6,722 matches
-
temut că-și pierde mintea sau că moare în timpul înmormântării fiicei lui. Ceilalți copii ai lui sunt, Ștefan și Mihai șoferi, iar Rodica asistentă medicală. Și nenea Gheorghe, și soția lui m-au vizitat și la Crucea și la Vama. MĂTUȘA ȘTEFANA Ultima, și cea mai mică soră a lui tata, Ștefana, s-a căsătorit cu Apostol Trișcaș, un bărbat voinic, harnic și bun la suflet. La nuntă, tata le-a donat locul de casă pe care-l părăsise când s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sub genunchi, într-un ghimpe de fier și m-am ales cu pulpa piciorului zgârâiată 10-12 centimetri. M-am speriat cum curgea sângele! Ce-am mai plâns! Și în timp ce mămica îmi lega rana și mă asigura că o să-mi treacă, mătușa Zamfira, sora tatei, îmi spunea, ca să mă sperie, că pe acolo o să-mi iasă mațele și că am să mor. Într-o toamnă, tot la vârsta de 4-5 ani am mers în pădure, la cules bureți cu copiii din vecini
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în care copilul este băiat. Sikhismul cultivă și astăzi un tip de societate patriar hală în care bărbații preiau puterea, autoritatea și dreptul de a decide. Ei oficiază și ritualurile funerare în familie. Nu mai primesc nume de la bunici și mătușa paternă, ci aleatoriu, de la „prima literă de pe pagina la care se deschide Adi Granth și se alege un nume care să înceapă cu aceasta”. Capitolul XIII religiile chinei și Japoniei. Daoismul, confucianismul, șintoismul XIII.1. Daoismul și noțiunea de dao
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lângă doctorul din Botoșani. Trebuie spus aici, ca să nu mai insistăm la fiecare scrisoare în parte, că este vorba de o casă în Botoșani, chiar pe lângă doctorul Isac, aflată în custodia Mănăstirii Agafton a cărei stareță era chiar Maica Olimpiada, mătușa lor (sora Ralucăi Eminovici) și se vor duce tratativele pentru a fi cumpărată de către Comitetul de femei din Iași pentru Eminescu personal. Rămâne exemplară această mobilizare a femeilor ieșene care au reușit să strângă sume foarte importante pentru Eminescu și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe mine m-au asigurat că sunt siliți a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar. Maica Olimbiada Iurașcu este mătușa noastră, soră cu mama, și de aceea nu mă pot adresa eu direct, să n-o compromit înaintea soborului ei, crezând că ea, mătușa, voiește a ne îndatori. În caz de a rămas în Comitet ideea de a cumpăra o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar. Maica Olimbiada Iurașcu este mătușa noastră, soră cu mama, și de aceea nu mă pot adresa eu direct, să n-o compromit înaintea soborului ei, crezând că ea, mătușa, voiește a ne îndatori. În caz de a rămas în Comitet ideea de a cumpăra o casă, vă rog a pune o persoană străină de noi să se adreseze călugărițelor scrise mai sus, rugându-vă a ne da răspuns pozitiv
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Comitet condus de către Cornelia Emilian. Se poate spune că societatea civilă românească a făcut enorm de mult pentru Mihai Eminescu, a încercat din răsputeri să-i asigure bunul trai. Destinul este, în privința „căsuței”, de partea celor doi frați, făcând ca mătușa lor să fie implicată în vânzare (și preț). De altfel, chiria lor era de circa 300 lei pe lună, deci vreo 3400 lei pe an ceea ce înseamnă că cu chiria pe un an această casă putea fi cumpărată. Eminescu avea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Mihai...” Această societate i-a fost adusă lui Eminescu la Botoșani de către V.G.Morțun. Să se observe, în altă ordine de idei, că Hanrieta este mulțumită: fratele este econom, adică n a fost la cârciumă, cum îl bănuia. 1 aprilie: „...mătușa noastră s-a retras de la testament, căci și ea este bolnavă de piept, boală ereditară a tuturor din familia noastră: ori la care etate ne apucă, de piept murim toți.(...) De boală și de băile lui Mihai nu te îngriji
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
