6,979 matches
-
vârf, sau puncte de sprijin în celălalt care te cheamă, dar trebuie să fie în stare să te cheme într-un fel deosebit cât străbați acel anevoios urcuș cucerit de-a bușilea doar, dar nu-i nici o rușine din moment ce pe platoul piramidei, unde atât de puțini ajung, se află toate promisiunile lumii, inclusiv aceea că vei fi ars și vei arde, ca pe templele aztecilor, „Dar nu știai toate astea de la început?“. Și era ca și cum ar fi povestit gândurile altcuiva, vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de înlănțuirea ideilor ce părea logică Îlogica asta o s-o omoare pe ea!), să admită că ar putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să fie așa cum spune, timp de o clipire se străduia să se vadă pe acel platou și parcă preoți înveșmântați în alb pregătindu-se s-o purifice prin foc roiau în jurul ei, dar refăcea imediat imaginea, nu puteau fi preoți acolo, n-aveau ce căuta, era doar ea singură, pentru fiecare trebuie să existe o piramidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
timbrul vocilor, mișcări, gesturi altădată exprimau credință, mândrie, convingere, tenacitate, prefăcătorie, dar acum se estompau, rămânând urme ale credinței, mândriei sau tenacității. Erau acolo cu toții, cei știuți, strânși în jurul unei mese de stejar, îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hârtie. Îi zâmbea, dar nu se simțea bine, însă nu i-a spus asta, pentru că nu se simțea într-atât de rău pe cât îi fusese în timpul nopții. Se vedea cum va fi arătat: gustând o vreme din bunătățile rânduite pe platouri mari și înghițind pahare de vin și durerea aceea de pântecee înțepându-l încet, apoi explodând în interiorul lui, încât abia își stăpânea grimasa, iar mai târziu, obligându-l să se retragă în camera mamei lui Răzvan, cântăreața, plecată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmă furtuna trecuse și n-o mai puteau relua... Se lăsa seara. Viscolul se liniștise, dar oricum nu ne mai păsa. Caloriferele încinse dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar ardeau două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
teroarea tragică spre teama naivă a omului simplu, umil și cu frică de Dumnezeu. Shakespeare se apropie aici cel mai mult de problema fundamentală a teatrului: a crede sau a nu crede în ceea ce se arată și se vede pe platoul de joc. În Visul unei nopți de vară, când Tezeu se gândește să le ofere nuntașilor un spectacol distractiv, alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu șobolani. Paralelismul este evident. Despre experiența trăită pe piscuri, vânătorul din Micul Eyolf va vorbi mult mai târziu, mulțumindu-se ca, în primul act, să evoce doar transformarea „ascunsă de aparențe” produsă în el în singurătatea netulburată a înaltelor platouri. Abia la sfârșitul piesei, când își va afirma încă o dată hotărârea de a se întoarce de unde plecase, el va povesti prima sa ascensiune pe munte, sentimentul avut atunci că nu va mai reveni niciodată în acele locuri, împăcarea sufletească, dătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
anumită cutie. Stranii sunt puterile acestei „femei cu fața palidă”, pe care soții Rubek o întâlnesc la un moment dat pe munte, ca o figurare a morții, dar și a învierii. Majei, care o zărește pe Irene „acolo sus, pe platou. Înaintează ca o statuie de marmură”; Rubek îi confirmă impresia: „Ai zice că e leit Învierea mea”. La rândul ei, întrebată cum și-a petrecut ziua, Irene va recunoaște ea însăși că „a fost departe, departe, pe întinsele tărâmuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care a explorat necunoscutul, teritoriile imaginației, atât de asemănătoare cu teritoriile morții, cu spațiile de dincolo de realitate, de dincolo de vizibil. Artizanul scenei are datoria de a se încăpățâna să nu renunțe nici o clipă la tentativa lui de a aduce în platoul de joc, materializându-le, viziuni ale unui altundeva, după modelul „marelui Appia”, cel ce „pare să umple scena cu sute de îngeri și să-i pună să cânte oricând are el chef”. Îngerii lui Appia sau fantomele lui Shakespeare - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lor, precum leșurile într-un osuar”. Misiune de care se va achita Femeia de serviciu, Măturătoarea, versiune derizorie a „Femeii cu coasa”, adică a MORȚII. Parada vidului: moarte și degradare Măturătoarea reprezintă în primul rând mijlocul de a aduce pe platoul de joc al teatrului o „muncă dintre cele mai «de jos»”, asociată, în plan simbolic, cu „materia în descompunere” și, în al doilea rând, adaugă Kantor, mijlocul de a arăta „într-o manieră aproape clovnescă declinul și pieirea oricărui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu stilul european. La naiba cu misoginismul! Era extrem de atrăgătoare, de-a dreptul adorabilă, mai ales atunci când, vorbind despre marele și puternicul împărat al Franței, îl numea le petit-gris sau chiar le petit Nap. O văzu revenind cu unul dintre platouri, pe care îl așeză între ei, pe canapea, invitându-l din ochi să servească. Și respiră ușurat. În general, rolul de gazdă îi dădea dureri de cap. Ea, însă, îl preluase cu cea mai mare naturalețe. ― Am auzit câte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la naștere, cât de importantă este iluzia. Și îndrăznesc să sper că nu va renunța niciodată la ea, pentru că asta... Ei bine, asta ar însemna chiar sfârșitul ei. Supeul servit la miezul nopții risipi