7,693 matches
-
persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
E necesar un exemplu: La scurtă vreme după sosirea mea în Germania, am plecat la Marburg, și-n tren am întâlnit-o pe Inge Wenzel în drum spre Rimini. La Marburg am locuit pe malul râului Lahn, în casa de oaspeți a universității. Priveam râul curgând și-mi repetam, rostindu-l prelung, la-ul din Lahn, până ce numele râului Lala a ajuns ca un cântec și l-am simțit răcoros precum apa în cerul gurii. Prundișul din râu nu era așezat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Rüttgers ia drept țintă cântecul de sirenă al domnului Schröder, care caută să atragă lucrători străini în țară. Domnul Rüttgers face rime măcar că domnul Schröder i-a explicat cât se poate de precis când anume vom ridicala loc strapontina pentru oaspeți. Dar domnul Rüttgers știe el ce știe: ce se întâmplă în Germania poate sluji drept avertisment, problema cu muncitorii străini fiind că și în momentele când lesne te-ai putea dispensa de ei - adică în afara orelor de lucru -, ei se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
realizată doar parțial, deoarece noi chiar așezați fiind continuam să ne holbăm la ea ca la Sfinxul din Bucegi, despre care se spune tot mai insistent că ar dispune de proprietăți paranormale. Mama, ținând cu tot dinadinsul ca distinsul nostru oaspete să se simtă cât mai bine, i s-a adresat pe tonul cel mai politicos din lume: Dar luați loc, doamnă Condor, vă rugăm, simțiți-vă bine, spuse mama, indicând în același timp cu mâna spre unul din spațiile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ministru Florica Bagdasar, aflată pe patul de moarte la Spitalul Elias, pe atunci al Comitetului Central. Eu tocmai traduceam Darul lui Humboldt. L-am cunoscut pe Bellow la Uniunea Scriitorilor, la o întâlnire cu creatorii noștri, în celebra sală destinată oaspeților străini. R.P. Cunoscută drept Sala Microfoanelor, dacă nu greșesc. A.R. Da, aceea. Dați-mi voie să fac o paranteză, a pro po de sală. Când a venit la București scriitorul Raymond Federman, invitat de Editura Univers să lanseze două
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui - mi-a explicat de ce trebuie să mă las de cinema, de scenaristică, n-am nici un talent în direcția aceea. Dimineață m-am simțit bine și nu am vrut să mă duc la spețpoliclinica - adică policlinica specială pentru diplomați și oaspeți străini. „Faci cum vrei...” îmi zise, rece, Vali - și fiindcă în ziua aceea nu aveam program de proiecții, m-am lipit de doi mongoli și un ungur cărora li se punea la dispoziție o mașină pentru o vizită la sediul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un spirit de partid Și prețuim bărbatul ce-i vremilor catarg; Ideile-i, ca ample stindarde, se deschid Și se transformă-n faptă, se dăruiesc spre larg.“ („Suntem în sărbătoare“, Orizont, 26 ianuarie 1978) BUZEA Constanța „Primește-n casa sufletului oaspeți Țara și maica noastră născătoare Sărbătorind în ceasul alb al iernii Șaizeci de ani-stejari la Scornicești, Spune cuvântul care ocrotește Și via, și stejarii românești Un fiu al cărui suflet a deschis Destinul nostru către sărbătoare.“ („Primește-n casa sufletului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Țara și maica noastră născătoare Sărbătorind în ceasul alb al iernii Șaizeci de ani-stejari la Scornicești, Spune cuvântul care ocrotește Și via, și stejarii românești Un fiu al cărui suflet a deschis Destinul nostru către sărbătoare.“ („Primește-n casa sufletului oaspeți“, Amfiteatru, ianuarie 1978) BUZNEA George „Partidul e vatra înscrisă-n hotare La care săpară romanii și dacii, Partidul e cerul carpatic sub care Își flutură calme drapele macii.“ („Una cu țara“, în Atelier, fără dată) BUZURA Augustin „Sunt 12 ani
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că urmează acest drum, pe care îi doresc izbânzi tot mai mari.“ (Tribuna României, 1 iulie 1977) „Președintele RSR, tovarășul N. Ceaușescu a primit astăzi după-amiază pe Barbu NICULESCU, președintele fundației culturale americano-române, care efectuează o vizită în țara noastră. Oaspetele a exprimat sincere mulțumiri pentru onoarea de a fi primit de șeful statului român și pentru posibilitatea ce o are de a vizita din nou România, de a cunoaște realizările obținute de poporul român, în dezvoltarea economică și socială a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
zonă de păduri foioase, apoi de conifere, exploatate din păcate de mulți ani încoace parcă în dușmănie față de orice benefice gândiri ecologice. La jumătatea distanței dintre întrarea în pădure și cota maximă, punctul de despărțire a apelor, șoseaua își invită oaspeții la un nou popas ca să-i lase muți de admirație în zona impunătorului, fascinantului și mărețului monument al naturii, Cascada Bâlea înaltă de mai bine de 50 de metri. Înainte însă, de a ajunge la această splendidă lucrare de artă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vreme pe drum. Din vorbă în vorbă, părintele Ilarie a invitat-o pe turista aceea, venită parcă din alte evuri să servească prânzul acasă la el cu familia lui, unde sigur preotesei îi va face plăcere să aibă un asemenea oaspete. Așa vom afla că pe doamnă o chema Thiess Marianne, că nu e decât o sibiancă din zilele noastre, că are nu mai puțin de optzeci și trei