el o face, răspunde că el le va păstra pentru Mihai și pre Nicu îl va lua la dânsul. Spre a vă încredința că vă scriu adevărul o pot dovedi prin un înscris ce au lăsat el însuși, precum și marturi, mătușile și toți casnicii,în fine, satul, întreg. Deci eu vă rog din inimă și suflet a vă adresa la fratele meu Matei, care este obligat a-l ține, luându-i toată partea lui. Eu sunt singură, pribeagă, deoarece în Ipotești
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vă adresa la fratele meu Matei, care este obligat a-l ține, luându-i toată partea lui. Eu sunt singură, pribeagă, deoarece în Ipotești au intrat deja posesorul cel nou și eu mă văd nevoită a mă depărta pe lângă o mătușă la mănăstire. Nu-mi ține Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratele meu Mihai, dară necontenita sufirință de timp de un an a bietului Nicu care numai pe mine mă putea suferi, probă este testamentul și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Agafton. Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, și o soră de asemenea laică, Marghioala. Avem de-a face, așadar, cu o familie profund religioasă și cu o mânăstire, Agafton, unde Eminescu copil era ca acasă între mătuși. Cea mai importantă este Maica Olimpiada Jurașcu, sora Ralucăi. Călugăriță la Agafton, iar mai târziu stareță aici, ea l-a urmărit pe poet toată viața. În copilărie Mihai Eminescu mergea la Agafton destul de des, ședea acolo cu săptămânile, participa la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Olimbiada Iurașcu, Agapia Gherghel econoamă și Eupraxia Herescu. Un raport al defunctei cere 6000 franci, însă pe mine m-au asigurat că sunt siliți a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar. Maica Olimbiada Iurașcu este mătușa noastră, soră cu mama, și de aceea nu mă pot adresa eu direct, să n-o compromit înaintea soborului ei, crezând că ea, mătușa, voiește a ne îndatori. În caz de a rămas în Comitet ideea de a cumpăra o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar. Maica Olimbiada Iurașcu este mătușa noastră, soră cu mama, și de aceea nu mă pot adresa eu direct, să n-o compromit înaintea soborului ei, crezând că ea, mătușa, voiește a ne îndatori. În caz de a rămas în Comitet ideea de a cumpăra o casă, vă rog a pune o persoană străină de noi să se adreseze călugărițelor scrise mai sus, rugându-vă a ne da răspuns pozitiv
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Register. În scrisori către mama și sora lui a scris că a primit "mari încurajări de la toți" (cf. Hare 1911: XXIII). Portretul unui artist în derivă În capitală, prima lui locuință a fost în districtul Shoreditch, la Dna Ballance, o mătușă de-a lui. Aici el a refuzat să i se măture prin cameră, pentru că "poeții urăsc măturile" (Croft* 1780: 191; cf. și Hare 1911: XXIII). Impresia pe care i-a lăsat-o Dnei Ballance a fost aceea că era "mîndru
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
document pentru date privind ultimele luni din viața poetului]. În iulie s-a mutat în alt loc, pe Strada Brooke din Holborn, în casa doamnei Angell, o croitoreasă de dame. Motivul a fost probabil dorința lui de a ascunde față de mătușă situația tot mai rea în care se afla (Hare 1911: XXIV-XXV). Doamna Ballance a relatat următoarele: [Băiatul] adesea se uita fix la fața cuiva, fără să vorbească, sau părea că se uită la persoană, vreme de un sfert de ceas
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pare vremea azi?"; "Cum merg treburile la serviciu?"; Ce mai fac copiii?"; Ia spune, te mai duci la lecțiile de dans?"; Ce părere ai despre meciul de ieri?" "Sunt dulgher în oraș". "Merg la surf în fiecare duminică". "A venit mătușa și îi arăt orașul". "Standard Oi] a hotărât să mă trimită aici pentru două săptămâni la un curs de perfecționare". Schimburile de informații privind situațiile de fapt la începutul unei relații noi seamănă foarte mult cu o convorbire care are
