18,249 matches
-
mă voi duce să-L iau.” 16. Iisus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, și I-a zis în evreiește:”Rabuni!” adică:”Învățătorule!”(Ioan-20) Iisus Hristos a dobândit cea mai strălucită biruință, biruința asupra morții și asupra ignoranței omenești. Deși biruința i-a fost tăgăduită, credincioșii n-au uitat-o, sărbătorind-o cu bucurie și evlavie. În „moartea” Lui stă mântuirea neamului omenesc, în Învierea Lui stă triumful Luminii asupra Întunericului. Prin suferința și moartea Mântuitorului ne bucurăm azi
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
Învățătorule!”(Ioan-20) Iisus Hristos a dobândit cea mai strălucită biruință, biruința asupra morții și asupra ignoranței omenești. Deși biruința i-a fost tăgăduită, credincioșii n-au uitat-o, sărbătorind-o cu bucurie și evlavie. În „moartea” Lui stă mântuirea neamului omenesc, în Învierea Lui stă triumful Luminii asupra Întunericului. Prin suferința și moartea Mântuitorului ne bucurăm azi, de Înviere, și trăim triumful lui Iisus Hristos asupra morții, ca și cum ar fi al nostru. El a murit pentru noi și a înviat pentru
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
continuă - mai ales acum după recâștigarea libertății cuvântului - să aducă laude înălțătoare și slăvitoare lui Dumnezeu, evocări ale frumoasei tradiții a sărbătorilor creștine, dar și rugăciuni sau adevărate confesiuni în care sunt dezvăluite toate frământările, greșelile, rătăcirile, tot zbuciumul sufletului omenesc păcătos, cu care - la cine aleargă să fie ajutat să meargă spre desăvârșire? La Cel fără Început și Sfârșit, la Cel ce trăiește înafara Timpului, la Creatotul Universului, care sub Chipul Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) la care
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
cale spirituală care s-a identificat cu Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan, 14, 6). Răspunsurile, în acest caz, sunt date, calea este inaugurată, începută cu o certitudine care s-a dezvăluit odată cu venirea lui Hristos în trup omenesc. Rațiunea are nevoie doar de a fundamenta acțiunile omului, de a le mobiliza. De fapt s-ar putea spune că întrebarea filosofilor se metamorfozează, se preschimbă în rugăciune. Întrebarea este rugăciunea iar răspunsul este Prezența (sau mai bine zis Atotprezența
METANOIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346937_a_348266]
-
Adevărul ei îl cuprinde pe Iisus Hristos: „Eu sunt Adevărul, Calea și Viața”, ne-a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Ioan 14, 6). Prin urmare, pe de-o parte, adevărul credinței noastre este piatră, este stânca existenței și rezistenței noastre omenești, este loialitatea și fidelitatea Dumnezeului Celui Viu, pe care omul se poate sprijini cu toată încrederea și nădejdea, dar, pe de altă parte, este și „ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Este tocmai ceea ce urmează în
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
Adevărul ei îl cuprinde pe Iisus Hristos: „Eu sunt Adevărul, Calea și Viața”, ne-a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Ioan 14, 6). Prin urmare, pe de-o parte, adevărul credinței noastre este piatră, este stânca existenței și rezistenței noastre omenești, este loialitatea și fidelitatea Dumnezeului Celui Viu, pe care omul se poate sprijini cu toată încrederea și nădejdea, dar, pe de altă parte, este și „ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Este tocmai ceea ce urmează în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
șansă și potențialitate, la îndemâna fiecărui om, actualizarea ei făcându-se pe coordonata teandrismului, după cum îl percepe și îl abordează Ortodoxia. Modul divino-uman de existență, făcut posibil prin Întruparea lui Iisus Hristos, care suprimă și suspendă toate distanțele dintre dumnezeiesc și omenesc, este viața trăită ca dar al lui Dumnezeu, în care toate acțiunile, faptele, trăirile, sentimentele, se raportează la singurul criteriu real, adevărat: persoana divino-umană a Mântuitorului. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
