6,924 matches
-
Ordine și Congregații, până la intrarea în cursurile de Facultății de Teologie. Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe își extinde opera de asistență la cei bolnavi, bătrâni, la cei ieșiți din închisoare, ba chiar își deschide inima, asemenea Fondatorului, la toate mizeriile materiale și morale ale omenirii sărace. Părintele Ioan Calabria a instituit și Congregația Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe, aprobată de episcop la 25 martie 1952, și Familia Frații Externi (1944) pentru laicii seculari care se străduiesc să trăiască, în sânul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin cafenele, maidanuri și alte localuri clandestine ale orașului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a murit tuberculos. Dar mai-nainte cu câțiva ani de a-și da obștescul sfârșit, a avut grija să se însoare și să facă și un copil. Luca Manovici, în calitatea lui de secretar contabil al închisoarei, ducea de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Sabin, Spiroiu, Inotescu, Emil Frunzescu. Afară de Scorțeanu și de mine, toți ceilalți ereau mediciniști. Fiindcă pentru istorie trebuie să se știe că mișcarea socialistă bucureșteană, îmboldită de începuturile socialiste de la Iași, n-a început nici din pătura muncitoare, nici din cauza mizeriei lumii lucrătoare, ci din spitale. După discuțiuni asupra organizării noastre în grup socialist, suntem convocați în altă seară într una din întunecoasele chilii ale vechiului spital Colțea. Ni se anunță o mare noutate: un nihilist rus din cei mai de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a petrecut zilele prin diferite sanatorii, fără să-și poată recăpăta sănătatea pierdută. Venind ocupația sovieto-comunistă, luîndu-i orice mijloc de îngrijire și alungînd-o din casă, a paralizat și a zăcut în pat, fără vorbire cîțiva ani, în cea mai neagră mizerie. I-a închis ochii, care nu mai erau în stare decît să plîngă, o vecină, la fel de nenorocită, pe care ea se îndurase să o primească în camera ei, după ce și dînsa fusese alungată din casă de sovieto-comuniștii de la putere. Rămasă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu întreaga familie, soția și doi copii. Ajunși, pe jos, cu mari riscuri, în Iugoslavia, au fost prinși și aruncați într-un lagăr. După cîțiva ani, în 1948, am primit în Argentina o știre indirectă, că se aflau în mare mizerie în lagărul din Iugoslavia și doreau să le trimit o viză de emigrare. Am intervenit la Ministerul de Externe din Buenos-Aires și li s-a expediat viza necesară de intrare în Argentina. Multă vreme n-am mai știut nimic, decît
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care zac în robia comunistă. Puterile din Occident nu și-au pierdut țara, nici bogățiile, nici sfînta libertate. Ele pot acepta, la rigoare, status-quo-ul și coexistența pașnică. Pentru noi și pentru atîtea alte popoare, aceste două cuvinte reprezintă însă continuarea mizeriei, a terorii polițiste și a lacrimilor. 79 După peripeția cu Ministerul de Finanțe, am fost numit ministru al României în Argentina. Starea mea de îngrijorare, provocată de tot ce vedeam că se întîmplă în țară, era din ce în ce mai mare, eram, cum
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dus la dezagregrea mișcări legionare din exil. Preotul Pălăghiță a scris cartea în pragul morții era bolnav de cancer -, și ea apare ca o spovedanie în fața lui Dumnezeu, în care credea, mărturisind adevărul. Preotul Pălăghiță a murit la Buenos Aires în mizerie, fără cruce, fără preot, fără biserică. 89 Cuirasatul german Admiral Graf von Spee se autosabordase în estuarul fluviului La Plata, lîngă Montevideo, după o ciocnire cu forțele navale britanice. Dar cum putea să creadă lumea că a fost numai atît
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
totală aruncase România în sclavie. Oamenii erau deposedați de tot avutul, nu mai era nici o casă românească care să nu fi fost prădată, nu mai era nici o familie, unde cel puțin un membru să nu fi cunoscut teroarea și nemaipomenita mizerie a închisorilor sovieto-comuniste, nici una unde doliul să nu fi făcut ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
