării, la ves de s.Rublenita -302 m. Zamfir
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei biserici cu hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o altă biserică, ce funcționează până în prezent. În anul 1896 în sat e deschisă o școală parohială cu un învățător și 63 de elevi. În 1923 în Tătărăuca Veche
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
și 10 km de stația feroviară Alexăndreni. Primii oameni s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
feroviară Alexăndreni. Primii oameni s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost găsite urme de case arse
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost găsite urme de case arse, vase de lut etc.
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost găsite urme de case arse, vase de lut etc. În perioada romană a existat o localitate care s-a menținut până la invazia hunilor din 376 e.n. În preajma satului actual sunt 2 movile funerare lăsate de cetele nomazilor care au trecut pe aici. După constituirea Țării Moldovei au existat
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
ha și sunt proprietatea Administrației Publice Locale. Acestea sunt date in arendă la persoane fizice, care cresc specii de pește ca: carp obișnuit, carp oglindă, caras argintiu, caras auriu, amurul alb. Localitatea Carahasani dispune de resurse infime de nisip și lut, care sunt folosite de către localnici la construcția caselor. În satul Carahasani volumul noxelor degajate în atmosferă este minim, principalele surse de poluare ale mediului constituie transportul auto, gunoiștile autorizate și neautorizate, arderea ilegală a miriștii și deșeurile de la animalele din
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
sedentari agricultori și crescători de vite s-a format aici în mileniul III î Hr. Apoi ceva mai târziu s-a format încă unul. Oamenii locuiau în case făcute din bârne acoperite cu paie sau stuf, pereții fiind lipiți cu lut. Printre locuitori erau oameni dibaci în modelarea oalelor de lut, pe care le înfrumusețau cu picturi de culoare cafenie și albă. Vasele aveau diferite forme și mărimi. Majoritatea celorlalte obiecte casnice erau făcute din cremene și oase de animale, dar
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
în mileniul III î Hr. Apoi ceva mai târziu s-a format încă unul. Oamenii locuiau în case făcute din bârne acoperite cu paie sau stuf, pereții fiind lipiți cu lut. Printre locuitori erau oameni dibaci în modelarea oalelor de lut, pe care le înfrumusețau cu picturi de culoare cafenie și albă. Vasele aveau diferite forme și mărimi. Majoritatea celorlalte obiecte casnice erau făcute din cremene și oase de animale, dar localnicii cunoșteau și arama Satele au ars, în jurul caselor se
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
În partea de nord a satului predomină un sol lutos și parțial pietros, în regiunea numită Capșa solul este lutos, nisipos. Iar in partea de vest solurile sunt la fel cernoziomuri degradate. Mai adaug că printre altele nisipul de calitate, lutul și pietrișul, descoperite pe teritoriul localității au servit ca materiale de construcții pentru oameni. Sunt multe case construite din aceste materiale locale. În pădurile din jurul satului cresc diverse specii de copaci: stejarul, frasinul, jugastrul, carpenul, ulmul, salcîmul, arțarul și altele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de cîțiva ani, Alcedarul nu a avut biserică. În ceia ce privește întemeierea primei biserici există mai multe versiuni. Astfel în anul 1812-1813 s-a stabilit, că în 1807, în Alcedar a fost construită o biserică din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie. În 1835 în sat locuiau 5 familii de țercovnici (25 bărbați și 26 femei), preot era Feropont Lujanschii. A fost construit hramul bisericii în 1875-1885 cu preotul Mihail. Biserica era construită din piatră și avea suprafața
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
