6,167 matches
-
atunci când deja te-ai obișnuit cu posibilitatea de a fi lovit din toate părțile. [caption id="attachment 3896" align="aligncenter" width="1024"] Foto: Oana Hodade[/caption] Olivia Grecea (n. 21 noiembrie 1986) este regizoare de teatru. Oliver Frjlić - controversat, conștient de paradoxurile sistemului pe care îl critică din interior, din poziția privilegiată a unui regizor în ascensiune, pentru că a dezvoltat o estetică radicală, care se hrănește din etic și politic. Vorbim despre subminare și critică sistemică la un atelier intitulat Hegemonia instituțiilor
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
economică - mai ales foarte legitimă circulație a forței de muncă intra-europeană - si refugiații de război, dar se alege, în lipsa posibilelor soluții de-a gata în acest sistem foarte capitalist, mai curând cu un discurs umanist generos și cu multe paradoxuri politice fierbinți ; iar astfel nu-i e ușor să tranșeze convingător, în termenii unui sistem configurat de capitalism și supracodat ideologic de dreapta, între principiile de solidaritate internaționalista și nevoie de protecționism economic. Și, la final, se alege și cu
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, "backbone"-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între ruterele lor, tehnică numită conectare privată ("private peering"). Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea Internetului. Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”: Există un șir întreg de metode de cuplare
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
fi apoi recombinate într-o lumină albă. Newton arătase și că o vopsea portocalie făcută din galben și roșu ar putea arăta exact ca o lumină monocromatică portocalie, deși fiind compus din două lumini monocromatice galbenă și roșie. Prin urmare, paradoxul care îi nedumerea pe fizicienii vremii era că două lumini complexe (compusă din mai mult de o lumină monocromatică) pot arăta la fel, dar să fie fizic diferite, și se numea '. Thomas Young a propus mai târziu că acest paradox
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
paradoxul care îi nedumerea pe fizicienii vremii era că două lumini complexe (compusă din mai mult de o lumină monocromatică) pot arăta la fel, dar să fie fizic diferite, și se numea '. Thomas Young a propus mai târziu că acest paradox poate fi explicat prin faptul că culorile sunt percepute printr-un număr limitat de canale în ochi, pentru care el a avansat numărul de trei, '. Maxwell a folosit algebra liniară, recent dezvoltată pentru a demonstra teoria lui Young. Orice lumină
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
fel, de a demistifica, stabilind (ca orice artist autentic) relații noi între fenomene sau între om și lumea înconjurătoare, răsturând, dacă e cazul, înțelesuri vechi, propunând în locu-le altele inedite, și umplând cu eul său omniprezent spațiile Universului.» (MarP, 245). Paradoxul purității edenicului cuplu este conjugat în versuri grațios-tensionate și de mare originalitate: "La-nceputul lumii noastre delirante, / Când pământul se ținea de soare încă, / Sau cu-o mare și cu-o Africă adâncă, / Oh, doi tineri au ieșit frumos din
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
ceasul / Nici de rangul marilor virtuți. Pentru voi istoria e oarbă... Cu pământ străin sucit pe oase / Voi de-abia înaintați prin cer / Tragice morminte glorioase / Vameșii nici acte nu vă cer. Peste neștiuta noastră moarte, / Viața e un cinic paradox, / Auziți și voi cum, de departe, / Bate-același clopot ortodox." - PTC, II, 190 sq.). Nu scapă ochiului cu laser liric nici chestiunea „democrației pe stomacul gol”:" Cu noi biografii și alte nume, / Ne-mpleticim grețos în temenea, / Nu-i libertate în
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
