KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe care cu greu și-l putea permite. Luana auzise de prea multe ori că mămica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați în stradă se împrăștiau, retrăgându-se în fața televizoarelor. După vizionare, rămași singuri, Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub adierea vântului, copacii își scuturau frunzele iar Luana cobora privirile către ei și pornea un dialog imaginar cu fiecare creangă în parte. Mai apoi, dădea fuga în dreptul ușilor închise și căuta, atentă, să perceapă zgomotele dinăuntru. Teribilă dezamăgire când regăsea aceeași neînțeleasă adormire. Într-o zi, descoperi o șansă de umplere a orelor goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână, se prăpădea de râs. Luana, ai să rămâi în istoria familiei cu bovina ta colorată. Anda urmărea berzele și-l punea pe băiat să se roage pentru o surioară. Copiii porneau o serie de rugăminți din cele mai aprinse, convinși fiind că la întoarcerea acasă vor găsi ființa cu pricina așteptându-i în poartă. Debarcarea la destinație nu mai ținea cont de nici o regulă. De la poartă, Dan și Luana nu știau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori mama o lua la serviciu, colegii o plimbau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori mama o lua la serviciu, colegii o plimbau dintr-un birou în altul și-o rugau să cânte. Știa întreg repertoriul lui Mihai Constantinescu și visa să se mărite cu el când va fi mare. Fredona melodiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-se pe spate și zâmbind ștrengărește, tu nu știi... Termin-o, Dane! strigă fata. Ce să știu? Că nu există Moș Crăciun. Luana încremeni. Dacă asta e o glumă, să știi că e una tare proastă. Dan continua să râdă. Porni să se plimbe prin cameră, gesticulând. Nu glumesc, Luana. Nu există Moș Crăciun. Este, într-adevăr, sărbătoarea Crăciunului, nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, lumea merge la biserică dar Moș Crăciun, el, bătrânul îmbrăcat în haină roșie și cu barbă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Dan, obișnuit cu temperamentul fetei, nu se gândea să nu fie de acord cu ea. Oliviu, educat în spiritul că fratele mai mare trebuie ascultat, înclina spre dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți, gândind că fata asta obraznică trebuia pusă la punct imediat. Se chinui bietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor ar fi benefică. Așa că, într-o dimineață, împovărați cu rucsacuri, se urcară în tren și porniră spre Constanța. Pentru prima dată Luana vedea marea fără Sanda. A fost cea mai frumoasă vacanță petrecută pe litoral. S-au cazat în camping la Mamaia, diminețile și le-au petrecut pe plajă bătând mingea, jucând cărți ori pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai frumoasă vacanță petrecută pe litoral. S-au cazat în camping la Mamaia, diminețile și le-au petrecut pe plajă bătând mingea, jucând cărți ori pur și simplu stând întinși la soare, fără să vorbească, aproape fără să miște. După-amiezile porneau să colinde stațiunile. I-au văzut pe băieții de la Holograf cântând la Costinești, pe cei de la Compact într-un concert la Eforie. Au dansat, nopți în șir, în tot felul de discoteci, s-au bălăcit nebunește în apa caldă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o seară de august jucau cărți în sufrageria familiei Leon. Timp de o fracțiune de secundă atenția le-a fost atrasă de un vuiet puternic apoi, în secunda următoare, întreaga încăpere începu să se clatine. Casa scârțâi din încheieturi, pereții porniră să se legene și lucrurile din interior să se împrăștie. Oliviu strigă "Cutremur!" iar în panica de moment nu găsi altceva mai bun de făcut decât să ia în brațe vaza cu flori de pe televizor, care-i era la îndemână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala în picioare. "E umbra ta asta pe care O semăn în sufletul meu. Cu milă și tristă mirare Voi duce-o cu mine mereu". Îl căută pe Rosti cu privirea, în timp ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
peste cap și din care, în esență, nu înțelese mare lucru. Aruncă broșura cu ciudă. Dragostea nu era așa, nu putea fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc printre trupuri și-l prinse de braț. O porniră în marș pe străzi. Localnicii, ieșiți la ferestre, îi priveau uluiți. Nimănui nu-i venea să creadă că se întâmplă ceea ce se întâmpla. Învățați să tacă, să se ascundă, să asculte, cu maximă prudență, pe întuneric, postul de radio Europa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de vânzătoare. În fața magazinului fu șocată să găsească peste șaizeci de candidate. Și ce candidate! Numai bune să concureze la Miss România. Luana își pierdu, instantaneu, elanul. Pornise de-acasă hotărâtă să fie fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Atrase de aspectul lui Ștefan, celelalte vânzătoare se declarau prietene devotate. Veneau la standul lor, povestind vrute și nevrute iar uneori, seara, când așa ca Ștefan altă dată, visa doar la momentul întinderii în așternutul primitor, se trezea cu ele la ușă. Porneau discuții interminabile, lipsite de rost și numai cei șapte ani de acasă o opreau să nu le dea afară. Ducea, singură, tot greul acestui frecuș. Trebuia s-o verifice pe cealaltă vânzătoare, să-i numere banii, să ia atitudine când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
era dator să i-l ofere. Nu dădea doi bani pe afacerile lui prospere, pe iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se spânzurase în șura casei de scârba nevestei. La insistențele redactorului-șef, Dorin Velea, articolul apăru, totuși, într-unul din numerele ziarului. Urmară altele, sub aceeași oblăduire, cu înțelegerea să nu primească nici un ban pentru scrierile ei, apoi o poezie, pornită din tristețea unei nopți albe, sub obsesia chinuitoare a gândului la Ștefan: Nădăjduiesc să pot privi în ochii tăi rotunzi, ca de fată, Nădăjduiesc să pot citi ușor și profund al tău gând, Nădăjduiesc, ca o biată fărâmă umană uitată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aceea de a renunța la serviciile ei. Mânat de o pornire pe care nu și-o putea explica, redactorulșef, la punerea în pagină a ziarului, trecu și "Scaune lipicioase". Gata să cadă din picioare atunci când văzură articolul, bărbații din redacție porniră o adevărată demonstrație împotriva Luanei. Incapabil și lipsit, practic, de dorința de a le face față, patronul îi liniști că la sosirea fetei va lua măsurile ce se impuneau. Ea apăru cu o cutie sub braț, în care înghesui puținele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
problema dintre ei. Ajutat de atitudinea ei gingașă, Radu reuși să se destăinuie și Luana află, cu stupoare, că era orfan de ambii părinți. Mătușa care îl crescuse nu se mai afla de mult printre cei vii. Dilema și controversele porneau dinăuntrul său. Marcat de lipsa părinților, căutase întotdeauna să fie vertical, corect, cinstit și fără pată. Nu putea concepe gândul că acum apărea mânjit, dintr-o dată, de prezența unei femei divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]