de ani și că în tinerețea ei a fost bună prietenă cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sfârșit ultima încăpere, ferdela, locul pentru adăpostul oilor în timpul iernii. Ambele construcții sunt acoperite cu paie de secară, acoperiș care dacă e bine executat poate dura chiar și 20 de ani. Muzeul are menirea de a face cunoscută istoria satului, oaspeților ce ne vizitează zona cât și de a-i omagia pe înaintașii noștri. El constituie o dovadă vie a luptei pentru existență și pentru afirmarea națonală a locuitorilor Cârțișoarei, luptă de la care n-au abdicat niciodată în îndelungata istorie a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Unii gospodari au fost vizitați în acest scop de echipele mixte de activiști și de câte 40 - 50 de ori. La 3 decembrie 1961 are loc festivitatea de inaugurare a Gospodăriei Agricole Colective «30 Decembrie», la care satul a avut oaspeți de onoare, mari oportuniști, mari bidigănii, mari nulități, pe tovarășul Drăgoi, de la regiunea Brașov, pe tovarășul Nicolae Opriș secretar al comitetului raional de partid Făgăraș, pe tovarășul Constantin Popa președintele comitetului executiv al sfatului popular raional Făgăraș, au fost și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și al paharelor cu care soțul își potolește ocazional arșița interioară. Casa bătrânească în care fina mea s-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
informații este activitatea care are nevoie de o temelie trainică, alcătuită din cunoștințele anterioare (fondul aperceptiv) iar noile achiziții să se constituie în verigi ce se adaugă lanțului existent deja în memoria copiilor. Fiind o lecție desfășurată în prezența unor oaspeți, emoțiile puseseră stăpânire deopotrivă pe copii și pe dascălul lor. Era gata-gata să-mi scape gestul încurajator al învățătorului, constând într-un zâmbet abia schițat și o ridicare discretă a capului, gesturi pe care copiii le-au recepționat și înțeles
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
calculelor făcute în gând, dar însoțite de șoapte nedeslușite, precum și încercările furișe ale unora dintre ei de a recurge la abacul nativ cu cele zece degete ale mâinilor se puteau distinge în acea trudnică muncă pentru școlarii începători. Pentru noi, oaspeții asistenți, aspectul era emoționant și trăiam sentimentul că ne aflăm în preajma unui stup de albine. Minunat spectacol! Deprinși cu astfel de treburi, copiii care terminau de rezolvat exercițiile închideau caietul, îl așezau la marginea pupitrului și cu mâinile la spate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează. Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru servește micul dejun, își bea ceșcuța zilnică de cafea, bine dozată ca mărime și concentrație, însoțind-o cu una dintre cele trei țigări de bună calitate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și cu aromă din belșug, era un adevărat deliciu pentru amicul meu. Vizitele pe care i le făceam erau prilejuri de bucurie și de tihnă sufletească pentru amândoi. I se lumina fața și i se unduia glasul când povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se întrețină, măcar câteva ore, cu poetul. Unii prieteni, printre care mă număr, adăstau în casa
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care întreținea legături permanente prin corespondență, pentru care avea o preferință aparte, prin convorbiri telefonice prelungite, la ore de seară, prin schimburi de volume tipărite și prin vizite. Aici se cuvine o precizare. Poetul se simțea fericit când îi soseau oaspeți dar el nu se deplasa decât arareori din Slobozia sa natală, satul căruia i-a rămas statornic până la sfârșitul vieții și în țărâna căruia își doarme somnul de veci. Mihai Munteanu a fost un scriitor harnic, devotat până la sacrificiu chemării
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul, dar tot pământul sfâșiat al țării, cu toate durerile de pe el, rămâneau în urma mea, departe, tot mai departe de mine. Și iată curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
amenință, stâlpii de piatră cu grelele lanțuri ce înlocuiesc cu atâta distincțiune orice alt fel de împrejmuire, în piatră, în fier sau în lemn. În vastele-i saloane, palatul Roznovanu va mai reuni din când în când nobilimea cetăței și oaspeți iluștri, va mai străluci în splendoarea a câte unui bal de gală, cu ocazia vreunei vizite a regelui Carol și a reginei poete. Dar încetul cu încetul, liniștea îl va acoperi ca o apă adâncă, și noaptea, ca și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în urmă, nevoit, ca primar (asta nu mi s-a-ntâmplat decât o dată în viață să fiu primar, și jur că fără voia mea, de altfel pentru puțin timp); într-un rând deci, nevoit ca primar să conduc pe unii oaspeți străini, cari doreau să cunoască împrejurimile Iașului, am trecut cu ei (nu se putea evita acest lucru) prin asemenea cartiere și asemenea străzi. Mașinele noastre înaintau cu greu prin gropi și noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașul, pe care-l descrie în culori vii, cu Algerul văzut dinspre mare, îl comparase în bine, fără-ndoială, pentru a-i pune în valoare pitorescul. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul Cetățuei, din balconul fostului palat domnesc, oaspeții noștri și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]