8,611 matches
-
acesta este târât în același păcat ca și celălalt. Când va da socoteală de faptele săvârșite în viață, nu va merita, oare, unul ca acesta o pedeapsă mai grea decât cel dintâi? Unul va fi învinuit numai de prilejurile de mântuire, care au fost semănate în sufletul lui și de care nu s-a folosit în chip sănătos; celălalt, pe lângă aceasta, va fi învinuit și pentru că, având ajutoare ca să se mântuie, s-a pierdut singur și din pricina neînfrânării și din pricina unei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vine din puterea divină, întărită prin jurăminte cerești, poate fi despărțită de Biserică, poate fi sfărâmată de voință dezbinatoare? Cine nu respectă această unitate, nu respectă legea lui Dumnezeu, nu respectă credința în Tatăl și Fiul, nu respectă viața și mântuirea”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VI, în PSB, vol. 3, p. 438-439) „Această unitate consfințită prin jurământ, această legătură a unirii inseparabile, ne este arătată în Evanghelie prin cămașa Domnului Iisus Hristos: aceasta n-a fost tăiată și împărțită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Nu poate nici unitatea exista despărțită, nici corpul, care este unul, nu poate exista descompus sau tăiat în bucăți, cu măruntaiele scoase și împrăștiate. Cine a ieșit din sânul Bisericii nu poate trăi sau respira și își pierde însăși rațiunea mântuirii”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXIII, în PSB, vol. 3, p. 450-451) 103 „Mari sunt dragostea și bunăvoința lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, dacă nu s-a mulțumit că ne-a răscumpărat cu sângele Său; ci se și roagă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împrăștiate. Cine a ieșit din sânul Bisericii nu poate trăi sau respira și își pierde însăși rațiunea mântuirii”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXIII, în PSB, vol. 3, p. 450-451) 103 „Mari sunt dragostea și bunăvoința lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, dacă nu s-a mulțumit că ne-a răscumpărat cu sângele Său; ci se și roagă pentru noi. Vedeți, însă, cum a fost dragostea Celui ce s-a rugat pentru noi, pentru ca, precum Tatăl și Fiul una sunt, așa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a fost leac la orice deznădejde, stimulent la orice apatie și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deznădejde, stimulent la orice apatie și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent epistemologia adevărului psihiatric, devin piatra lui de mormânt, piatra unei existențe cucerite, calea prin care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Cine vorbește despre ea este un vândut...""183 Un "vândut" era considerat, în 1883, cine vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu! Spre deosebire de Stere, care-și punea atâtea nădejdi în germanitate, Eminescu, cel care cunoscuse bine lumea germană, nu aștepta nici o "mântuire" de la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-i-se nu mai puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
i-a spus de asemenea că el poate înțelege ideea lui Dumnezeu în măsura în care ea este cuprinsă în conștiința propriilor păcate, a propriei vinovății, dar nu și ideea unui Dumnezeu creator. Iată comentariul lui Malcolm: „Cred că ideile judecății, iertării și mântuirii erau pentru el într-un fel de înțeles, căci ele erau legate de sentimentul de aversiune față de sine, de o nevoie puternică de puritate și de un sens al incapacității omului de a se face mai bun.“ (N. Malcolm, op. cit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o semiologie complexuală (sub imperiul luminii); se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică a stânjeneilor". Trăiești în bucurie atâta timp cât repeți cuvinte consacrate: "Cuvinte vechi auzi "iubit", "iubito"! / Ce morți vom fi, când n-o să le mai știm" (Nu crezi). Semnale paradisiace, stări de infraconștiență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
realizat, cînd Sinele e acolo și nu așteaptă decît să fie recunoscut : "Iată, Eu stau la ușă și bat". Nu merită să te zbați decît pentru ceea ce este etern. În starea lor actuală de cunoaștere, oamenii numesc asta "realizare", sau "mîntuire", sau "eliberare". Adevărul e însă că aceasta este o stare eternă, prezentă deja, cum spuneam, hic et nunc. Conștiința este cunoaștere pură, guvernată de Adevăr. Din ea apare mintea și din minte apar gîndurile. Și, odată cu ele, problemele. Ca să reușim
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a cunoscut gîndirea modernă decît tîrziu, spre secolul XX, și atunci sporadic și incomplet, dezvoltîndu-se cu destulă dificultate, date fiint puternicele amprente tradiționaliste. Răsăritul nu a avut o Reformă și nici ceva echivalent Revoluției franceze, care a înlocuit în Occident mîntuirea cu progresul. Iarăși, Orientul nu a cunoscut ideea de evoluție, neînțelegînd cum ceva nou poate fi mai bun decît ceva vechi, nici pe cea de experimentare, în sens științific. Orientalii nu au făcut niciodată o distincție clară între produsele gîndirii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente arhetipale ca distrugerea Templului și reafirmând credința în mântuirea ce va să vină. Toată această literatură este saturată de frământare spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
