7,468 matches
-
discursul poetic se eliberează vizibil de modelul și obsesia lui Nichita Stănescu și surprinde printr-un fel de (auto)referențialitate la actul spunerii, al vederii, al gestului (care coincide cu poemul însuși): frecvența prezentului, a deicticelor, a modului declarativ etc. Poeta își găsește acum o voce proprie, egală cu sine, un echilibru în dezechilibru (acea tendință către clasicism a scriitorului român), îmbrățișând ideea unei jertfe creatoare („mielul” este când ea, când iubitul). În Oglinda femeii (1986) și în Lumină din lumină
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
realitate-simbol, la o lume în care sensurile pot fi doar întrezărite de un ochi străin: poeme cvasiheraldice (Legendă medievală), filosofico-oculte (Prieteni, Liturghie pe coșul pieptului) sau vorbind despre un cotidian subțiat până la simbolic și vis (Exercițiu, Sub un copac). Proza poetei este una parabolică (și de conotații politice), barocă, debordând de fantezie și de simboluri: soarele, lumina și întunericul, apa, focul (incendiul). Iubirea și moartea, căutarea sinelui și a jumătății mistice, mari teme și aici, sunt de fapt căutări ale unei
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
7; Alex. Ștefănescu, După douăzeci de ani...., RL, 1994, 16; Alex. Ștefănescu, Copil superinteligent și plictisit, RL, 1994, 35; Ioana Pârvulescu, Veșnicul început, RL, 1994, 35; Ovid S. Crohmălniceanu, După douăzeci de ani, RL, 1994, 35; Ruxandra Cesereanu, Portret al poetei la tinerețe și la maturitate, ST, 1994, 9; Dumitru Chioaru, Trasee poetice, APF, 1995, 3-4; Victor Cubleșan, Strada unui roman, ST, 1997, 7; Grete Tartler, Teiul care face regina nopții, RL, 1997, 36; Daniel Cristea-Enache, Un roman din treizeci de
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
MINULESCU, Mihaela (24.IV.1951, Dej), poetă. Este fiica Zenobiei Minulescu (n. Junc), pictoriță, și a lui Constantin Minulescu, jurist. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității din București (1974), devenind cadru universitar; și-a luat doctoratul în psihologie în 1982. Debutează în 1969, cu un ciclu
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
M. vorbește despre miracolul iubirii, invocându-și cu aprigă dorință iubitul: „nesfârșit de caldă chemarea / a cuiva de dorul cuiva / [...] ești tu, iubite, / tu ești, dor nespus” (Metamorfozele iubirii). În unele poezii se întrezăresc reminiscențe din Nichita Stănescu, cu care poeta are afinități: „înecat sub greutatea lui a fi /, a vrea dar a fi” (Săvârșirea erorii); „Cântecul singurătății / când prezența întrezărită cu patimă, / când prezența / se-nconjoară de lipsă / Singurătate a singurătății, lipsa” (Aducerea la uitare). SCRIERI: Profet spre ziuă, București
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
MILESCU, Victoria (18.XII.1952, Brăila), poetă. Este fiica Stelei Mocleașă (n. Constantin), soră de ocrotire, și a lui Vasile Mocleașă, ofițer. După ce termină Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1972), se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-engleză, luând licența în 1976. Între
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
aceeași îndreptățire s-ar putea face referire la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și vigoarea și tinerețea. Are conștiința destinului („tigrii albi”) și a artei sale, ca o pedeapsă
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei poete sensibile la minunile lumii. SCRIERI: Prier, București, 1988; Argonauții, Timișoara, 1988; Welcom December!-Bun venit, Decembrie!, ed. bilingvă, București, 1994; Șlefuitorul de lacrimi, București, 1995; Cartea cu surprize, București, 1995; Cine l-a salvat pe Murdărel?, București, 1995; Izbânda furată
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
, Florica (15.02.1944, Giurgița, j. Dolj - 14.V.2002), poetă. Este fiica Mariei (n. Doancă) și a lui Ion Mitroi, proprietar de moară. A absolvit în 1962 Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea. În 1962 și 1963 a urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București. Debutează în „Luceafărul” (1966
