6,675 matches
-
ca artiști, creatori de excepție, iar societatea, care până atunci ne supusese unor suferințe și umilințe greu de Îndurat, ne face deodată loc și se pleacă În fața persoanei și a capriciilor noastre - atunci, În loc să „ne aducem aminte” de adevăratele noastre obsesii, cele din tinerețea noastră visătoare și luptătoare, pentru a le impune și răspândi În sfârșit, le Împrumutăm pe cele „care se cer”, care „se vând bine”, care sunt recunoscute ca atare. Uneori le pervertim chiar pe ale noastre, originale, forma
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
curajoși și nepăsători la calculele și presantele interese care ne vin din toate părțile, la sfaturile și prestigiul adulților gravi și importanți, la sfaturile majorității, deoarece a fi nebun Înseamnă, nu-i așa, a fi altfel decât onorabila majoritate. Marea obsesie a uriașului creator de „noi teritorii epice” care a fost Marcel Proust a fost „timpul”, o spun cu toții: eu cred Însă că nu atât timpul - care, se pare, Îl obseda și pe Th. Mann! -, ci tocmai acest prezent - Prezentul real
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am spus, cu „aroganța” mea cunoscută, se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți critici și nu puțini lectori, decenii la rând, nu?!... Atunci, de ce m-aș „schimba
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucru: posibilitatea de a-ți găsi adevăratele, realele capacități, adaptări, profesii și vocații?! De acord, dar... dacă unii dintre prestigioșii mei colegi și prieteni, din generația mea biologică sau dintre „optzeciști”, și-au părăsit brusc și cu mare tam-tam vechile obsesii și preocupări, În care, nota-bene, obținuseră sub dictatură rezultate performante, cariere de prestigiu și, mai ales, unii dintre ei, opere interesante, poate chiar de Înaltă valoare, Înseamnă că... da-da, să Însemne acestea toate o eroare, prestigiul și cărțile lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și marile motive și obsesii ale literaturii romantice și moderne franțuzești și germane, iar Matei, citindu-ne din Poe și Dylan Thomas, ne convingea că aerul acestora ideatic ne este comun și abordabil. Nichita citea cu glas tare din Ion Barbu și postumele lui Eminescu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din Nietzsche și Rilke, „apărându-l” intens și „excesiv” pe Dostoievski; ne convingeam pe noi Înșine și ne „produceam” nouă Înșine, În ambientul fals și mocirlos al literaturii vremii, un alt aer, ambițios, și care se potrivea cu tendințele și obsesiile noastre. Nichita, dragul meu prieten și incomparabilul poet, este mort, dar sunt convins că dacă el ar fi, azi, viu, lângă mine, s-ar afla pe aceleași poziții, În credința că ceea ce am făcut și ceea ce am crezut noi În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de opinie critică, dar și timpul! Timpul, marele căpcăun a 99% din toate producțiile artistice, care, ca și viața, distruge cu Înflăcărare și un discernământ „al lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu „conține” germenii unor idei, stări sau obsesii esențiale, profund „necesare”. Necesare supraviețuirii Spiritului și păstrării identității sale, cu care se confundă identitatea Ființei. Nu, repet, nu reproșez nimănui, așa cum nu mă mai indignează de multă vreme incapacitatea noastră elementară, a artiștilor români, de a fi cât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creatorii reprezentativi și operele lor, indiferent că e vorba de artiști plastici, muzicieni sau literați. Iată câte ceva despre „schimbare”! Despre neputința mea de a mă schimba, de a-mi schimba reflexele și stilul creator, de a-mi uita temele și obsesiile care În tinerețe mi se păreau interesante, majore, și care m-au ajutat să edific unele construcții epice care, sper, nu se vor clătina prea tare cu trecerea timpului. O inabilitate, o „neputință” din care, e drept, eu Îmi fac
