21,807 matches
-
literă desprinsă dintr-un cuvânt / ar putea să se facă singură înțeleasă” (cu tine) - precauțiile sunt de prisos, când degetele cuvintelor miros a merișor, a salcâm înflorit, a tuberoze. Nici un deznodământ din pricina ninsorii lor intepestive, nici un dezastru... Starea de ninsoare poetică este perfectă, e deplină, abundentă, mirifică și nici măcar înghețul nu o poate distruge sau spulbera în cele patru vânturi cardinale. Întregul discurs liric este alcătuit din cuvinte sacro-profane, dovadă că Dumnezeu e aproape, e printre, e lângă, deasupra și dedesubt
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
colaborat apoi cu diverse articole, cronici literare în timpul studenției la Contemporanul, la Luceafărul, la România literară (cu cronici și recenzii literare), la revista Argeș, la Scânteia tineretului, la România liberă, la radio, la televiziune. Am avut peste 30 de momente poetice la radio, unde îl aveam pe prietenul meu, poetul Dan Verona, pe care îl cunoșteam de la Amfiteatrul, el fiind redactor la secția culturală. Am avut momente poetice la televiziune. După ce am ajuns Profesor de Pedagogie la Liceu pedagogic din Tulcea
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
la România liberă, la radio, la televiziune. Am avut peste 30 de momente poetice la radio, unde îl aveam pe prietenul meu, poetul Dan Verona, pe care îl cunoșteam de la Amfiteatrul, el fiind redactor la secția culturală. Am avut momente poetice la televiziune. După ce am ajuns Profesor de Pedagogie la Liceu pedagogic din Tulcea am continuat să colaborez la revistele de cultură ale timpului, România Literară, Luceafărul, Contemporanul, Argeș, la Revista literară radio, la ziarele Scânteia Tineretului, România Liberă, la Agerpres
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
oficiant al versurilor incantatorii, al transimaginarului și, totodată, al transclasicității și transmodernității, și mai ales al clasicității, cu toate că poezia sa are rădăcinile în noul curent proglomodern, teoretizat de subsemnatul în urmă cu optsprezece ani. Pentru Teodor Barbu, cuvântul este vehicul poetic, care înglobează în el sentimente, supra-cuvântul, sau necuvântul. Se integrează unei morfologii pure, nefiind elementul primordial, al poeziei, ci al poeziei așa cum se naște ea, nenoțional și cu direcție precisă:” Ce poet să fiu?.../ acolo, un om oarecare/ cu sentimente
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
teamă, de melancolie, de tristețe. Aspirând spre regăsirea unui echilibru original, poeta, cuprinsă de o neliniște existențială, își exprimă prin poezie revolta (într-un mod silențios) față de necunoscutul ce așteaptă la răscruce de drumuri... Relevante în acest sens sunt expresiile poetice: „învață-mă religia răbdării”, „”să fugim în durere, // să așteptăm lacrima de piatră”,”uităm că murim în brațele vieții, // uităm că în spatele nostru, // umbrele își leapădă arborii”. (Noi); „când clopote vestitoare de iluzii // țipă în gura mare...”, „chiar dacă ai crește
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
luptă permanentă cu timpul. Creația aspiră permanent spre perenitate și valoare, exprimând simultan orgoliul și slăbiciunea. Libertatea de exprimare este nelimitată. Metafora, folosită ca instrument stilistic de către poeta Eleonora Stamate, deține forța secretă și magică care îmbogățește, lărgește gama sensibilității poetice. Nenumărate adevăruri fragmentare sunt trecute prin focul purificator al sinelui... revelator de sensuri ascunse „ochiului zilei”. Dincolo de aparențe, semnificativă, profundă, meșteșugită și nu lisită de forță interioară - ni se prezintă truda poetei - prin felul în care își cristalizează ideile, conceptele
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
noi legi, în spații noi! [new physics - fizică nouă]. Îmi sugerează să mă axez pe matematică fractală aplicată. Ideile discutate (în comparația pe care am făcut-o între fizică și matematică): - fizica e mai aproximativă decât matematica; - fizica e mai poetică, mai visătoare, mai imaginativă [pune-ți fizica în creier, și fantezia îți va veni după aceea]; - matematica este suportul fizicii, de fapt, al tuturor domeniilor; - Funcțiile Green folosesc în fizică la problemele unde avem de-a face cu infinitul; - Einstein
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
Buzea ori Tudor Opriș”, după cum afirma criticul literar Aureliu Goci. A debutat cu volumul de versuri „ Tratatul de pace cu moartea”, Ed. Telepres Edit, Alexandria, 2009. Mult mai târziu, a urmat ciclul de poeme „Simfonia Materiei”. „Volumul cuprinde o gamă poetică ce îmbrățișează întregul univers cu tandrețe, cu uimire, cu certitudini științifice, ca martor incontestabil al devenirii universale, pornind de la punctul primordial. Cartea cuprinde un mănunchi de versuri structurate în poeme de-a lungul a 160 de pagini. Aș zice că