evită de luni de zile. De parcă eu aș fi vinovat de crizele-i de cleptomanie pe care nu i le pot ierta, indiferent ce este! Cînd eram mai tînăr am citit că Thomas Chatterton a murit la 18 ani din cauza mizeriei. Era poet! Am plîns și am țipat în singurătatea mea. Și, mai mult ca niciodată înainte de acea dată, am simțit că singura speranță a lumii vine dinspre ARTĂ. Și că, deci, ea nu trebuie făcută oricum. De aici intoleranța mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
apărut cartea lui Lucian (Vasiliu n. red.). Excelente condiții grafice. [...] Aici continuă calvarul fără curent, în sărăcie etc. Cred că aproape toți sînt la capătul umilinței și al suportabilității. Dar, din păcate, poporul nostru se obișnuiește deseori prea ușor cu mizeria. M-am trezit, aici, acum o săptămînă și ceva, cu [...] Nicolae Sava și cu [...] Dan David. Plus fotograful Nelu Popescu (al lui David). Mi-au adus poze. Și au venit să se mire de izolarea mea etc. Citesc zilnic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Dragul meu, Poporul nostru nu mai are Dumnezeu! Stau întins între rafturile mele cu cărți, ascult, de exemplu, "Power to the people" (da, "dați puterea poporului"!) și mă gîndesc că or să vină ploile, că ele or să mai spele mizeria. Să-ți spun că nu fac altceva decît că lecturez?! E atît de firesc să supraviețuim doar prin cărți. Și ascult "Queen" în concert. Sînt tare faini! Mai zilele din urmă am răspuns la ancheta inițiată de tine. Voi bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
văd pe mama. De pe la 1 februarie sînt la Muzeul de artă din P. (Piatra n. red.) Neamț. O discuție cu prima-secretară and Săceanu, gîndul lor de a nu deveni un caz la P.N., o nouă precizare a poziției mele în mizeria actuală și, pentru că nu voiam să fac de serviciu dincolo, am fost "lăsat" la Artă unde mă simt cu totul altfel, deci mult mai bine. Sînt cu Valentin Ciucă doar, criticul de artă. Și două supraveghetoare. Deci, aceasta e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lui Sava (Nicolae n. red.)! Totuși, comparînd-o involuntar cu a lui Stoiciu, diferența este deosebită. În favoarea lui Stoiciu, firește! Peste două zile voi pleca din nou la București, la reciclare. Trei săptămîni. Mă bucur pentru că voi sta o vreme în... mizeria de acolo. Schimbările îmi fac bine! Am început să nu mai țin cu strictețe regimul alimentar și mă simt mai destins acum. Au fost luni deseori înjositoare. Parcă mi-e mult mai bine! Poate că voi avea o vară liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la ALBATROS. E drept că trimisesem acum un an și ceva un manuscris, cam subțire, dar aproape și uitasem. Gîndurile-mi erau la C. ROM. (editura "Cartea Românească" n. red.) Acum, după ce-am fost la București și am simțit cîtă mizerie ascund totuși aceste concursuri, încep să mă bucur c-am "scăpat", că n-am fost ținut la coadă. În fond, eu n-am mai trimis niciodată manuscrise la edituri, pînă anul trecut. Îmi pare sincer rău pentru Liviu (Antonesei n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Cluj, Tudor Dumitru Savu "Treizecișitrei". De fapt mi-l dăruise chiar el, în iarnă, la București, dar nu avusesem timp să-l citesc. Și lectură, despre "Durerile lumii" din Schopenhauer. Domnia sa considera duminica drept Plictis, iar cele șase zile lucrătoare Mizerie. Deci?! Bunul nostru Liviu Stoiciu îmi scrie plin de multe dureri! Sînt cu el, sîntem împreună! Gîndurile mele bune pentru "familia Pogor" (colegii de la sediul muzeelor literare ieșene n. red.)! Dacă pregătirea dintre 15 și 22 iunie este obligatorie, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
duc la Șimleul-Silvaniei, la dr. Ioan Pușcaș, tratamentul lui cicatrizînd în cca. 9 zile nișele. Pentru că o nișă "stimulată" poate duce la perforații. Uneori, aceasta e sinonim cu "sindromul de cui", adică moartea. Iartă-mă că-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis o epistolă dizgrațioasă de la înălțimea funcției sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