minte și iată cum ajungem la concluzia paradoxală că funcțiile senzoriale în corpul creat de ele, provin din funcțiile senzoriale și mentale, dar din niște simțuri și minte fără corp. În această ipoteză a creației a orice prin sine, rezultă paradoxuri și iată cum: Dacă simțurile creează informația purtătoare de corporalitate, este necesar ca ele să fie anterioare corpului creat de ele pentru a îl putea crea, dar dacă sunt anterioare corpului, ce nevoie mai au de corp pentru a face
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
stările. În celebrul experiment imaginar numit Pisica lui Schrödinger pisica este presupusă nici vie, nici moartă până la observarea ei — până atunci, pisica este "atât" vie, "cât și" moartă (în termeni probabilistici, jumătate vie, jumătate moartă). Totuși, majoritatea fizicienilor, rezolvând aparentul paradox al lui Schrödinger, înțeleg că actele de 'observare' și 'măsurare' trebuie să fie definite în termeni cuantici înainte ca întrebarea să aibă sens. Din acest punct de vedere, nu există 'efect de observator', doar un sistem cuantic extrem de complex. O
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului conceptibil, exprimat prin reprezentări imagini sau descrieri în limbaj, adică a formulării de gand cu un anume conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să gândească orice conținut, să își construiască acele gânduri care descriu-acopera faptele sale viitoare, iar cunoscandu-si cu precizie viitorul, individul îl poate schimba, contrazicând predicția. Deasemeni construind metal liber trecutul cuiva
Liber arbitru () [Corola-website/Science/307996_a_309325]
-
Henri Poincaré prin câteva articole publicate în "Acta Mathematica". Teoria mulțimilor a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile geometrice, numerele transcendente și numerele algebrice. Deși a avut conceții idealiste, Cantor a avut ca punct de plecare probleme concrete de convergență a seriilor trigonometrice. De asemenea, Cantor a realizat prima clasificare a mulțimilor. Pentru aceasta a demonstrat existența numerelor
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
aplicată direct asupra sistemului măsurat, fiind uneori ilustrată sub forma unui experiment imaginar numit Microscopul lui Heisenberg. De exemplu, la măsurarea poziției unui electron, ne închipuim luminarea electronului, și astfel intervenirea asupra lui și producerea incertitudinilor cuantice asupra poziției sale. Paradoxul EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă. Acest "paradox" arată că o măsurătoare poate fi efectuată asupra unei particule fără a o afecta direct, prin măsurarea unei
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
unui electron, ne închipuim luminarea electronului, și astfel intervenirea asupra lui și producerea incertitudinilor cuantice asupra poziției sale. Paradoxul EPR indică faptul că este greșit ca principiul incertitudinii să fie văzut ca o măsurare care afectează direct o particulă. Acest "paradox" arată că o măsurătoare poate fi efectuată asupra unei particule fără a o afecta direct, prin măsurarea unei particule asociată acesteia și aflată la distanță. O altă problemă cu această vedere este aceea că induce o percepție greșită asupra măsurării
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Sartre pentru ceea ce el numește, în "Existentialismul este un umanism" , „o existență autentică”) decurg unele directive morale. Însă conștiința unei vieți autentice este posibilă pe măsură ce ne detașăm de definirea noastră ca identitate prin ochii celorlalți. Astfel se ajunge la un paradox: „privirea” celorlalți ne reifică, ne transformă în obiect al reprezentării, o reprezentare de care depindem și de care suntem rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
al femeii. A scris numeroase poeme de amor (s-au păstrat mai mult de două sute), dedicate mai multor nume de femei: Flora, Lisi, Jacinta, Filis, Aminta, Dora... Pentru Quevedo, dragostea este un ideal intangibil, o luptă între elemente contrarii, un paradox ce doare și provoacă durere, și unde plăcerea este exclusă (și totuși durerea este căutată).