stilizarea personajelor și prin palatele cu multiple arcade, ornate cu nișe. Pătrunderea artei Tang înseamnă pentru ceramica abbasidă o nouă epocă, cea a ceramicii lustruite. Această varietate particulară de ceramică se bazează pe o tehnică dezvoltată la Bagdad și Samara: lutul ars este acoperit cu un strat metalizat , aplicându-i-se un nou tratament termic. Obiectul final prezintă în acest fel reflexe irizante, culorile mergând de la auriu la purpuriu. Între anii 750 și 800, stilul decorativ deviază spre inscripțiile lucrate sub
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
găsesc unele bogății de importanță economică, precum lignitul (în masivul Măgura Codlei) sau materialele de construcție. La nord-vest de Zărnești, pe valea Bârsei Fierului, se găsește un corp "granodioritic", cu înveliș periferic granitic. Rocile sedimentare, mai ales "argilele comune" și "luturile" se întâlnesc în zona piemonturilor cuaternare, "argila refractară" — lângă Cristian, "marnele cretacice" — în vestul Țării (utilizate în industria cimentului), "calcare" în zona Apața și "calcare triasice și jurasice" în sectorul Codlea - Holbav - Vulcan și în "Postăvaru", în zona Râșnov - Cristian
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
Noua importanță geostrategică a Georgiei nu a dus deocamdată la o ameliorare a situației economice. Georgia are probabil cea mai veche cultură viticolă a lumii. Parțial mai sunt folosite procedee de vinificare străvechi, de fermentare a mustului în ulcioare de lut ("kvevri"). Pentru export se produc cu mijloace moderne vinuri de amestec precum "Mukuzani" sau "Tsinandali", georgienii înșiși preferă însă vinurile obținute prin metode tradiționale. Regiunea Kaheției în estul țării, unde se produc două treimi din vinul georgian, a devenit renumită
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
opoziția celorlalți principi germani și de intervenția militară a Austriei și Rusiei; lui nici nu-i plăcea ideea de a accepta o coroană din partea unui parlament ales de popor: după cum se exprima el însuși, nu putea accepta o „coroană de lut”. În ciuda cerințelor ce perpetuau multe dintre problemele de suveranitate și participare politică pe care liberalii doreau să le depășească, Parlamentul de la Frankfurt a reușit să scrie o constituție și să ajungă la un acord pentru soluția "kleindeutsch". Parlamentul de la Frankfurt
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
compartimente separate pentru fiecare pereche sic cu o ieșire. În țările mediterane, porumbarele -clădite în formă de turn adăpostesc sute sau chiar mii de porumbei. În Franța și Italia, turnurile-porumbare sînt construite din cărămizi, iar în Egipt din nuiele și lut sau chiar chirpici. Porumbeii de rasă sunt crescuți în porumbare special amenajate în podul caselor, sau în porumbării construite în grădini sau curți, numite porumbare-voliere. Porumbăria așezată cu față spre nord este friguroasă, cea mai bună așezare fiind spre est
Adăpost pentru porumbei () [Corola-website/Science/304878_a_306207]
-
cuiburi se așează cuibarele sau cuiburile, făcute din cutii mici de lemn, având 6-8cm înălțime, 16-25 cm lățime și 16-25 cm lungime. Cuiburile pot fi făcute în formă de strachină, dintr-un amestec de gips, ciment și rumeguș, sau din lut ars, hârtie presată sau material sintetic, având 5-8 cm înălțime și 16-22 cm diametru. Cuiburile trebuie să fie departizate cu prafuri insecticide (hexacloran, heclotox, etc) și căptușite cu un așternut de paie, fin sau matură. Cuiburile astfel pregătite pot fi
Adăpost pentru porumbei () [Corola-website/Science/304878_a_306207]
-
informații despre viața locuitorilor. Unul din sate se afla în sud-vestul orașului pe colina Dealul Pleșuv . Celălalt sat era situat pe teritoriul orașului, lângă cimitirul evreiesc. Locuitorii acestor sate își construiau case spațioase, cu sau fără nivel, din lemn și lut amestecat cu pleavă și paie. Populația era antrenată în cultivarea pământului, creșterea vitelor, produceau unele de muncă, deși cunoșteau arama, totuși majoritatea uneltelor de muncă era din cremene. Așezările au fost mistuite de foc, rămânând urme de case, grămezi de
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]