alte spații metafizice și culturale. Nu-mi vine să cred că am făcut doar o criză de maturitate acum de cînd cu cartea, ci că sînt realmente matur. Dar am aflat și ce-nseamnă să fii matur: vezi mai clar mizeria și răul din jur! Iluziile mele sînt tot mai mult niște iluzii "inverse". Se-ntîmplă ceva cu noi, dragule. Îți fac o mărturisire acum: te iubesc precum am făcut-o întotdeauna! Sînt un prieten profund al tău din moment ce m-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
zdrențe de pe ea și ne-a cerut să scoatem lâna, s-o scărmănăm. Am strâns repede cărțile și caietele în trăistuțe și-am constatat cu părere de rău, că ziua de școală e pierdută. S-a făcut pe bănci o mizerie și-un praf, de au început copii să tușească, care mai de care. Ne înecam cu praful și mirosul de lână mucegăită. Doamna, Saveta Năstase (Putinica) s-a enervat tare pe noi și ne-a certat: Nu sunteți buni de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
viață lungă și monotonă, prin cenușiul deprimant, ci o viață activă, folositoare, bine întreținută, demnă și luminată de flacăra înțelepciunii. Nu trebuie să ai studii academice, diplome universitare pentru a avea o viață activă la vârsta a treia. Vicisitudinile și mizeriile inerente acestei vârste, pot fi uitate, prin prelungirea gândirii creatoare. Platon, părintele filosofiei, cugeta astfel: "Corpul nostru se îmbolnăvește prin lene și neacțiune, și se păstrează prin muncă și prin exerciții. Pentru suflet e la fel, inactivitatea e un rău
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
borcane de câte 800 g, așa cum am luat-o de pe plită. Borcanele au plesnit și în bucătărie erau numai sticle sparte și apă fierbinte pe dușumea. Așteptam pedeapsa, care însă n-a venit. Am strâns și-am curățat singură toată mizeria. Oltea mi-a atras atenția să nu mă taie la mâini cu sticlele de pe jos. Având multe roșii în grădină, făceam bulion, multe sticle, iar din gogonele pregăteam niște murături delicioase (cu mărar, crenguțe de vișin, piper, usturoi, sare, oțet
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acasă. În ochii ei citeam mereu durerea, epuizarea. Tata reprezenta echilibrul! Simpla lui prezență aducea calmul, liniștea, încrederea în inimile noastre. Înțelept, bun, protector, l-am iubit mult și îl păstrez cu duioșie și dragoste în inima mea. Am îndurat mizerie, frig, foame uneori, dar eram împreună! Apoi, deodată, în atmosfera de tensiune și neliniște s-a ivit o rază de lumină; S-a semnat armistițiul! Acum aveam voie să părăsim localitatea de refugiu. Întoarcerea la casa bunicilor din Suceava a
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
cortină de fier”, iar în spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunistă, inclusiv cele din U.R.S.S., plătesc un preț înspăimântător pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt uciși pentru opoziție anticomunistă reală sau imaginară, iar sărăcia, mizeria, propaganda terifiantă, otrăvesc viața celor din „lagărul socialist”. Influența internațională a acestuia sporește necontenit cuprinzând, după 1948, imensa Chină iar, după 1950, țări din America Latină, Africa, Orientul Apropiat și Îndepărtat. Numai formidabilul efort politic și militar al lumii libere, condusă
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
să ia cunoștință de prezența noastră și de puterea noastră. Acesta e drumul spre putere. Un drum podit cu lanuri de grâu, cu mine de argint și cu oameni sănătoși și Îndrăzneți, nu podit cu sânge, cu la crimi și mizerie. Bertold Își Îmbrățișă năvalnic fratele, mișcat de emoția acestuia: — Întemeiază orașul, frate, orașele pe care le visezi. știu că vei reuși să faci ce-ți propui. Tu ești omul vremurilor care vin, tu ai să te bucuri de ele. — Amândoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație în privința obligațiilor strict profesionale, îndura acum, cu îndârjire și bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni de rezistență: încrederea desăvârșită în Dumnezeu și dorința nestăvilită de a se întoarce în mijlocul familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]