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
nu-ți mai dă voie să respiri până când o termini.” „... Este vorba de „O carte - poem, o vâlvătaie de trăiri, simțiri metamorfozate în imagini apocaliptice ale vieții și universului, în același timp o carte a științelor exacte și cosmogonice, prezentată poetic. Cred că ne aflăm în fața unui astru, pe numele său poetul Marin Dumitrescu, ce va străluci pe bolta nesfârșită a poeziei”: (Eliza ROHA) Volumul „Simfonia materiei”, Ed. Betta, 2011, „s-a bucurat de o primire entuziastă din partea cititorilor. Cu o
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
s-a creat „punctul primordial”. (Eliza ROHA) Volumul „Muntele”, Ed. Betta, 2011, „debutează în forță, invocându-l pe Dumnezeu, divinitatea supremă a iubirii, „șeful legilor universale”, pe care îl invită la o confesiune sinceră, inteligentă, scientistă, metamorfozată într-un limbaj poetic de înaltă ținută filozofică. „Vreau să fii în seara asta, tu; și fără îngeri Și hai să ne îmbătăm aici, la mine-acasă; Iubitori și băutori de viață, până la înfrângeri, Fără teamă, doamne, jur că e frumoasă!” Poetul este un infinit
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
și în proză, Mircea Gordan aduce o lume cu adevăruri trăite, adevăruri grave, simboluri ale vieții și morții, ale istoriei, dar și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată „ Muzei mele “, în care poetul cere „ Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
larg, / Si noi modelăm iubirea-n nisip, / Un vers se naște pe-naltul catarg, / Un altu-ți coboară pe chip”/ Urmând firul liric în acest diapazon, avem in față poezie care înnobilează sufletul și produce emoție estetică. *** In al treilea ciclu poetic, intitulat „Toamna [ la] Grandiflora”, autorul recurge la un limbaj slobod, buruienos, chiar, cu semnificații și trimiteri decoltate, pus pe seama unor eroi lirici „pui de lele”, amatori de licori bahice. Dincolo de aceste inconveniente, autorul face apologia vinului „ de viață lungă” („Rugă
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
al patrulea te mușcă!” Și explodează după versul trei. „Epigrama însemna, la început, o inscripție sau o dedicație pe pietrele funarare, pe soclurile unor statui sau monumente, pe alte opere de artă, numite și epitaf. Mai târziu, desenează o creație poetică remarcabilă prin conciziune, având un caracter politic, liric, didactic.Cu timpul, inscripțiile, dedicațiile au luat întorsătură satirică, ironizând diverse manii, apucături, vicii. In epoca modernă, epigrama a devenit formă a poeziei lirice de dimensiunile unui catren, în care se satirizează
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
devenit formă a poeziei lirice de dimensiunile unui catren, în care se satirizează trăsăturile negative ale unei categorii socilale sau profesionale, ale ființei umane, în general” (Dicț. de termeni literari- Ed.Academiei, 1976, p.145-146) Creatorii unor astfel de producții poetice pot fi categorisiți în: părinți sau inițiatori, celebri, uitați și actuali. La noi, pornind de la epitaful celebru al lui Anton Pann, până la Cincinat Pavelescu sau Păstorel (Al. O.) Teodoreanu, au contribuit la cultivarea epigramei o mulțime de autori. În Vâlcea
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
al „răului veacului”, Eminescu este totodată și un poet modern (Eugen Todoran). Poetul modern este cel care, înlăturând ruptura dintre eu și lumea reală are sentimentul reintegrării lumii într-o unitate a cărei conștiință o privește ca pe o „aventură poetică”, prin care se întrevede o nouă relație între eu și lume. Acum intervine simbolul ca ca imagine a lumii exterioare, precum Baudelaire legase cauza poeziei de aceea a omului prin simbol. Trecerea spre simbolism a făcut-o romantismul prin încercarea
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
imagine a lumii exterioare, precum Baudelaire legase cauza poeziei de aceea a omului prin simbol. Trecerea spre simbolism a făcut-o romantismul prin încercarea de a restitui semnificațiile originale ale mitului, cât și ale legendelor și poveștilor, care redevin structuri poetice. Așadar primul deceniu după Eminescu stă sub semnul emoției profunde care a zguduit opinia publică în legătură cu sfârșitul lui timpuriu. Acum începe să se contureze mitul Eminescu, o întruchipare a genialității supreme, motiv de fabulație, mit care s-a prelungit până
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
fie descuiat cu cheile străine.” Arghezi avea același cult al refinării versului ca și Eminescu. El a înțeles ca nimeni altul înnoirea de substanță pe care arta lui Eminescu a produs-o în câmpul culturii, al limbii și al expresiei poetice. Poezia lui nu este străină de poezia lui Eminescu. Deși s-a ferit să nu cadă în aceeași greșeală ca și contemporanii săi, eminescizând, Arghezi a furat de la Eminescu meșteșugul versificației, temele și ideile, „cuvântul ce exprimă adevărul”, trecându-le