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
, Claudia (21.II.1887, București - 21.IX.1961, București), poetă, autoare de teatru și publicistă. Este fiica Mariei (n. Georgescu) și a lui Ion Millian, antreprenor petrolist. A absolvit liceul la Ploiești, unde a și debutat cu versuri în ziarul „Ploieștii” (1905), continuând cu alte apariții în „Voința Prahovei”, „Lumina
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
colaborare regulată la „Universul” (1948-1949), iar mai târziu cu apariții sporadice în revistele literare, semnând și Claudia Minulescu. Plachetele de versuri constituie trepte distincte în evoluția literaturii scrise de M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu gestul și mișcarea subtilei curtizane
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
un îngheț decât ca o debordare de energie. Astfel, anxietatea erotică se estompează, se distilează în vis, ca în Simfonia tăcerii, unde viața pare țesută în singurătate din amintiri, din „gloata albastrelor himere” înfiripate de jocul norilor. Trezită din halucinație, poeta dă glas unor „cântări de fecioară”, în care refuză îndemnul acestei „biblii barbare” de a-și lăsa „sufletul în prada oceanului de voluptate”. În Cântări pentru pasărea albastră (1922; Premiul Societății Scriitorilor Români), unde muzicalitatea are alt registru, „nevrozele”, spiritualizate
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
de pasăre albastră”, ființa se simte absorbită în penajul acestei păsări, muză, alter ego oniric și poetic, evadând, ca într-o „camee”, în zona unei veșnicii spațiale care este opera de artă. Singură în noaptea infinită, instalată în eul propriu, poeta se simte stăpână pe ea, „închisă ca-ntr-un turn”, aspirând parcă spre reificare. Întregire (1936) atestă o schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate și suferință. În versurile, postume
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
prezență blândă, domoală, caldă și liniștitoare e menită să-i cucerească și pe cititorii de astăzi. Urmează apoi un capitol care relatează experiența părintelui Teofil cu unii membri ai mănăstirii din Vladimirești, unde a avut loc întâlnirea cu maica Teodosia (poeta Zorica Lațcu). Extraordinarei personalități a maicii Teodosia, părintele Teofil îi dedică o importantă secțiune a acestei cărți, încununată cu câteva dintre cele mai frumoase poeme religioase ale sale. Istoria plină de peripeții a hirotonirii monahului Teofil este relatată alert, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poeme Închinate Uniunii Sovietice, Armatei Sovietice și genialilor conducători ai oamenilor muncii din lumea Întreagă, Lenin și Stalin. Privind spre trecutul de lupte și jertfe al clasei muncitoare, spre suferințele Îndurate, spre eroii Partidului, asasinați În Închisorile burgheziei și moșierimii, poeta Veronica Porumbacu a scris poemul Mierla lui Ilie Pintilie. Dan Deșliu a izbutit, Îndeosebi În Cântece În cinstea lui 7 Noiembrie să ne dea un poem de largă respirație, străbătut de un elan revoluționar. (Ă). Marcel Breslașu, pe lângă un volum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scris relativ recent, dar care rămâne concludent pentru cele subliniate până aici. Este vorba de Balada pământului pe care o semnează Suzana Delciu În nr. 158 al Contemporanului. În cele vreo câteva sute de versuri pe care le numără poezia, poeta Își propune să cânte Reșița. (Ă). Oamenii noi sunt pentru Suzana Delciu un simplu pretext pentru ancorarea În generalități. Utilizând clasicul procedeu popular de a trimite, prin vânt, scrisoarea celui iubit, poeta anunță pe muncitorii din alte uzine, partidul, Uniunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sute de versuri pe care le numără poezia, poeta Își propune să cânte Reșița. (Ă). Oamenii noi sunt pentru Suzana Delciu un simplu pretext pentru ancorarea În generalități. Utilizând clasicul procedeu popular de a trimite, prin vânt, scrisoarea celui iubit, poeta anunță pe muncitorii din alte