discuțiile savante în favoarea bucatelor așezate pe platouri din majolică de Danzig. În mijlocul mesei se ridicau fragile temple de zahăr, prin transparența cărora curgeau ape limpezi, ca să se adune apoi în bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noaptea aceea cu ploaie de stele căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă cu desăvârșire într-o arenă neagră, acoperită ce cerul ferecat cu milioane de stele. Atunci mi-am dorit iar un prieten, să fi fost și el cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ființa sau ființele din bucătărie. “Acum se apropie de ușă... Ba nu. S-a întors din drum după ceva ce probabil i-a scăpat din vedere... Aha. Îndată va apărea în prag! ... Întâi a intrat fata, cu privirea plecată asupra platoului ce îl purta pe brațe. Parcă plutea. Nu-i auzeam pașii. În urma ei, cu aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Chiar așa? a Întrebat ea cu o voce stranie, care l-a neliniștit. Chiar așa o să fac? Privește-mă: sar de pe stâncă! Până să poată mișca el un deget, Eleanor Întorsese calul și galopa deja cu viteză maximă spre marginea platoului. Descriind un cerc, el a pornit În urmărirea ei, cu trupul Înghețat de frică și cu nervii zbuciumați. Nu avea șanse să o oprească. Luna intrase În nori și calul lui Eleanor avea să calce orbește În gol. Dar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar AUFT boiștenii. Frontul camionagiilor de la Teamsters era întărit cu gorilele lui Mickey Cohen, bătăușii sindicatului și câțiva tipi duri aduși de la centrele de angajare cu ziua din centrul orașului. Cei de la AUFT erau vechi militanți de stânga, mașiniști de platou trecuți de vârsta tinereții, câțiva mexicani slăbănogi și o femeie. Dacă ieșea scandal și prin preajmă nu era nici un aparat de fotografiat, rechinii puteau recurge la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înfuriaseră și mai tare atunci când puta lor de șefă de celulă le-a spus să-și „exploreze” furia aceea la un psihiatru. Benavides, Duarte și Lopez erau în prezent angajați la Variety International Pictures, jumătate din timp ca mașiniști de platou, iar în cealaltă jumătate interpretând roluri de indieni în filme ieftine cu cowboys. În același timp activau și ca șefi ai grupurilor de demonstranți de pe Gower Gulch, ca echivalent aproximativ al durilor în AUFT, deși erau jalnici în comparație cu gorilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în ’47 în fața Comisiei pentru Cercetarea Activităților Antimaericane - și nici un martor nu-i menționase numele. Claire De Haven se regula ca o iepuroaică, dar nu era considerată o târfă. Inspira loialitatea scenariștilor homosexuali, a actorilor bisexuali, a mașiniștilor mexicani din platou și a comuniștilor de toate nuanțele. Mal stinse lumina, gândindu-se că trebuia să-i scrie un bilețel lui Lesnick: toate dosarele se încheiau cu vara lui ’49 - adică acum cinci luni. De ce? Îndreptându-se spre ascensor, încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
incitați de murdăriile psihiatrice confidențiale din dosarele lui Lesnick, erau nerăbdători să demareze spectacolul și uite că tocmai se pregăteau să-i abordeze pe Mondo Lopez, Sammy Benavides și Juan Duarte, membri ai AUFT ce jucau rolurile unor indieni pe platoul de filmare unde se turna Masacrul tomahawkului. Iar acum tirada lui Gerstein îl făcea și mai nervos. Șeful de la Variety International se agita în spatele biroului, gesticulând cu havana lui, iar Mal nu și-l putea scoate din cap pe Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Comuniștilor le place să fie bruscați. Vor înghiți orice cantitate de rahat, vor zâmbi ca și cum ar fi file de somon și vor cere încă o tură. Vor întoarce celălalt obraz, apoi te vor mușca de cur. Ca acei pachucos de pe platoul 23. Golani în costume zoot care și-au făcut rost de carnete de sindicalist, de autorizația să le facă mizerii altora și să creadă că rahatul lor nu pute. Oare am eu dreptate sau Eleanor Roosevelt e lesbi? Dudley Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați ciorchine lângă un cărucior cu gustări, unde un centurion roman servea gogoși și cafea. Platourile interioare se extindeau aproape jumătate de kilometru, iar numerele negre de deasupra ușilor le delimitau unele de altele. Mal mergea în fața lui Dudley Smith, recapitulând în minte murdăriile din dosarele Benavides/ Lopez/ Duarte și sperând că o abordare a indivizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de altele. Mal mergea în fața lui Dudley Smith, recapitulând în minte murdăriile din dosarele Benavides/ Lopez/ Duarte și sperând că o abordare a indivizilor în timpul activității nu ar însemna prea mult și prea repede. Dudley îl ajunse din urmă în fața platoului cu numărul 23. Mal apăsă pe butonul soneriei. O femeie îmbrăcată ca o angajată de bar din Vestul Sălbatic le deschise ușa și făcu un balon de gumă de mestecat, pe care îl sparse în nasul lor. Mal îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vor ajusta agenda lor încărcată în așa fel încât să ne poată primi. Și, te rog, fă-o acum! Fata își înghiți guma și o luă înaintea lor. Mal se gândi: e un cuceritor - nu-l lăsa să conducă ostilitățile. Platoul avea un aer de peșteră: pereți acoperiți cu cabluri, reflectoare, aparate de filmat pe care cu rotile, niște cai anemici legați de stâlpi și lume care lâncezea, fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]