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
inspirației blagiene se află în universul eminescian.. Blaga vede în Eminescu „conștiința etnică” românească, „focar receptor și emițător al categoriilor abisale... de un romantism...creator”, cu stări de melancolie și dor. Și Eminescu și Blaga sunt mari creatori de mituri poetice. Amândoi asimilează natura patriei și a folclorului românesc, modelul paradiziac fiind la Blaga Țara, și la Eminescu Dacia mitică. Erosul se bucură la amândoi de un adevărat cult. Poezia lor de dragoste oscilează între poezia imnică și poezia elegiacă, serafismul
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
spiritul epocii. Geo Bogza spunea undeva că „ Poezia lui (Eminescu) va trebui cândva descătușată de pietrele monumentelor și de sacâzul discursurilor oficiale cari i s-au închinat într-o batjocorire totală a vieții lui de zbucium și de mizerie.” Revoluția poetică declanșată de simbolism introduce în câmpul poetic pictura și muzica, gestica teatrală, fronda, ironia etc. Prin simbolism poezia noastră se „modernizează”, devine contemporană cu peisajul liric occidental, noțiunile de nou și vechi devenind relative. Astfel Macedonski, Anghel, Minulescu, Bacovia sunt
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Poezia lui (Eminescu) va trebui cândva descătușată de pietrele monumentelor și de sacâzul discursurilor oficiale cari i s-au închinat într-o batjocorire totală a vieții lui de zbucium și de mizerie.” Revoluția poetică declanșată de simbolism introduce în câmpul poetic pictura și muzica, gestica teatrală, fronda, ironia etc. Prin simbolism poezia noastră se „modernizează”, devine contemporană cu peisajul liric occidental, noțiunile de nou și vechi devenind relative. Astfel Macedonski, Anghel, Minulescu, Bacovia sunt poeți crescuți la flacăra lui Eminescu. În
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
o cinematică specială a anotimpurilor/ vârstelor vieții din psalmii fierbinți dedicați divinității - amintind de lirica lui Traian Dorz, toate acestea conferă lui NĂZĂREL LUCACI aura specială a vârstei deplinei maturități lirice. Pe aripi de IDEI nu este cartea unui debut poetic, ci mai curând a unei consacrări, un proiect în care visele s-au împlinit fără a fi măcar pronunțate, o lucrare făcută - fără nicio rezervă - sub iluminarea Harului, pe care poetul atât de mult îl adoră. Practic, se poate spune
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
N-are legi pentru domnie” ( Apilei din Feștelei-unui zerocrat ). În ,,Dedicații” autoarea închină adevărate ode copilăriei, tinereții, artiștilor de orice fel, oamenilor de știință, domnitorilor-voievozi pătrunși de sentimentul dragostei de țară și popor. Tot aici găsim și o adevărată artă poetică, privind rolul și menirea scriitorului în societate: ,,El, scriitorul, cu suflet plâns și inimă cernită, / El, pavăză iubirii și scut pentru idei, / .... El, glasul conștiinței mai curate.”( El, scriitorul ). După dezastrul actual din economia țării:,,Au înflorit ogoarele patriei / Cu
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
este caracterizată numai sub forma de negație, ca o non-poezie. Proza este o formă de vorbire naturală, iar poezia este o formă de vorbire artificială. Dacă se ține seama de natura ritmică a prozei, literatura ne apare pătrunsă de elemente poetice în toate domeniile ei. În raporturile dintre poezie și proză, abia în vremurile mai noi a fost înfrântă întâietatea poeziei. Nu poate exista nici o îndoială cu privire la uriașul avans al poeziei. Acest fapt este indicat de mitul elen, după care poezia
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
vremurile ancestrale popoarele erau cârmuite de regi poeți. După Buchner, originile poeziei se află în cântecele de muncă primitivă. Pentru teoreticienii de astăzi se vehiculează afirmația că originea magică a poeziei provine din neolitic. Mai târziu preoții exercitau privilegiul creației poetice. Prin formulele lor magice și prin oracolele lor, prin binecuvâtări și rugăciuni, această formă inițială a devenit un fel de „poezie sacră de mase”, cum spunea Hauser. Însă, este evident că originea prozei este legată de istoriografie. Drept elemente inițiale
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
în operele istorice ale lui Villehardouin, Froissart și Joinville. Mai târziu, la începutul secolului 18 noile cerințe ale prozei au fost revendicate cu perseverență în cercurile lui Fontenelle și La Motte. Acesta din urmă cerea folosirea prozei pentru toate genurile poetice, înainte de toate pentru tragedii. Astfel poeziua era silită să se resemneze la situația de a exprima doar un formalism naiv. Asimilarea cu proza o revendica și d`Alembert atunci când declara: „Aceasta este legea aspră dar dreaptă pe care secolul nostrum
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]