6,787 matches
-
partidul să le dea lor casa, locuise în ea un sculptor care folosea garajul pe post de atelier, mai rămăseseră prin curte câteva sculpturi neterminate și matrițe albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură în jurul caporalului. Baraca era la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să ne mișcăm picioarele, în același timp ne-am întins brațele, în același timp am început să dansăm și noi, acolo, printre lucrurile aruncate de-a valma, la început mai aveam grijă ca nu cumva să calc ceva în picioare, ocoleam hainele și sticlele și cărțile împrăștiate pe jos, dar la un moment dat am lovit cu piciorul un radio dezmembrat, am auzit un trosnet, a sărit și Zsolt drept pe o pălărie de paie, apoi muzica se făcuse tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care, din glumă, băieții au umplut-o cu pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam ce-ar fi s-o iau în altă direcție, nu spre dubă, dar în cazul ăsta știam că trebuie să ocolesc prin Piața Centrală, lungind drumul cu vreun kilometru jumate, nu, nu, cum aveam piciorul paradit, în nici un caz n-aș fi ajuns înapoi până la pauză, așa c-am inspirat adânc și am început să alerg spre dubă, gândindu-mă, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de pădure, ajungând sus, pe platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și de locul aterizare pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zvâcnit, se vedea că nu poate să vorbească, iar atunci mama, plângând, a spus, Doamne Dumnezeule, ce i-au făcut, ce-au făcut din el și, dându-mi drumul, a trecut pe lângă bunica și a pornit-o repede spre tata, ocolise deja pe jumătate catafalcul, însă atunci unul dintre gardieni i-a tăiat calea și i-a mârâit că e interzis să te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dragă inimă să facă ceva pentru salvarea lui; dar cum aceasta nu-i sta în putință, l-a consolat și el cum se pricepea mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul Longestilei și cum să-l ocolească pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era plin de hârtoape și de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în industria filmului. Și acum, o ultimă întrebare. Banii. — Fielding Goodney, am răspuns eu, este un geniu în materie de bani. Ăsta e și pentru el primul film, dar în ceea ce privește banii are o experiență cât se poate de bogată. Vom ocoli marile studiouri până în momentul difuzării. Avem un grup de investitori mijlocii. O parte din bani vor veni din California, o alta din Germania și Japonia. După cum știți, asta face parte din noua politică de finanțare. —Așa e. Cât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tuturor când ne ducem acolo să sondăm terenul. Așa de pildă, am răcnit să mi se dea și mai multă băutură la ora două și cincisprezece în restaurante dietetice. Sau am provocat lumea să cânte prin baruri și n-am ocolit nici măcar o dată cluburile de noapte și discotecile. Într-o dimineață, în timpul penultimei mele călătorii peste ocean, l-am însoțit pe Fielding la un mic dejun de afaceri, pentru niște discuții preliminare cu trei bogătani, într-un apartament rezervat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic. Dar se înșela Fielding se înșela Era clar că se întâmpla ceva După ce ai participat la atâtea încăierări, așa cum mi s-a întâmplat mie, ajungi să intuiești bine genul de încurcătură pe care nu mai ai cum s-o ocolești. Trebuie să știi când să accepți provocarea La următorul colț, răzleții paria de culoare începuseră să se coaguleze într-un grup sau o formație de atac. Am văzut tricouri țipătoare, bicepși, bărbi. Oamenii ăștia nu aveau să ne spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am gândit să iau un taxi până la Atlantic City și să mai arunc niște mălai și la ruletă. Am un sistem perfect întotdeauna dă greș. Dar în cele din urmă mi-am transformat cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși pe sprânceană, curve scormonitoare prin gunoi și bătrâni ologi. Doi polițiști s-au văzut obligați să potolească mica sfadă care s-a stârnit. — Ești al naibii de țâcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de o ușurare fără margini. — Niciodată prin Park, John, spuse el răgușit. Niciodată! Așa să-i spui. De data asta ai făcut-o, dar niciodată nu-l vei mai duce pe Lorne Guyland prin Park. Niciodată! L-am întrebat de ce ocolea parcul. — Elicopterele, John, îmi răspunse el cât se poate de calm. — A, da, am răspuns eu și ne-am văzut de drum. Dar lucrurile au continuat ca într-un vis, ca o conspirație, acolo, la mansardă. Cheia succesului constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața Unirii. În 1877, fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și și-a depus salariul în contul acestei societăți, pe timpul mandatului său de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Noaptea visa că are prunc; acesta, flămând, o mușca de sfârcuri; uneori, pruncul se prefăcea în bărbat, în doi, câteodată: fiecare sugea din câte o țâță. Cât fusese cu Tim, avusese două sarcini, dar le pierduse. Pe urmă, din teamă, ocolise perioadele fertile. Casa cerea mână de bărbat. Țigla, din loc în loc, o sucise vântul, tavanul era mai mult ud. Și gardul se șubrezise: uneori, în ogradă pătrundeau câini. Tim se vârâse iar în cine știe ce afacere și, dacă avea asociați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
