KorAP: Find »[drukola/base=prezumție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...318 >

7,932 matches

Corola-website/Law/248094_a_249423

se referă la drepturile ce fac obiectul metodologiei, și anume la dreptul de reproducere și distribuire, nu la dreptul de reproducere sau distribuire, astfel cum eronat a stabilit completul arbitral. Apreciază irelevantă cauzei analiza pe care intimata o face în legătură cu prezumția epuizării dreptului de distribuție ce este condiționată de autorizarea în prealabil a primei vânzări. Tocmai metodologia trebuie să urmărească autorizarea primei vânzări realizată de producător. Art. 14^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare

DECIZIE nr. 246 din 3 decembrie 2012 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 113A din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248094_a_249423]
2010 , publicată în Monitorul Oficial al României prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 311/2010 (privind stabilirea drepturilor de autor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore). În susținerea argumentelor expuse, apelanta invocă și prezumția prevăzută de art. 40 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, care întărește ipoteza potrivit căreia producătorul este persoana care reproduce și distribuie copiile operelor astfel realizate ("în cazul cesiunii dreptului de reproducere a unei opere se

DECIZIE nr. 246 din 3 decembrie 2012 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 113A din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248094_a_249423]
fixate pe fonograme, Legea nr. 8/1996 recunoscând autorilor două drepturi distincte și exclusive, respectiv dreptul de a autoriza sau interzice reproducerea și dreptul de a autoriza sau interzice distribuirea [art. 13 lit. a)]. Apelanta pretinde în mod eronat că prezumția instituită prin art. 14^1 din Legea nr. 8/1996 ar împiedica în toate cazurile existența și exercitarea distinctă a dreptului de distribuire. În realitate, potrivit art. 14^1 menționat, numai prin autorizarea distribuirii (vânzării) se prezumă epuizarea dreptului de

DECIZIE nr. 246 din 3 decembrie 2012 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 113A din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248094_a_249423]
temerea că acest tip de produs să nu devină produsul principal, Curtea apreciază că o asemenea premisă nu numai că se distanțează de modalitatea în care au fost definite (chiar prin metodologie) produsele din categoria menționată, dar pornește de la o prezumție de rea-credință a utilizatorului ce este contrară prevederilor art. 1899 alin. 2 din Codul civil conform căruia: "Buna credință se presupune totdeauna (...)." V. Stabilirea, prin metodologie, a modalității de determinare a remunerațiilor corespunzătoare pachetelor fonogramă + videogramă premium, videogramă + videogramă premium

DECIZIE nr. 246 din 3 decembrie 2012 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 113A din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale privind modificarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea şi distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 26 iulie 2011, în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 223/2011. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/248094_a_249423]
Corola-website/Law/249339_a_250668

al Audiovizualului constă în protecția minorilor prin mijloacele sale specifice, fiind evident, față de circumstanțele speței în discuție, că și programele audio, difuzate prin radio, și nu numai cele video, pot afecta dezvoltarea copiilor. În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la nerespectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că nu a fost audiat înainte de a i se aplică sancțiunea, reprezentantul legal al Consiliului Național al Audiovizualului subliniază că posibilitatea reclamantului de a formula o excepție de neconstituționalitate demonstrează garantarea acestui principiu. Pe de altă

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
caracter normativ. Criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției nu pot fi reținute, deoarece drepturile invocate de acestea nu au un caracter absolut, iar categoria minorilor reprezintă, pe de altă parte, o categorie de persoane protejate juridic în mod deosebit. Prezumția de nevinovăție, reglementată de art. 23 alin. (11) din Constituție, este specifică procesului penal, autorul excepției beneficiind, în schimb, de toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Pentru aceste considerente redate succint, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
în mod exclusiv legii. În ce privește dispozițiile art. 88 alin. (1), art. 91 și ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , acestea contravin, în opinia autorului excepției, prevederilor art. 20 și ale art. 23 din Constituție. Dreptul la prezumția de nevinovăție nu se limitează la o garanție procedurală proprie procesului penal, ci se extinde, în accepțiunea tratatelor și convențiilor la care România este parte, la orice activitate prin care se stabilește vinovăția unei persoane, chiar și contravențională. Legea audiovizualului

