5,976 matches
-
Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că, de groaza turcilor, preotul satului a fugit cu paștele pe un deal unde a dat paștele populației, fugită și ea. De atunci dealul se numeste Dealul Popii ,pe la anul 1541”. În biserică se mai păstrează două cărți manuscrise; Chiriacodromion, 1732 (donat la 1755) și un Octoih (donat la 1781). Gorunul de trăznet În valea Crișului Alb există o tradiție foarte veche care presupune plantarea în preajma unei biserici
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
întregime, ține cârja cu cap de dragon). Data pisaniei se repetă pe alocuri, ca și la Șteia. Două icoane împărătești s-au păstrat în pronaos, ele evocând tâmpla din al XVIII-lea veac și înmulțind cele știute despre activitatea lui popa Ioan din Deva, căruia i se atribuie.
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
artistică, dezvăluie prin realizarea chipurilor, prin cadru arhitectonic, elemente decorative, vesmintele cu broderie de perle, penelul ușor zugravi de tradiție postbrâncovănească. Numele acestora, ca și data realizării, au fost citite de pe epitaful, aflat din întâmplare, pictat „Stan zugravul Filip sin popii Radu, Toma, 1771“. Dacă prin activitatea să artistică Stan zugravul este întâlnit în numeroase monumente din satele transilvănene, pentru Filip, avem la Acmariu, singura mărturie a activității sale, după prezenta, alături de Stan și celălalt frate Iacob, în 1761, pe șantierul
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
-lea, începutul celui următor, nava a fost mărită spre vest, fapt dovedit și prin lipsa picturii, refăcându-se și planșeul din pronaos, despre care o inscripție consemnează: “acest pod s-au cumpărat de Bogdan și soția sa Gafia, fata lui popa Ilie”. Naosul este acoperit cu o boltă, semicilindrică, ușor retrasă de la linia pereților, iar absida, cu o boltă de aceeași formă, intersectează printr-un timpan pe est, cu marginea profilată, racordat, la conturul pereților, printr-o suprafață trapezoidală. În decorul
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
așternută pe peretele de nord, în cadrul scenei “viziunea patriarhului Petru”, cu următorul cuprins: “Acest sfânt altar s-au zugrăvit cu cheltuiala molitvei sale popii Ilie și a preotesii, făr de alte cheltuiale bani 30 de florinți vonași. Pomeani gospodi erei popa Elie, preoteasa Ioana, Niculae, Andreiu, erei Ion, erei Florea, Floare, Maria, Vasile, Maria. Gheorghie zu(grav), Crăciun (ugrav)”. Iconografia altarului prezintă următoarele teme: Sfânta Troiță, cete îngerești, proorocii mesianici, în medalioane, delimitate prin decor de flori în cupe; arhidiaconi și
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
peretelui. Tâmpla cuprinde cele trei faze: Răstignirea, într-un impresionant decor arhitectonic; proorocii, în medalioane, asemeni celor din absidă; apostolii pe lavițe, cu șir de colonete deasupra. De la lăcașul anterior s-au păstrat icoanele împărătești realizate, în 1760, de “zugrav popa Ion ot Bălgrad” (semnat pe icoana Deisis), artist pe care îl identificăm cu cel ce semna anterior “Ion ot Beriu”. Ansamblul de pictură de la Cojocani, căruia i se alătură icoanele, constituie un document grăitor al relațiilor dintre zugravii de la sud
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
plaiul de unde a sosit, aici în Munții Apuseni, tipăritura buzoiană. În leatul 7230 (1722), în vremea lui Nicolaie Voievod și a Mitrop. Damaschin, pe filele cărții ce consemna: “să se știe că această carte ce iaste numită Apostol iaste a popii Radului sin Dragomir ot Cucuteni...”, rămasă de la părinți, pe altă filă regăsindu-se semnătura lui “Radu Protopop sud Prahova”.