amănuntele ei este integrată metabolismului divino-uman al Persoanei și lucrării lui Iisus Hristos. Omul participă la rezidirea lumii și a sa, în toate aspectele vieții sale religios-morale fiind prezente două realități, două voințe și două naturi - cea dumnezeiască și cea omenească - ce se asociază și conlucrează, edificând omul. Dumnezeu rezidește astfel omul și lumea nu doar din afara, ci mai cu seamă din interiorul lor. Viața în Hristos este Viața prin excelență. În cadrul ei planurile de existență nu se separă ci se
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
frumusețe, încetează de a mai fi legi, pentru a deveni energii vitale, participare a noastră, prin umanitatea lui Iisus Hristos, la energiile divine corespunzătoare . Cărarea ce duce la Împărăție este viața teandrică, practicarea virtuții iubirii cu intensitate crescândă. În societatea omenească Domnul Iisus Hristos l-a bătut și l-a învins pe vrășmaș și potrivnic cu iubirea de oameni, oricât îl lovea acesta cu ispita durerii și a umilirii, de aceea rămânerea pe cărarea Împărăției înseamnă rămânerea în iubire. Biruința lui
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
potrivnic cu iubirea de oameni, oricât îl lovea acesta cu ispita durerii și a umilirii, de aceea rămânerea pe cărarea Împărăției înseamnă rămânerea în iubire. Biruința lui Iisus Hristos prin omul în care se ținea ascuns, a făcut reabilitarea firii omenești, punând-o pe cărarea către Împărăția lui Dumnezeu, pe care a deschis-o, vestind învierea și dăruind mântuirea . Cărarea Împărăției este cărarea moralei eclesiale, euharistice, care îl păstrează pe om în postura și ipostaza de „rege, preot și profet”. Unificându
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
ultima clipă a trecerii dincolo. Și va da, fără îndoială, mărturie despre noi și dincolo. Însă preotul, fiind duhovnic, are misiunea extraordinară, permanentă și tainică de a ne împăca cu Dumnezeu. De a face în așa fel încât slăbiciunile noastre omenești, greșelile noastre omenești, păcatele noastre, să le facă, în virtutea mandatului primit de la Dumnezeu, iertate, și să ne nască din nou. Să ne facă din nou curați, așa cum am fost înainte, prin iertarea pe care ne-o dă după mărturisire, prin
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
trecerii dincolo. Și va da, fără îndoială, mărturie despre noi și dincolo. Însă preotul, fiind duhovnic, are misiunea extraordinară, permanentă și tainică de a ne împăca cu Dumnezeu. De a face în așa fel încât slăbiciunile noastre omenești, greșelile noastre omenești, păcatele noastre, să le facă, în virtutea mandatului primit de la Dumnezeu, iertate, și să ne nască din nou. Să ne facă din nou curați, așa cum am fost înainte, prin iertarea pe care ne-o dă după mărturisire, prin Sfânta Taină a
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
peretele acesta este alb, și totuși vine unul și susține cu toată convingerea că este negru. Acesta este păcat împotriva evidenței. Acesta nu se poate ierta pentru că vine dintr-o pervertire totală, fundamentală, ontologică, dintr-o pervertire cumplită a sufletului omenesc, aceea de a nu recunoaște evidența. Acesta nu se iartă. Și acesta, dacă este recunoscut, se iartă, pentru că toate păcatele recunoscute se iartă. De aceea primul lucru pe care trebuie să-l aibă în vedere Duhovnicul în scaunul mărturisirii și
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
păcatului. Această tensiune își are centrul și, de asemenea, izvorul în viața sacramentală. Aici, în timp ce ne apropiem de dumnezeieștile Daruri, devenim conștienți iară și iară de dumnezeiescul "năvod" în care am fost prinși și din care, după rațiunea și logica omenească, nu există scăpare. Căci dacă, din cauza "nevredniciei" mele, nu mă ating de dumnezeieștile Daruri, resping și refuz dumnezeiescul dar al iubirii, împăcării și vieții, mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre omenești. Este ceva înălțător și înspăimântător, din punct de vedere duhovnicesc, în conștiința liniștită și curată cu care episcopii, preoții și laicii deopotrivă, și în special aceia care pretind a
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre omenești. Este ceva înălțător și înspăimântător, din punct de vedere duhovnicesc, în conștiința liniștită și curată cu care episcopii, preoții și laicii deopotrivă, și în special aceia care pretind a fi iscusiți în "cele ale sufletului", acceptă și apără ca pe