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
Audiovizualului nu pot avea vreo legătură cu normele art. 53 din Constituție. În privința dispozițiilor art. 88 alin. (1), art. 91 și ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , instanța de judecată apreciază că nu sunt contrare principiului prezumției de nevinovăție, deoarece dreptul la apărare al persoanei este pe deplin respectat prin ascultarea acesteia de către instanța judecătorească competentă să soluționeze contestația formulată. În plus, niciun text din Constituție nu instituie obligația creării unei proceduri în care persoana să fie

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
a emite decizii în vederea exercitării atribuțiilor sale legale nu consacră un caz de restrângere a exercițiuluiunor drepturi sau al unor libertăți fundamentale în sensul art. 53 alin. (1) din Constituție. Se susține că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, în condițiile în care aceasta se referă exclusiv la procese cu caracter penal, fiind reglementată de Constituție în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Or, textul criticat nu vizează astfel de situații care să aducă atingere libertății individuale și nici

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
se sancționează cu amendă contravențională de la 2.500 lei la 50.000 lei." ... În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin normelor constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 31 - Dreptul la informație și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Este invocat, de asemenea, dreptul la bună administrare, reglementat de art. 41 din Carta drepturilor fundamentale

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
libertăți fundamentale, nu sunt incidente în cauză. 2. Dispozițiile art. 88 alin. (1), ale art. 91 și 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 contravin, în opinia autorului excepției, prevederilor art. 20 și 23 din Constituție, cu referire la prezumția de nevinovăție, precum și ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul la bună administrare. În susținerea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate se arată că întregul mecanism procedural prevăzut de Legea nr. 504/2002

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul la bună administrare. În susținerea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate se arată că întregul mecanism procedural prevăzut de Legea nr. 504/2002 este lipsit de garanția prezumției de nevinovăție, pornind de la competența generală a Consiliului Național al Audiovizualului de a constata și aplica sancțiuni de natură contravențională prin acte administrative și până la lipsa înștiințării prealabile din care să rezulte în mod efectiv pentru persoana interesată că se

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
prealabil, pentru ca, prin exercitarea dreptului la apărare și depunerea unor probe, să se preîntâmpine posibilitatea congestionării rolului instanțelor în cauze care ar putea fi stinse prin simpla sa ascultare. În acest context, autorul precizează că în sfera dreptului Uniunii Europene prezumția de nevinovăție a fost extinsă, spre deosebire de dreptul român, de la domeniul dreptului penal la orice sancțiune aplicabilă persoanelor, jurisprudența europeană fiind constantă în a o aplica și în materie contravențională, administrativă și chiar fiscală. Este nesocotit totodată și dreptul la bună

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
dreptului penal la orice sancțiune aplicabilă persoanelor, jurisprudența europeană fiind constantă în a o aplica și în materie contravențională, administrativă și chiar fiscală. Este nesocotit totodată și dreptul la bună administrare, care implică obligația corelativă din partea administrației de a respecta prezumția de nevinovăție și, implicit, dreptul la apărare, înainte de a adopta orice măsură individuală împotriva unei persoane. Față de susținerile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională reține că prezumția de nevinovăție este consacrată la nivel constituțional de art. 23 alin. (11), dispoziții potrivit

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
și dreptul la bună administrare, care implică obligația corelativă din partea administrației de a respecta prezumția de nevinovăție și, implicit, dreptul la apărare, înainte de a adopta orice măsură individuală împotriva unei persoane. Față de susținerile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională reține că prezumția de nevinovăție este consacrată la nivel constituțional de art. 23 alin. (11), dispoziții potrivit cărora " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată." În ceea ce privește Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta consacră, la

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
în acest text. Scopul și obiectul art. 6 paragraful 1 îl reprezintă protecția dreptului la apărare al oricărei persoane ce se consideră lezată într-un drept sau interes legitim al său, fiind enumerate în acest sens garanțiile de mai sus. Prezumția de nevinovăție este și ea componentă a dreptului la un proces echitabil, fiind reglementată distinct la paragraful 2 al art. 6 din Convenție. Analizând terminologia folosită în cuprinsul normei juridice, rezultă că aceasta se referă la domeniul penal în sens

