13,698 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Obrazul sfânt al prieteniei Doamnei Georgeta Stancu Strângi lutul prieteniei în mâinile-ți iscusite de olar și-mi mângâi gândurile îngenuncheate în lacrimi. Reașezi puntea între mine și realitate și-mi luneci prin suflet cuvinte de alinare. Mă culegi dintre florile
OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348294_a_349623]
-
gândurile îngenuncheate în lacrimi. Reașezi puntea între mine și realitate și-mi luneci prin suflet cuvinte de alinare. Mă culegi dintre florile de gheață, în rugăciuni dumnezeiești și mă reașezi pe tâmpla fierbinte a luminii... Căldura se prelinge ușor pe obrazul sfânt al prieteniei și-mi adună din suflet nisipul greu al gândurilor și mă poartă din nou pe aripa speranței... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Obrazul sfânt al prieteniei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13
OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348294_a_349623]
-
rugăciuni dumnezeiești și mă reașezi pe tâmpla fierbinte a luminii... Căldura se prelinge ușor pe obrazul sfânt al prieteniei și-mi adună din suflet nisipul greu al gândurilor și mă poartă din nou pe aripa speranței... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Obrazul sfânt al prieteniei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
OBRAZUL SFÂNT AL PRIETENIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348294_a_349623]
-
doar în doi, sunt un pas șovăielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, sunt doar un vers, într-o poezie. Referință Bibliografică: Gânduri și flori / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
încearcă să ia și icoana. O iau, dar, când să plece, devine atât de grea încât nu o pot duce. Atunci se răzbună cum pot. Unul din ei scoate sabia și lovește. Se văd și azi trei tăieturi mari pe obrazul drept al Maicii Domnului. Icoana e dusă de îndată la Cracovia spre a fi restaurată. Dar artiștii nu reușesc să facă nimic: ce lucrează ziua se desprinde și cade jos noaptea. Motivul este simplu: artiștii lucrau în tempera, adică diluau
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
jos noaptea. Motivul este simplu: artiștii lucrau în tempera, adică diluau vopselele cu apă, nu cunoșteau procedeul encaustic, diluarea cu ceară folosit de artiștii greci care au făcut icoana. Decid să copie perfect icoana: îi păstrează până și tăieturile de pe obraz. Astfel avem azi la Czcestochowa doar copia icoanei vechi bizantine hodighitria ( arătătoarea de drum ) și nu originalul. Ceea ce a făcut celebru sanctuarul de la Czcestochowa sunt minunile săvârșite de această icoană. Călugării paulini au fost foarte riguroși în cercetarea și consemnarea
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
alb, totul era de bun gust. Nici abajurul veiozei de pe noptieră nu făcea excepție. Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n tălpi, în timp ce întreg trupul se cufunda în noapte. Simțea cum o cuprinde, o acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
iubea sincer pe Maur de aproape doi ani. În acele momente paradoxal, îl compara pe Maur cu covorul. Cum putea să fie atât de mic? Atât de josnic? Josnic ca un covor superb. Simți cum lacrimi fierbinți îi alunecau pe obraji, o revoltă necunoscută încă se ridică în ea, încât brusc se întoarse cu fața spre Maur, care se încăpățâna s-o dezbrace. Privirile li se întâlniră și se fulgerară reciproc. Maur fu cel dintâi care privi iritat într-o parte
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
cu fața spre Maur, care se încăpățâna s-o dezbrace. Privirile li se întâlniră și se fulgerară reciproc. Maur fu cel dintâi care privi iritat într-o parte apoi adăaugă tărăganat: -Hai nu face pe mironosița. Fulgerator mâna Oanei plesni obrazul lui Maur, cu o furie de care nu se credea în stare. Acesta tresări și o privi inexpresiv preț de câteva secunde. Era rece și distant cum nu-l mai văzuse Oana niciodată. -M-aș fi putut dezbrăca și singură, dacă
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
oră, se întâlniră în ușa clasei lor, unde Maur ajunsese tot în fugă și scoase din servietă un trandafir alb, imaculat, învelit cu grijă într-o coală de hârtie la fel de albă. -Pentru tine iubire, zise Maur și o sărută pe obraz. -Și asta este pentru tine, se ridicase Oana pe vârfurile picioarelor, să-l sărute pe Maur pe obraz. Referință Bibliografică: NE-NTINATA / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
trandafir alb, imaculat, învelit cu grijă într-o coală de hârtie la fel de albă. -Pentru tine iubire, zise Maur și o sărută pe obraz. -Și asta este pentru tine, se ridicase Oana pe vârfurile picioarelor, să-l sărute pe Maur pe obraz. Referință Bibliografică: NE-NTINATA / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
durere trebuie să fi fost în acel an al lui Dumnezeu, atât pentru obștea bisericească, ce cu trudă și osteneală avea grija mănăstirii, cât și pentru cel care cinstește, iubește și păzește legile lui Dumnezeu. Multe lacrimi au curs pe obrazul drept credinciosului, ce cu frică de Dumnezeu se apropie de acest loc. Mare amar și mare supărare fost-a atunci în lume doar la auzul groaznicei vești. Prin toate acestea - tristețe, amar, jale, supărare - a trecut sufletul celor trei călugări
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
de stare civilă între cei doi, dar impactul vizual readus în memorie, i-a creat, probabil, o stare de neliniște. Anul trecut, într-una din vacanțele ei, a fost dusă la bunicii paterni. Am lăsat-o să prindă culoare în obraji și să evadeze cumva din această urbe plină de fumul cocsochimic emanat de Combinatul Siderurgic Galați, care se așterne noaptea ucigător peste noi. Am vrut să se destindă, să inhaleze aer curat, de aceea nu am refuzat propunerea tatălui ei