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
care preotul le rostește în timp ce înalță Sfântul Disc și care în Biserica primară erau cuvintele invitației la primirea Sfintei împărtășanii: "Sfintele Sfinților!" Cu aceste cuvinte și, de asemenea, cu răspunsul credincioșilor la aceasta: "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos" - judecățile omenești în întregime se apropie de sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
se apropie de sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii" omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici" de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-a împărtășit
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
aceea care ne face sfinți și astfel "vrednici" a ne apropia și a primi Sfintele Daruri. Căci așa cum Nicolae Cabasila spune în comentariul său asupra acestor cuvinte: "nimeni nu are de la sine însuși sfințenia, deoarece aceasta este rezultat al virtuții omenești, ci toți o avem de la și prin Iisus Hristos. Atunci când pui sub soare mai multe oglinzi, toate strălucesc și răsfrâng raze de ai crede că se văd mai mulți sori, dar în realitate unul este soarele care se răsfrânge în
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
mărturiei, templul din Ierusalim, sinagogile și apoi bisericile creștine care au împânzit lumea odată cu încreștinarea diferitelor popoare. Locașurile de cult sunt sfinte pentru că prin sfințire sunt dedicate lui Dumnezeu, iar actele care se săvârșesc în ele nu sunt doar lucrări omenești ci și divine. Mântuitorul numește templul din Ierusalim, unde mergea adeseori pentru rugăciune și pentru ca să învețe poporul, „casa Tatălui Meu” (Ioan 2, 16). Biserica este deci casa lui Dumnezeu. Ea este plină de slava lui Dumnezeu (cf. II Cronici 7
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
să mai aibă alături de ele o aglomerare de cuvinte care să le suplinească mesajul elocvent. Cuvintele își dovedesc, iată, cu pregnanță inutilitatea aici. Pentru unii o problemă de moralitate a discursului publicitar, pentru alții semnul unei inovații de geniu, corpul omenesc prezent în imaginile lui Toscani nu este nicidecum corpul erotic din gândirea lui Baudrillard. Este portretul în alb și negru al problemelor Omului, indiferent în ce loc al planetei s-ar afla acesta, ale omenirii în genere. Putem spune că
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
i-ar fi produs nici o satisfacție, nici un interes - fusese concluzia lui. Atunci tetrarhul își spuse să caute mai în profunzimea ochilor săi. Se concentră deci asupra chipului din fața sa, ca să descopere ce impresie îi va produce acesta. Privea deci slăbiciunea omenească, și simțea neputința și nenorocirea planând asupra acelui om și își imagină un vultur deasupra prăzii paralizate de frică, care nu avea unde fugi. El era vulturul iar cel din fața sa prada. Una măruntă... Privindu-l cu superioritate, tetrarhul Irod
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
și din aburul ce s-a suflat peste el. Metafora Olarului și a vasului de strâns lacrimi trec din Biblie prin multe poeme ale lui Dumitru Ichim. De cele mai multe ori, implicit. Ceea ce este plasticizarea pentru lucruri este și pentru trupul omenesc, dar, prin aburul ce i s-a suflat „în nări”, omul și diferă, este subiect uman „creat ca chip al Persoanei Logosului”. El cuprinde în sine și identitatea și diferența, de unde chemarea de a o supune pe ultima negării. În
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
întâmpla dacă nici moartea/ nu are somn deajuns/ și n-o să mai pot adormi?” (Cerșetorii somnului). În fine, aici se desface și se strânge un nod dialectic, de identități și diferențe, de repetare a celor din planul divinității în planul omenesc. De naștere a dramei și de manifestare a iubirii divine. Datorită alunecării omului tot mai mult în lumea manifestată, a uitării identității sale cu Cuvântul (acesta rămânând un „grai uitat”), se caută recuperarea omului. Din prea multă iubire a Divinității
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
lucruri/ și vrea să intre-n mine/ îi las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]