60,569 matches
-
te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niște posibili parteneri. Surâse, se opri. În parcare o aștepta desigur cineva. Am regretat, adăugă, când am aflat, că n-a fost posibilă o evoluție. La revedere, dragă. Era foarte aglomerat. Emilia se pierdu repede în mulțime. Îmbrăcămintea îi era neagră, poate purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot. Venea acum, stăpână pe ea, cu tactul ei de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a venit ideea să-l ud și uite că scrie. Gura mi-e rotundă cu un spațiu de cerc de parcă pe acolo acum aș avea un fel de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ce stranii sunt toate, ce chestie, îmi vine să fumez, îmi bate inima tare, de multă vreme, aș putea azi să nu mănânc deloc, dacă nu dormi 4 zile poți să-ți vezi corpul, și asta spunea îngerul cu unghii negre, grădinar, eu stau pe stradă și spăl scările și doamna... eu prieteni le spun, nu contează vârsta, e bună, îmi lasă o ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nici nu are încă banii, te împrumut eu, lasă... Baby? îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după garsoniere toată ziua, dar n-au găsit nimic, Prințesa Miau are picioarele umflate și negre, ce bine că te-ai întors, Toni, nici nu apuc să intru pe ușa de la aeroport, ei doi mă sună, ne vedem în 20 de minute, zic, Tina, sora mea, nu mai pot să stau, mă văd cu copiii, Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu Săgeata Albastră cu care de atâtea ori am văzut câmpul din iarnă până în primăvară, iepuri sportivi cu urechi lungi care alergau în elipse, câte unul, unul după altul, 3, 4, să fie 9, 9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
noi 2 și să stricăm tot ce era, iremediabil credeam, asta după ce am trimis-o pe Prințesa acasă cu tot cu câine, pentru că nu se mai putea. Să nu-i spui câine, el nu e câine, mi-a spus îngerul cu unghii negre, el e cățel, el e un puf, ce-i dai de mâncare? Ficățel cu caș de vacă, răspundeam cuminte, să-i dai morcovi și să nu-l culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iubit Dragoș de ce nu m-ai iubit, de ce vin vorbele astea din cu totul altă parte și nici măcar nu se poate, s-ar fi rezolvat toate, n-aș mai fi trăit toate astea, de ce nu m-ai iubit, marea e neagră, multă în fața mea și e umbră, paznicul se tot uită de sus, stai liniștit, îmi place viața și sunt curioasă, o Doamne, ce trebuie să înțeleg? ce trebuie să înțeleg? cine are nevoie de dragostea mea? și plec înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
diseară în AfterDays, de dimineață am vorbit și cu Prietena mea care-i mai sus, am fost în parc cu ea, ești într-o spirală, mi-a spus, o zi poate fi un an, a spus și îngerul cu unghii negre ieri seară, înțelegi? așa mi-a spus din ochii lui albaștri deschiși, dar deja am spus prea mult, a zis el. Eu nu am să vă dau nimic, doar cuvinte, vreți o țigară și de la mine? am luat un Carpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
i-am trimis mesaj când Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii lui negri cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru mine, și eu îmi dădeam seama și piciorul tresălta fără să vreau, și din gură-mi ieșeau alte vorbe și eu nu eram eu, eram în urma mea și nu mă mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care plusa de sus, hotărât și stăpân și eu îl voi înțelege cumva, dar nu de tot, să nu te îndrăgostești de mine răsucea totul, modifica tot trecutul, ca și cum intervii din viitor și tot ce era alb putea fi și negru, și tot ce era măi mititico, măi, și Pinochio... și să te țin în brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui când râdea de i se vedeau cei 2 dinți din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toți, unii sunt greșiți, iremediabil greșiți, fără salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut văzut cu ochii mei în ochii tăi nu are rădăcină în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ea mai mănâncă înghețată cu biscuiți și asta după ce Pinochio mă pupă iar cu sufletul pe ochi și mult și își ia la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu degetele? Oh, Doamne, Tatăl nostru care ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să te folosești de prilejul asta ca să-i faci tu ei un portret caricatural pentru un alt ziar? — Ce face? îngaimă Adrian. — Ții minte scheciurile alea satirice pe care le scriai pentru revista pe vremuri? „Capelanul dăruit cu sculament“. „Prorectorul negru în cerul gurii“. Ai putea încerca ceva în genul ăsta. — „Reporterița invidioasa“? — Asta-i ideea. Atâta timp cât e limpede că lumina zilei despre cine-i vorba, n-o să ne fie deloc greu să-l plasăm la o revistă. Multă lume s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o însușire corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute ca vântul verde ca mătasea Imaginează-ți că ești... Un elev va rosti un substantiv, iar un altul va spune un alt substantiv din câmpul lexical al celui numit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și în jur nu mai vedeam nimic. Îmi ziceam totuși: ,,Trebuie să-i salvez măcar pe ceilalți. Cu ce sunt ei vinovați? De ce să plătească ei cu moartea neascultarea fratelui lor?” Între cer și pământ se vedea poate un punct negru din ce în ce mai neînsemnat, dar acolo era inima unei mame disperate care încredințase cerului o parte din viața ei, dar lăsase pământului o alta la fel de dragă, la fel de scumpă. Proiect didactic 4. Subiectul: Compoziții pe baza unui text literar cunoscut: Puiul, de I.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu, piu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele, ca să se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fără ploaie... Parcă nu mai departe se mai aude cornul sunând, departe, departe, departe... Pământul respiră adânc uneori și dacă asculți atent, e-n răsuflarea lui freamăt de bătălie și ,,călăreții împlu câmpul” și ,,pe copite iau în fugă față negrului pământ”. Și dacă asculți atent e-n pacea lui o adiere de cântec: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...” Și dacă asculți atent, auzi pași mici sunând pe prundul Ozanei. Nu mai umbla desculț Nică, nu mai alerga peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la mantaua albă, i-au căzut doi nasturi negri, de cărbune. Mătura din mâna dreaptă, îi atârnă sub greutatea zăpezii. Doar morcovul roșu, care-i ține loc de nas, îl face mai vesel. Îngândurat, zâmbește totuși cu dinții lui de fasole, căpșoarelor de la geam care l-ar invita cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]