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
semicilindrică. Spre altar duc trei intrări. Ușile împărătești ce își aveau locul în aceste intrări ale iconostasului se păstrează azi în colecția Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Pe o latură se află următoarea inscripție: „"Această dveră au plătit popa Vasile cu crâste Vasile pîntru ertare(a) păcatelor sale"”. Pictura bisericii a fost realizată de zugravi de la Nicula.
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
specifică următoarea inscripție din altar: "„În anul 1785 această sfântă besăric[ă] s-au zugrăvit, în zilele prea înălțatului împ[ăra]t Iosif al doilea, arhireu neunit fiind țăriai Ghedeon Nichitici, protopop Lador Ilie din Chiuești, preoți ai satului Mane popa Todor și Vlașin popa Ioan, și au plătit robu lu[i Dumn]ezeu acesta Man Grigorie și soața sa Ioană”". O inscripție în naos precizează că: "„În anul 1785 luna iunie 10 zile au început [a s]e zugrăvi acea
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
altar: "„În anul 1785 această sfântă besăric[ă] s-au zugrăvit, în zilele prea înălțatului împ[ăra]t Iosif al doilea, arhireu neunit fiind țăriai Ghedeon Nichitici, protopop Lador Ilie din Chiuești, preoți ai satului Mane popa Todor și Vlașin popa Ioan, și au plătit robu lu[i Dumn]ezeu acesta Man Grigorie și soața sa Ioană”". O inscripție în naos precizează că: "„În anul 1785 luna iunie 10 zile au început [a s]e zugrăvi acea[s]tă sf[â
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
prin faptul că la 1850 comunitatea ortodoxă a început ridicarea unei noi biserici, din piatră. Potrivit Ioanei Cristache-Panait, biserica de lemn deținută de ortodocșii din localitate, este înlocuită în anul 1850 cu alta de zid, unul dintre slujitorii ei fiind „popa Petru Popoviciu, hirotonit în anul 1761”. Deci, actuala biserică de lemn, a fost greco-catolică, potrivit Șematismului de la 1900; este indicată ca ridicată în anul 1877. Însă anul menționat nu poate să indice decât unele lucrări de renovare, cu efectuarea unor
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
pereții și bolta navei, cu vădite accente sociale, se remarcă prin coloritul pastelat, viu, căruia numai faldurile, redate prin linii închise, îi dau o notă de sobrietate, și prin decoruri de chenare și arcade; a fost realizată, în 1795, de popa Nicolae zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative, în trei registre pe ele zugrăvindu-se compozițiile: medalioane cu Is. Hs., Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, Sf. Iona, Sf.Duh, în chip de porumbel, toate înconjurate de heruvimi; mucenici
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
au rugat în grădină, Sărutarea lui Iuda cea vicleană). Spre altar este evidentă înădirea bolții cu o porțiune semicilindrică, alta decât cea originară, a cărei pictură ar fi reprezentat evangheliștii. Unitatea stilistică a zugrăvelei acesteia, ce ilustrează Duminicile, semnată de popa Nicolae, cu cea din restul lăcașului, dovedește că ea provine din alt spațiu al lăcașului, poate din altar. Pe timpanul de vest al pronaosului sunt reprezentate, Răstignirea între tâlhari și trei scene din Patimi (Judecata lui Hristos la Ana la
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
unde este redată Punerea în mormânt, și pentru cea de sud, rezervată Judecății de Apoi, din care răzbat accentele de critică socială. Din friza împărătească, realizată odată cu pictura murală, se păstrează icoana Mariei cu pruncul, semnată, în 1795, de zugravul popa Nicolae.