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură...Ceva nu era în regulă cu medicamentul. Femeia din oglindă nu avea mai mult de treizeci de ani. Privea dezorientată în jur, conștientul lucra febril. Totul era la fel ca-n vremurile demult apuse. Băuse
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
putea mișca. Dimensiunile existenței forțau limitele timpului...A deschis gura, să răspundă dar nici un sunet nu s-a făcut auzit. Se lăsă moale pe recamier încercând, să respire. Vocea insista...leșină. Cineva vorbea cu ea. Îngrijorat, o bătea ușor pe obraz. Privirea i-se limpezi cu greu, chipul ce stătea îngrijorat deasupra ei, era cel așteptat și dorit în anii grei ce trecuseră. Cu degete nesigure îi atinse obrazul smead.. ." Tu ești?" Bărbatul nu știa ce se întâmplă, ea zăcuse fără
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
Vocea insista...leșină. Cineva vorbea cu ea. Îngrijorat, o bătea ușor pe obraz. Privirea i-se limpezi cu greu, chipul ce stătea îngrijorat deasupra ei, era cel așteptat și dorit în anii grei ce trecuseră. Cu degete nesigure îi atinse obrazul smead.. ." Tu ești?" Bărbatul nu știa ce se întâmplă, ea zăcuse fără cunoștință ore întregi. Era disperat, să nu o piardă. "Da iubito"! Nu suporta, s-o vadă plângând. O adora, tristețea ei o resimțea și el. Îl privea atât
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
dorește-ți de azi să cunoști doar iubirea alungă din tine tot ce îi dușmănos dorește-ți de azi să vezi doar lucrul frumos alungă din viața ta tot ce e necazul dorește-ți cu zâmbet să-ți fie cuprins obrazul alungă din tine nevoia de bani dorește-ți în viață să n-ai dușmani alungă din viața ta tot ce lipsă înseamnă dorește-ți iubirea de frate sau de mamă alungă din tine tot ce e război dorește-ți o
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
că totul azi e vis cu ce-s de vină de tot ce am scris cu ce-s de vină de-al morții cuvânt cu ce-s de vină că mergem din lume plângând cu ce-s de vină de-obrazul înlăcrimat cu ce-s de vină că nu te-am ascultat cu ce-s de vină de taină ori floare cu ce-s de vină de-a sângelui culoare cu ce-s de vină că ești neîmpăcat cu ce-s
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
și pisici. În familia în care intrasem, observasem că în total acum eram ,,patru". Mama băiatului, timp de două luni mi-a picurat apă pe cioc și m-a hrănit . Uneori o vedeam cum i se prelinge o lacrima pe obraz.... După ce am mai crescut, am inceput sa ciugulesc singură, unori dădeam de trei- patru ori într-un loc cu ciocul până reușeam să înghit. Nici cu apă nu mai era o problemă. Beam singură din castronul alb pătrat. De fapt
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
din curte și se bucură atât de expansiv când mă apropii de el, încât trebuie să îi acord în fiecare zi un timp din ce în ce mai mare pentru discuția noastră în doi. Hămăie, dă din coadă, îmi linge mâinile, mă sărută pe obraji, scheaună - el de fapt îmi vorbește - și nu stă o clipă locului. Ar fi în stare să țopăie nu știu cât timp în jurul meu, ca să-mi facă plăcere, intru și eu în jocul lui dansând, deși numai de dans nu-mi arde
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
de statura mijlocie, era totuși un om ager, iute în mișcări. Dar ceea ce impresiona era fața lui, părul castaniu cu câteva fire argintii, fruntea încruntata, ochii verzi din care izvora o lumină crudă sălbatică, cred că alcoolul era de vină, obrajii palizi cu gura mereu deschisă țipând. Expresia fetei lui în acele momente avea ceva grotesc, aveai impresia că o hidoșenie morală se distingea pe fața lui. Deși nu era urât că bărbat însă cealaltă față interioară a diformității morale ce
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
mare, înalt, l-am privit apoi am privit cartierul și casele, atât de multe se vedeau iar la orizont blocuri totul era cufundat în noapte. O noapte rece de noiembrie nu știu ce oare răceală de afară, aerul nopții cel simțeam în obraji, sau răceală din casă de unde lipsea clasicul foc sacru și cald al familiei unite, sau pur și simplu mânia și răceală mea interioară, mă făceau să văd o realitate cruntă a vieții, adică sfărmarea și diformitatea unor vieți care ar
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PENSIONAR MINER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului PENSIONAR MINER Reumatisme, Unul peste altul, Care fac psihoze, Adunate în picioare Nelipsitele artroze. Obrajii reci, Lipsiți de roze, Copastii strâmbe, Dezgolite, Plămânii plini De silicoze. *** BLOCURI Piramidele pătrate, Cu ochi sparți, Pietre măcinate, Foste munți înalți. Varul cu semne Vechi, soroc, Dragul meu, Ești la bloc. Referință Bibliografică: Pensionar miner / Mihai Leonte : Confluențe Literare
PENSIONAR MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345057_a_346386]
-
mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
când acest rulaj ”tîr” a ajuns cam în dreptul streșinii, becul a pocnit sec. Pe sub ușă a pătruns un val de aer rece, flacăra lumânărilor s-a înclinat, umbrele și-au lungit fețele spre colțuri, iar cărbunii s-au aprins în obraji răspândind miros mai insistent de tămâie. Flacăra candelei însă lumina lin, ocrotitor și el s-a liniștit: ”Gata! A trecut valul.” Când ușa s-a zduduit din balamale, mai, mai, să sară din țâțâni, și geamurile au troznit, și cheia
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]