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
o invitație de a preda la "Akademie der Bildenden Künste" din Viena. În 1936, după decesul lui Hans Poelzig, Behrens a devenit directorul departamentului de arhitectură al "Preußische Akademie der Kunste" din Berlin. Peter Behrens a reprezentat un fel de paradox (aparent, de fapt) în timpul perioadei celui De-al Treilea Reich, din moment ce a rămas șeful departamentului de arhitectură al Academiei Prusiei de Arte Frumoase din Berlin. În realitate, deși nu a fost nici membru al partidului nazist și nici măcar un simpatizant
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
formula 19 este o mărime scalară sau vectorială, funcție de spațiu "x" și de timpul "t", Δ fiind operatorul laplacian, iar "c" o mărime scalară pozitivă numită viteză de propagare sau celeritatea undei. D'Alembert poate fi considerat creatorul hidrodinamicii. A demonstrat paradoxul care îi poartă numele („"Paradoxul lui D'Alembert"”): în cazul unui "fluid ideal" (mediu omogen și continuu, fără viscozitate, deci fără a opune rezistență la deformare), soluțiile ecuațiilor de mișcare indică faptul că acest fluid nu exercită nicio forță de
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
sau vectorială, funcție de spațiu "x" și de timpul "t", Δ fiind operatorul laplacian, iar "c" o mărime scalară pozitivă numită viteză de propagare sau celeritatea undei. D'Alembert poate fi considerat creatorul hidrodinamicii. A demonstrat paradoxul care îi poartă numele („"Paradoxul lui D'Alembert"”): în cazul unui "fluid ideal" (mediu omogen și continuu, fără viscozitate, deci fără a opune rezistență la deformare), soluțiile ecuațiilor de mișcare indică faptul că acest fluid nu exercită nicio forță de rezistență asupra unui corp solid
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
aflat în mișcare în interiorul fluidului (de exemplu, apa unui râu nu ar exercit nicio forță asupra pilelor unui pod). Dar acest rezultat este contrar celor observate experimental sau în natură. Abia după apariția teoriei "fluidelor reale" a fost rezolvat acest paradox, soluțiile ecuațiilor Navier-Stokes facilitând înțelegerea fenomenelor de viscozitate și de turbulență, care provoacă apariția forțelor de rezistență. D'Alembert a fost atras de filosofie încă din timpul studiilor sale de la „Colegiul celor patru națiuni” ("Le Collège des Quatre-Nations") din Paris
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
asupra problemelor esențiale ale vieții, o căutare a adevărului. Adevărul ultim, imposibil de atins, dar totodată singurul care oferă mântuirea prin sine însuși. Conștient de cât de infernală este viața, Eugen Ionescu sfârșește prin a o iubi, astfel trăindu-și paradoxul: epuizarea infinitului de materialitate și tentația insațioasă a eternizării emoției unei stări de conștiință nu pot totuși decât să umple o biată clipă cu inefabilul miracolului euforic.
Prezent trecut, trecut prezent () [Corola-website/Science/303007_a_304336]
-
opuselor („coincidentia oppositorum”) în absolutul care le absoarbe și le depășește, precum și conceptul corelativ de "docta ignorantia", recomandat de el drept mijloc de transcendere a limitelor gândirii noastre raționale, ca act intelectual care surprinde această relație, urmează și dezvoltă paradigma paradoxurilor implicate în infinitizarea unor raporturi valabile pentru obiecte finite. Astfel centrul lumii coincide cu circumferința sa; el este un "centru" metafizic și nicidecum fizic, și care nu aparține lumii. Acest "centru" este început și sfârșit, fundament și limită, "locul" care
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
element al culturii grecești, familiar din argumentațiile pitagoriciene și parmenidiene. Pentru a fi perfectă (adică desăvârșită) o ființă trebuie să fie delimitată, definită, completă. Ceea ce este neclar, nedeterminat și nedefinit, este imperfect. Asertarea omnipotenței lui Dumnezeu ar da naștere unor paradoxuri care au marcat de altfel primele secole ale creștinismului, cum ar fi întrebarea dacă, în omnipotența sa, Dumnezeu poate să creeze o ființă mai perfectă decât El.
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
Totok trei sînt constantele "mesajului" lor: O neobosită obsesie de a vedea cu agerimea ochiului și a arăta cu degetul indignării orice formă de totalitarism, de orice culoare, de ieri și de azi. Un cult critic - acceptați vă rog acest paradox al "cultului critic" - al democrației, cel pe care îl au unii oameni, unii dintre noi care am venit în democrație mult după ce deveniserăm maturi în absența ei. Democrația are firește cusururi, ca orice act omenesc, dar nu există nici o altă
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare, motivațiile dogmatice ale celuilalt pentru opțiunea privitoare la "Filioque". Acesta este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
citează cu fervoare din cartea de istorie a clipei. Nu ne miră că aceste picturi seamănă ca expresie cu niște veritabile portrete. Au, adică, personalitate și fizionomie distinctă, se încarcă de sens, poate chiar de ca- racter. Forțînd ușa unui paradox, aș putea spune: arată-mi ce ușă ai, ca să-ți spun cine ești... Decorativul aparent și neproblematizant, plăcut vederii, spune doar o parte din ceea ce ține de biografia unor existențe. Sagace și curios, pictorul selectează dintr-o ofertă supraabundentă, deschide
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]