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crede sau ambiționează să fie de „prima mărime” În ciuda tuturor regulilor de bun simț, În ciuda celor mai adânci instincte ale supraviețuirii, trebuie să desfidă pornirile de acomodare și adaptare, rămânând fix și stabil În optica sa, solidar cu motivele și obsesiile care i-au apărut În acea fază timpurie a formării și creației când spiritul creator are intuițiile cele mai Îndrăznețe, mai curate, mai originale. Goethe, marele ideolog al modernității literare, printre alte idei simple și clare, ne Învață că elementul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foarte puțini o aplică atunci cînd fac analize de text. Și când cer noutate și varietate cu orice preț, deoarece „așa se cere” sau pentru că „așa e În spiritul creației vii”! Eu cred că posed această unitate de motive, de obsesii, Întreaga, ampla și, pentru unii, prea stufoasa mea operă se reazămă pe fulguranța unei obsesii din preadolescență - relația abisală Între călău și victimă. Cu variantele și sub-speciile ei, relația, tensiunea dintre bărbat și femeie (În textele tinereții mele specificam că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
varietate cu orice preț, deoarece „așa se cere” sau pentru că „așa e În spiritul creației vii”! Eu cred că posed această unitate de motive, de obsesii, Întreaga, ampla și, pentru unii, prea stufoasa mea operă se reazămă pe fulguranța unei obsesii din preadolescență - relația abisală Între călău și victimă. Cu variantele și sub-speciile ei, relația, tensiunea dintre bărbat și femeie (În textele tinereții mele specificam că e vorba doar de acele femei care posedă feminitate, ca și despre acei bărbați Încărcați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
textele tinereții mele specificam că e vorba doar de acele femei care posedă feminitate, ca și despre acei bărbați Încărcați de o reală masculinitate!Ă sau, În ultimul deceniu, În tetralogia Ziua și noaptea - relația Maestru și Ucenic. Alături de această obsesie majoră, s-a „lipit”, prin anii șaptezeci, și motivul lui Don Juan, din care am extras materia epică a cinci volume, Don Juan, Pândă și seducție și ampla trilogie Amfitrion. Nu am vrut - sau nu am putut! - nici la Paris
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceea a siguranței că axul Întregii mele creații nu este unul de a doua mână! Ce m-a preocupat și ceea ce mă preocupă nu e atât legitimarea operei, a textelor mele, ci legitimarea motivelor care Îi stau la bază, a obsesiilor mele creatoare, deoarece... știu, sunt lucid că Într-un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul sau „răbdarea” să se ocupe de astfel de probleme oțioase care țin de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dă pace” și ne Întoarce, o dată și Încă o dată, Într-un cerc al Îndoielii și speranței, din nou spre „posibilitatea” și a unui alt „sens”, diferit chiar și de cel religios, mitic, această „neliniște”, „preocupare adâncă” pe care o numim obsesie nu este oare un semn... un semn al existenței reale a acestui lucru, a acestui scop, sens ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar putea râde și ne-ar putea oferi pilda „măgărușului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i s-au adus critici negative, radicale - evident, se sublinia mereu „talentul” autorului sau capacitatea sa de a creiona personaje memorabile! -, iar până la urmă, autorul, confuz, parțial nedumerit, dar și, Încă o dată, singur În brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prea depărtat, cred eu, când criteriile artei și ale literaturii se vor „Întoarce” la studiul omului și umanului, respectând rigorile post-renascentiste ale artei și creației, când vom redobândi credința În existență și valorile ei, când artificiile și interesantele - și Înecăcioasele! - obsesii ale artei absurde Își vor găsi locul În exegeza culturală, ne-obnubilând orizontul firesc și necesar al „respirației inimii umane”; acea „inimă” care, uneori, În epocile realmente fertile, luminoase, apte de a sprijini viața și viul, este „ascunsă În creier