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
făcut apariția, în forma actuală, abia după un secol, în cadrul unei ample renovări; acel șantier, desfăsurat prin 1765, a fost urmat de pictura întregii suprafețe interioare a bârnelor. Pisania păstrată în dulapul-proscomidiar consemnează: „Pomenește Doamne pe robii tăi acești erei popa Petru Popovici, neunit, zugrav erei Ioan, Măte, Ioan Cătană, Solomon, Ursă, Urs.” Autorul acestui valoros ansamblu pictural, grav deteriorat din pricina infiltrațiilor de apă și a fumului, a fost neîntrecutul preot-zugrav Ioan din Deva. Diferit, ușile împărătești și câteva icoane poartă
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
vechime mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau : „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani . Cu citire bună fără nici o patimă și neglodit, de neam român, fecior de preot, preoțit leat 1798 septembrie 9. Preotul
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
anul 1574, sub numele „Mădzănăeștii la Suceavă”. În 1742, în perioada în care este proprietate a Mănăstirii Slatina, așezarea devine pustie. În anii 1772-1773, satul Măzănăești din Ocolul Siretului de Sus are 21 de case, însemnând 17 panțiri isprăvnicești, 1 popă și 3 femei sărace. În perioada 1782-1787 se stabilesc în localitate câteva familii de agricultori și meșteșugari germani, provenite din Franconia și din Bavaria. În 1795 este construită o biserică cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lăcașul este dotat cu un
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
de lemn din Seliștea, comuna Isverna, județul Mehedinți, a fost construită în 1820 . Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica datează din anul 1820 și îl are ca ctitor pe popa Ștefan, fiul preotului Constantin Poernianul din Isverna. A fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, construită în anul 1794 de Ioan Frătescu și frații săi, cu hramul „Sfinții Îngeri”. Este construită din lemn, cu tencuială de mortar care datează
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
de mortar care datează din 1835, la fel ca și icoanele împărătești. Forma bisericii este de tip navă, cu turlă clopotniță și cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn îmbrăcați în tencuială. Este acoperită cu șiță. Inscripții: ,la Proscomidie pomelnicul popii Nicolae Sălișteanu: Nicolae ereu (preot), Maria erita (preoteasă), Maria, Gheorghe...”. Pe icoanele Sfânta Paraschiva și Sfântul Gheorghe se află inscripția de donatori „Ștefan, Călina, Mihuța, Stana”.
Biserica de lemn din Seliștea, Mehedinți () [Corola-website/Science/320312_a_321641]
-
românești (HD-II-m-B-03466), a existat o altă ctitorie obștească din bârne, renovată în preajma marii răscoale conduse de Horia, Cloșca și Crișan; pe un stâlp al cerdacului fusese prinsă o cruce de lemn pe care era săpat “văleatul 1784 august 23“ și “popa Nicolae“. Acel edificiu, menționat atât în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762 și 1828-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), era situat în vecinătatea bisericii actuale. Și mai veche a fost ctitoria medievală din “Blidariu“, dezafectată cultului
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
secolelor XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. De la această predecesoare, rectitorită în 1726, actuala biserică a preluat clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane prețioase; cea de hram este atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești.
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
lui Ștefan cel Mare (1457-1504), meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc. Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei închina 50 biserici cu popă și cu toate dările către Episcopiei Rădăuților, printre care și biserica mai jos de Vlad cel Negru, unde fusese Popa Matei. La începutul secolului al XX-lea, în satul Cajvana din Bucovina exista o biserică de lemn. Aceasta a ars
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei închina 50 biserici cu popă și cu toate dările către Episcopiei Rădăuților, printre care și biserica mai jos de Vlad cel Negru, unde fusese Popa Matei. La începutul secolului al XX-lea, în satul Cajvana din Bucovina exista o biserică de lemn. Aceasta a ars într-un incendiu , într-un ajun de Crăciun. Între anii 1906-1911 în satul Cajvana a fost construită o biserică nouă
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui Rumeanțev (1772-1773) și apoi recensământul guvernatorului militar Spleny (1775
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432), printre care și "„a 29-a biserică, la Calafendești, cu popă”". Recensământul lui Rumeanțev (1772-1773) și apoi recensământul guvernatorului militar Spleny (1775) au înregistrat prezența a trei popi în satul Calafindești din Ocolul Vicovilor. Dintr-un document de danie din 22 iunie 1778 aflăm că unul dintre cei trei preoți, Vasile
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]