va citi va sta cu sufletul la gură, cu pleoapele șiroindu-i de lacrimi și, cu mâinile puse pe șale, va zice: până când, Dumnezeule? Rog pe Domnul ca zilele durerii noastre să se sfârșească, să ne trimită pe Mesia spre mântuire și să ne elibereze curând prin mila lui. Amin, amin!"48. În singura carte publicată în timpul vieții, în 1553, Istoria regilor Franței și a sultanilor turci otomani, Ha-Cohen merge dincolo de o simplă comparație între istoria Franței și cea a otomanilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Tora, care potolește durerea. Cu cât puterea răului pare să se întindă, cu cât pedeapsa este mai grea, cu atât suntem de fapt mai aproape de Izbăvire. Astfel, naziștii, sioniștii, ereticii, asimilații și evreii reformați ar fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de acești doi maeștri, reproșau Iluminismului evreiesc că îi deturnase pe evrei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe creștini spre Dumnezeu, iar dezastrele pe care le sufereau nu erau decât etape în îndeplinirea ei. Deși exterminarea era rezultatul intervenției lui Dumnezeu, ea nu era o pedeapsă divină. Iisus fusese o victimă nevinovată a cărei moarte dusese la mântuirea lumii. La fel, victimele exterminării erau jertfe alese de Dumnezeu însuși. Fiecare distrugere fusese legată de o intervenție divină care avusese o semnificație decisivă pentru cursul istoriei. Ea deschisese o nouă perioadă istorică, apropiind treptat națiunile de Dumnezeu. Cele două
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
amintim, genocidul și fondarea statului Israel par legate. Dacă admitem că izbăvirea a avut loc deja prin crearea acestui stat, nu mai avem de sperat în venirea unui Mesia mântuitor. Evreii, cu ochii ațintiți spre Israel, își așteaptă de acum mântuirea. Nașterea acestei țări a fost percepută ca lumina venită după întunericul catastrofei. Purificați prin suferință și sânge, evreii intrau într-o eră nouă, a cărei expresie era Israelul. Perioada post-Auschwitz începea s-o oculteze încetul cu încetul pe cea pre-Auschwitz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și onoare brîncovenească. Avem nevoie să stăm mai drepți atît în Biserică, cît și în fața dușmanului, sau a șefului. Să prezentăm faptele noastre, fără prea multe plecăciuni și obediențe inutile. Pe Dumnezeu nu-l putem linguși. Nu putem fura și mîntuirea. 3.16. Noul normal Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile sale monetare sunt însă foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
făcut cu darul lui Dumnezeu pentru oameni? Vi se pare poate că ați cîștigat ceva..., dar nu vă gîndiți la pierderi. Asta nu spuneți nimănui? Lăsați Cezarul cu ale lui și reveniți grabnic la Dumnezeu. Căci nu Cezarul vă dă mîntuirea, cel mult niște bani acolo, niște lemne... Asta slujiți? Dragostea cere sacrificiu, iar dacă vreți și bogăție, fiți generoși. Fiecare om are un suflet, iar destinul său este să vadă, să simtă, să cunoască și să fie precum Dumnezeu. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu neapărat personală. Căci viața poate irumpe și într-un punct, care de fapt e un cerc. Mi-e dor să respir infinitul din punct. Particula este împărăția lui Dumnezeu. Format din particule, eu sunt poporul lui Dumnezeu. Poporul ales. Mîntuirea vine prin mine. A mea, desigur. Cineva m-a făcut creatură, dar eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luați, hrăpăreț, această iluzie. În caz contrar, mă supăr și plec în alt univers, unul deja mîntuit, sau mîntuitor. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți în ale credinței. Sub privirea împăciuitoare a unui episcop ghiftuit, un popă lumeț și șugubăț vorbea mirenilor de virtutea scăpătăciunii. Prin boscheți, zăceau haimanale trândave duhnind a transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sub braț blastămă prin piețe și promite vindecări miraculoase. Peste tot sunt cursuri de reiki, yoga, kara-te, zen și alte orientalisme, de nu mai ai timp pentru toate. Buddha e cu noi. Toți te vindecă, îți oferă fericire și, desigur, mîntuirea sufletului. Așadar, armata e cu noi, Dumnezeu e cu noi, Mutu e cu noi, trecutul e cu noi, Marx e cu noi, Biserica e cu noi, Buddha e cu noi. Dar noi, noi unde suntem? 4.1. ECONOMIA ROMÂNEASCĂ ÎNAINTE DE
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
al tău, iar această legătură nu poate fi ruptă. În adînca pace, Dumnezeu vrea să aibă cu noi o blîndă și permanentă comunicare. Pacea Sa curge peste noi pentru că pacea este voința Sa. Trebuie să învățăm să o folosim pentru mîntuire. Trebuie să învățăm lecția trezirii. Dumnezeu ne-a chemat la trezire și bucurie. Cum am putea rezista? Adormirea noastră nu va rezista. 3. Dumnezeu veghează asupra mea și lumina mă înconjoară. Voia mea e voia Lui. Tot ce nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tu nu poți nega adevărul hotărîrii divine. 7. Tot ce a creat Dumnezeu este puritate perfectă. Pacea sălășluiește în fiecare spirit care acceptă planul lui Dumnezeu pentru ispășirea sa. Cei care acceptă ispășirea sunt invulnerabili. Nu știm încă ce e mîntuirea și nu o înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh și urmează-L pe Dînsul. Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce ne poate umbri inocența spiritului. 8. Sfîntul Duh cunoaște calea și te va conduce cu bucurie, căci Lui i-a încredințat Dumnezeu mîntuirea ta și pacea Lui în tine. Dumnezeu ne-a creat sfinți și atunci de ce ne-am îndoi de valoarea noastră? Nu am face decît să-l judecăm pe Tatăl, ceea ce este "o posibilitate care nu se poate". Fii liniștit în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]