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două ore Înainte. Românii dinspre marginile țării se considerau fericiți, mai ales cei care prindeau posturile iugoslave sau maghiare. Cei din Iași se mulțumeau cu Chișinăul, iar bucureștenii cu televiziunea bulgară. Mulți români ascultau Însă — unii ore În șir, până la obsesie — posturile străine de radio, În limba română: Vocea Americii, BBC, dar În primul și În primul rând Europa Liberă (care transmitea cel mai mare număr de ore și dădea o mulțime de detalii, ascunse de mijloacele de informație și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mijloc suplimentar de a-i Încadra și controla pe oameni; un membru de partid trebuia să fie mai circumspect decât un român oarecare, greșelile puteau să-l coste mai scump. În mintea multora a Încolțit o idee, devenită cu timpul obsesie: să fugă din țară! Din România se ieșea Însă din ce În ce mai greu. Spre deosebire de cehi, polonezi sau est germani, românii călătoreau greu nu numai În Occident, dar chiar În țările comuniste „frățești“. Unii reușeau totuși să obțină pașaportul și mult dorita viză
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu mai au de ce să se teamă. Adevărul este că lumea sau se resemnase, sau nu Îndrăznea să mai miște. Nu se mai reprima, fiindcă aproape nu mai era nimic de reprimat. Securitatea veghea. Securitatea: o realitate, dar și o obsesie, un mit. Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a știut să dea impresia că este așa. Oamenii se temeau să vorbească. Puteau fi auziți de un informator. Sau Înregistrați de microfoane ascunse (reale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România, ci pentru toate fostele țări comuniste). Încă din primele momente ale revoluției, românii au obținut o serie de libertăți cărora le cam uitaseră gustul. Printre ele, dreptul neîngrădit de a călători În străinătate și liberalizarea avorturilor: cele două mari obsesii ale epocii Ceaușescu. S-au proclamat libertățile democratice fundamentale: libertatea cuvântului, a presei, a Întrunirilor, a asocierii... Dar noii conducători nu păreau dispuși să aplice democrația până la capăt. Nu, cel puțin În ce privește deținerea și exercitarea puterii. Frontul Salvării Naționale instalat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca fiind chiar mai proaste În anul 2000 decât În 1996). Cu Occidentul, atmosfera relațiilor a fost mult mai destinsă. Între Iliescu și Constantinescu, Occidentul nu și-a ascuns nici un moment preferința pentru cel din urmă. Ambiția României (aproape o obsesie națională) a fost de a fi acceptată În N.A.T.O. Și a pierdut — la limită, dar a pierdut — atunci când Alianța s-a lărgit cu țările din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Cehia) În 1997. S-a promis României că data viitoare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
așa cum de altfel stăteau lucrurile până nu de mult și În Occident). Prin Constituție, România a fost proclamată stat național unitar. Ideea federală este privită cu suspiciune: federalizarea ar fi un pas spre dezmembrarea țării (și mai ales — aceasta este obsesia — ar putea conduce la pierderea Transilvaniei În favoarea Ungariei, În ciuda faptului că În Transilvania românii sunt astăzi de aproape patru ori mai numeroși decât ungurii). În realitate, grație uniformizării comuniste, provinciile României au ajuns să semene destul de bine Între ele și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Constantinescu: și el a fost comunist! Și, cum am fost toți, Înseamnă că nu suntem nici unul. Și securiștii sunt peste tot, greu de spus cât În realitate și cât În imaginarul românilor. A existat și continuă să se manifeste o obsesie a Securității. În Serviciul Român de Informații, cadrele vechi, care ocupau și posturile cele mai Înalte, proveneau din fosta Securitate. Au devenit, e drept, mai puțin numeroși cu trecerea timpului (pe punctul, poate, de a ieși din scenă). Se pot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Înainte de comunism, raporturile cu Occidentul erau rezervate unei elite care avea repere sigure (Parisul!) și gusturi rafinate. În comunism, grație intoxicării propagandistice pe de o parte și insatisfacției românilor pe de altă parte, imaginarul străinătății s-a „democratizat“, devenind o obsesie națională. O străinătate văzută de-a valma: cam totul devenea „Occident“ pentru românii lipsiți de toate cele (până și studenții străini, În majoritate din lumea a treia — mulți arabi, dar nu din cele mai bogate țări arabe —, cu cei câțiva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]