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și alte câteva elemente, de „misterele” din proza lui Mircea Eliade. Pe tipicul întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o ingenuă, se îndrăgostește în solitudinea rustică de prezumtivul viitor soț, perversa mătușă și-l face pe acesta amant. Deznodământul e de cel mai ieftin melodramatism: tânăra, bolnavă de-a binelea, moare, cu fotografia celui iubit pe piept, iar poetul simbolist se sinucide. În completarea picturii de epocă sunt descrise cu fervoare satirică
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1972; Jean Follain, Poeme, pref. trad., București, 1973; Vauvenargues, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1973; Romanele Mesei Rotunde (în prelucrarea modernă a lui Jacques Boulenger), pref. Irina Bădescu, București, 1976; Henri Bosco, Mătușa Martine, pref. Micaela Slăvescu, București, 1979; Maurice Carême, Cheița fermecată - La Clef enchantée, ed. bilingvă, București, 1979 (în colaborare cu Tudor Opriș); Marc Eigeldinger, Drumurile soarelui, pref. Vasile Florescu, București, 1983. Repere bibliografice: Valentin Lipatti, Fidelitate de esență, CNT, 1959
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
am născut, dar n-a contat... Erau hotărâte pedepsele! Mai țineți minte ce pedepse s-au dat? Da. S-au dat și pedepse mici, până la trei ani, trei-patru ani, dar eu am primit șapte ani, mama opt ani și o mătușa de-a mea zece ani. După proces ați mai stat la Timișoara? Am rămas În Închisoare și am fost Împreună cu mama În aceeași celulă. Cât timp ați stat la Timișoara În Închisoare? Cred că un an și ceva... nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După șase ani de zile eram, În sfârșit, liberi... Și el zice: „Hai să mergem până-n librării, să vedem și noi cum e lumea!”. Și am călătorit toată noaptea, și, În sfârșit, am ajuns la Brăila. Am fost la o mătușă de a mea care, mi-aduc aminte, că m-a primit foarte bine. Era o femeie bătrână, Îi murise bărbatu’... Cum v-ați reintegrat? Am Început-o ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții și m-a trimis la Făureni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sfârșit, Încet, Încet, am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atunci? V-au mai verificat? După un an de zile, În ’55, s-a eliberat și taică-miu. A venit și el tot acolo, la mătușa asta a mea. Stăteam Într-o sală, Într-un antreu și o cameră trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, În sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp, mătușa a murit și am rămas eu cu taică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-miu. A venit și el tot acolo, la mătușa asta a mea. Stăteam Într-o sală, Într-un antreu și o cameră trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, În sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp, mătușa a murit și am rămas eu cu taică-miu. Și În ’56, proprietarii care au stat acolo, să se răzbune, probabil, că erau și În legătură cu Securitatea, au adus un pistol de pe vremuri, cu butoi așa, dar lipsea butoiul, și l-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rămas crucit când am auzit... Asta Însemna pușcărie! Ce să fac? Hai În casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată pe acolo. „Poftim, mănâncă!” Și-am plecat și n-am mai dat pe acasă... M-am dus pe la mătușă-mea sau unde m-am dus și o zi sau două n-am mai trecut pe acolo... Când am venit, gazda mi-o spus: „O mai stat vreo oră și-o plecat”. Era trimis de Securitate. Că nu știai ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și le spunea: „Da’ ce-aveți cu ei? Da’ lăsați-i În pace!”. „Nu, că ăștia ne-au terorizat și o trebuit să stăm noi ascunși și pe-ăilalți i-o deportat.” Făceau reproșuri... Și când o ajuns la o mătușă de-a mea, În fața curții, unul din ei a zis că i-e sete. I-a băgat În curte, a scos o găleată de apă și i-o obligat să beie apă peste cât are nevoie omul, numa’ așa... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]