uzine, partidul, Uniunea Sovietică, de realizările minunate ale muncitorilor reșițeni. (Ă). Singurele versuri care surprind ceva din caracteristicul omului nou: patosul muncii constructive, sunt următoarele: «Urcă norme peste norme Cărămidă pusă-n forme Să nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru a-și plânge durerile (Ă). Preocuparea literaturii de transformarea vieții femeii În Republica noastră Populară (Ă) Înseamnă o contribuție prețioasă În bătălia pentru pace (Ă). În loc să aștepte Îngrozită crimele pe care imperialiștii le pregătesc, el declară răspicat prin glasul poetei Maria Banuș: «Nu suntem carne de ospețe Să știe corbii și să-nvețe!» și-a Învățat să răspundă cu calm și hotărâre: «Cu nărăviții la măcel Știm să vorbim În chip și fel». (Ă). Dar noi nu cerșim pacea. Noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dan Deșliu (În numele vieții). Alte volume de poezii publică: Vasile Nicorovici ( În mina de cărbuni), Nina Cassian (Nică fără frică), A. E. Baconsky (Poezii). De asemenea, Eugen Frunză - poetul cultivat de Flacăra, publică volumul Sub steagul vieții, iar Veronica Porumbacu - poeta preferată de Viața românească și Scânteia - publică volumul Anii aceștia. CENACLUL - PEPINIERĂ DE TALENTE Pentru a-și Îndeplini rolul formativ, noile valori morale, noile conduite, noul ideal social, cuprinse și create de noua cultură - apendice ideologic În forme mai accesibile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aprigă, mai ales că aici aceste manifestări sunt și mai greu de depistat și mai răspândite. Efectul lor e de aceea și mai periculos. Un exemplu cras de atitudine critică neprincipială, demoralizantă, ne-a fost adus la cunoștință de o poetă cu ocazia unei convorbiri organizate de revista noastră cu tinerii scriitori. Am aflat astfel că Mihail Cosma, pe vremea când se ocupa de producțiile poetice ale debutanților adresate paginilor culturale ale României libere și ale suplimentului ei, respingea lucrări pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anul 1949. (Ă). Atunci când s-a inspirat din creația poporului M. Beniuc a evitat acele scăderi ce-i umbresc pe alocuri opera și a alcătuit versuri limpezi ca apa izvoarelor de munte. (Ă). Adânc emoționante - deși nu la Înălțimea posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș În munții Georgiei (Ă). Lingvistica burgheză promovează teorii idealiste. Ea se străduie să discrediteze limba, să diminueze importanța ei, căci imperialiștii se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
duce adeseori spre o viziune idilică a realității, o privire „roză” asupra greutăților pe care le avem de Înfruntat. (Ă). Poetul Ștefan Tănase, pornind de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc pe dușmani. (Ă). Apropierea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ne ducem azi-nainte, Cu-al vostru, cu-al nostru Dej». Meritul deosebit al poetului constă În faptul că a Îmbogățit poezia noastră cu un gen nou: balada de suflu larg care cântă momente Însemnate din trecutul nostru național. (Ă). Poeta Veronica Porumbacu, străduindu-se să Închege o imagine a vieții de luptă zbuciumată pe care a dus-o tovarășa Ana Pauker, se oprește la un singur moment (Ă). Tovarășa Ana vine noaptea pe ascuns Într-o căsuță de periferie, să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai semnificative fapte concrete care arată lupta poporului nostru pentru apărarea păcii. Unde nu există această preocupare Încep devierile antirealiste. Poezia intitulată Muzica pentru pace a Ninei Cassian ilustrează tocmai una din aceste devieri primejdioase: formalismul. Cum găsește cu cale poeta să dezvolte tema? Printr-un lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la lupta concretă a maselor - ce Înseamnă pentru noi pacea. În loc să se străduiască a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Printr-un lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la lupta concretă a maselor - ce Înseamnă pentru noi pacea. În loc să se străduiască a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]