totuna. Dar în anul următor s-a petrecut ceva neobișnuit. În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-a spus câteva vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat scurt, ivit nu de mult prin partea locului. Avea ochii cenușii. Întâi i se păruseră albaștri. A doua zi, Donna Iulia l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentru câteva secunde, în apusul soarelui, dansul fantastic pe care câțiva copaci îl desenau cu ramurile pe fereastra din fața sa. Cumva, aceștia reușiseră să supraviețuiască în lupta lor cu nevoia de spațiu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
posibil, ar fi vrut s-o reediteze. * Când se întâlniră cele două prietene și încercară să-și depene filmul tuturor poveștilor întâmplate în această primă vacanță, Ina și-a pus impresiile la păstrare, fiindcă Olga a vorbit tot timpul. Olga ocoli cu discreție voită unele secvențe din zilele, dar mai ales din nopțile petrecute la mare, punând cu precauție accent voit, pe momentele feerice, necontenind să-l ridice în cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de-aceleași zări. (Vol. Culegătorul de zări, Ed. Agora, Iași, 1997, Col. În Duhul Adevărului) Cei care treceți prin Aiudul Golgotei românești întru apropierea de Hristos, nu ocoliți “Monumentul Crucilor Înfrățite” de la “Râpa Robilor”, stați de vorbă cu luminatul și luminătorul părinte duhovnic Teodor, el însuș i martir al închisorilor comuniste, frate de credință și suferință și ucenic al Preacuviosului Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sf. Mănăstire “Petru-Vodă” - Neamț
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
public. Intelectualul devine un versat extractor de lecții de viață întru ameliorarea existenței intime sau exterioare și-n una și-n alta fiind mereu ceva de ameliorat. În efortul nostru de continuă autodepășire, de superiorizare în devenirea noastră, nu putem ocoli această cale directă, ziditoare, dătătoare de puteri nestăvilite. Ne-a învățat Socrate, ne învață Hristos să luptăm cu sinele aluvionar întru salvarea celui divin. În zilele noastre, cu toate păcatele în care ne zbatem și în care atâția rătăcesc, neamul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cultură trecuți prin abatoarele anchetelor și penitenciarelor, au strălucit pe cerul eforturilor românești ca niște constelații pe care avem datoria morală să le omagiem, să le frecventăm bibliotecile pe care le-au umplut cu cărți de căpătâi și să nu ocolim să remarcăm dragostea lor de poporul și țara atâtor generații care s-au jertfit pentru ea. Evocările lui Ovidiu Papadima sunt un îndemn stimulativ în care mai întâlnim pe: Dimitrie Caracostea, Ion C. Chiținia, Ovid Densușeanu și atâția alții citați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
frigul, falsitatea, nesiguranța zilei de mâine și a libertății, tensiunea și munca istovitoare de afirmare a spiritului. Minciuna și machiavelismul sunt axele ideologiei totalitare. Suspiciunea se întinde ca o noapte fără capăt. Oamenii trec unii pe lângă alții muți. Prietenii se ocolesc. Dezechilibrul simțire-gând-faptă, se generalizează. Criza morală determină dezechilibre în toate compartimentele societății. O atmosferă de coșmar înnebunitor. Dacă reacționează unul, sau câțiva, sunt exterminați. Dacă reacționează mai mulți și într-un singur loc, unii dispar noaptea iar alții iau drumul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pioșenie mesajul căci așa a rânduit Dumnezeu să fim noi, moștenitorii spirituali. Sfânta mănăstire este locul ocrotit de Dumnezeu și prin aceasta și valorile noastre. Mulțumim ! Semnătură indescifrabilă * Mănăstirea Secu este un loc pe care nu ar trebui să-l ocolească nimeni. Este multă istorie și credință aici. Părinții înaintași ai locului dau putere și frumusețe mănăstirii. Dumnezeu, Sfânta Treime să binecuvinteze această mănăstire, pe cei care ostenesc într-însa și pe cei care vin întru numele Domnului. Amin. Anonim 19
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a șoptit. În tăcere, apoi, cu o solemnitate complice, s-au dus la culcare, fiecare ascunzându-și lacrimile de ușurare, sentimentul că sunt din nou Împreună și că nu trăiesc În anul 1985 Într-un oraș pe care primăvara Îl ocolise, grăbită să se așeze mai repede peste copacii din curtea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 3 Când a intrat pentru prima dată În redacția ziarului Viața Buzăului a constatat că nu era nimeni prin birouri care să Îi admire pantofii curați, sacoul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de acumulare a experienței. Când aveam puțini ani de viață și minte tot atât de puțină, părinții m-au învățat să muncesc, lucru ce mi-a fost de folos toată viața. Alți copii s-au deprins să nu facă nici un efort, să ocolească munca. Aceștia au învățat să fie leneși pentru totdeauna. Ca să supraviețuiască au trăit ca niște paraziți sau au recurs la minciună, la înșelătorie, furt. După o viață împovărată de muncă, de dificultăți am ajuns la concluzia că totul se învață
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]