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție. Din lumina considerentelor la care s-a făcut referire, Curtea conchide că respectarea dreptului la un proces echitabil, care include și principiul prezumției de nevinovăție, cu circumstanțierile arătate, impune, în esență, nu atât obligația statului de a reglementa, în toate cazurile, o procedură prealabilă celei judiciare, care să vizeze raportul dintre autoritatea/instituția/organul emitent al actului prin care se ia o măsură

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
astfel încât persoana vizată să își poată reclama și susține vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin acel act al acelei entități publice, în fața unei instanțe judecătorești independente, imparțiale și instituite prin lege. Totodată, principiul accesului liber la justiție și respectarea prezumției denevinovăție sunt respectate de vreme ce autorul poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și poate ataca cu recurs sentința prin care plângerea sa este respinsă în fața unor instanțe independente și imparțiale, respectiv judecătoria și tribunalul. Revenind la

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
adoptată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2013, considerăm că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 trebuia admisă pentru următoarele motive: Considerăm că prin aceste prevederi se aduce atingere prezumției de nevinovăție a contravenientului. În Constituția României prezumția de nevinovăție este reglementată în art. 23 alin. (11) privind libertatea individuală, articol distinct de art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 12

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
din 22 ianuarie 2013, considerăm că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 trebuia admisă pentru următoarele motive: Considerăm că prin aceste prevederi se aduce atingere prezumției de nevinovăție a contravenientului. În Constituția României prezumția de nevinovăție este reglementată în art. 23 alin. (11) privind libertatea individuală, articol distinct de art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2013, Curtea Constituțională a statuat

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
de art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2013, Curtea Constituțională a statuat în practica sa, făcând referire la jurispruden��a Curții Europene a Drepturilor Omului, că prezumția de nevinovăție, componentă a dreptului la un proces echitabil, se aplică și domeniului contravențional. Reamintim că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru ca o faptă să fie considerată "acuzație în materie penală" este necesară îndeplinirea "criteriilor Engel", respectiv: caracterizarea

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
fi aplicată persoanei în cauză, criterii care nu este obligatoriu să fie cumulative. Pe de altă parte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauzele C-235/92 P Montecatini SpA împotriva Comisiei, paragrafele 175 și 176, a considerat că prezumția de nevinovăție este un principiu fundamental al drepturilor omului și nu se aplică în mod exclusiv în cauzele penale. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 februarie 1995 pronunțată în cauzele Allenet de Ribemont împotriva

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
penale. În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 februarie 1995 pronunțată în cauzele Allenet de Ribemont împotriva Franței, precum și prin Hotărârea Comisiei din 3 octombrie 1978 pronunțată în Cauza Krause împotriva Elveției, a statuat că prezumția de nevinovăție este aplicabilă și în cazul în care autoritățile publice tratează pe cineva ca fiind vinovat înainte ca vinovăția să fie stabilită de o instanță competentă. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza Omer C-340/1997 Omer

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
ca fiind vinovat înainte ca vinovăția să fie stabilită de o instanță competentă. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza Omer C-340/1997 Omer Nazli, Caglar Nazli and Melike Nazli v Stadt Nurnberg, paragrafele 42-45, a arătat că prezumția de nevinovăție trebuie să fie interpretată într-o manieră în care să nu determine îngrădirea altor drepturi ale "acuzatului". Considerăm că neaplicarea prezumției de nevinovăție a contravenientului, în sensul în care acesta nu are dreptul de a se apăra, inclusiv

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]
340/1997 Omer Nazli, Caglar Nazli and Melike Nazli v Stadt Nurnberg, paragrafele 42-45, a arătat că prezumția de nevinovăție trebuie să fie interpretată într-o manieră în care să nu determine îngrădirea altor drepturi ale "acuzatului". Considerăm că neaplicarea prezumției de nevinovăție a contravenientului, în sensul în care acesta nu are dreptul de a se apăra, inclusiv prin administrare de probe, în situația prevăzută în art. 91 alin. (2) și (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 poate duce la

DECIZIE nr. 12 din 22 ianuarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 93^1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/249339_a_250668]