5,908 matches
-
vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități dotate cu facultăți spirituale și mentale care, fiind diametral opuse, nu permit nici un compromis: deci și aici este evidentă invitația lansată de profet tuturor oamenilor de departe sau de aproape (Yasna 45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele două puteri. Dualismul lui Zoroastruxe "Zoroastru" este deci un dualism a două Spirite, nu al spiritului și materiei. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl urmează, și În același timp, știe bine că mai marii poporului său și ai țării sale, adepți ai Minciunii, au destulă putere ca să-l alunge, separându-l de familie și de trib (cf. mai sus, subcapitolul 2.3); discipolii profetului - și el Însuși - sunt drigu, adică „nevoiași, săraci” (Barr, 1953; Lommel, 1968; Sundermann, 1975, pp. 189 sqq. și nota 152; Narten, 1986, pp. 240 sqq.), ca În rugăciunea Ahuna Vairya (Yasna 27, 13) și În Ahunavaitș G³th³ (Yasna 34, 5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și prin epoca din care provin. Unele dintre acestea au o importanță aparte pentru reconstituirea primei etape a dezvoltării noii religii și pentru a contura procesul de sinteză, compromis Între vechi și nou care a caracterizat zoroastrismul după epoca profetului. Pe lângă urme evidente de zoroastrianizare, unele imnuri păstrează elemente mitice sau legendare care aparțin unei preistorii indo-iraniene. În același timp, alte imnuri, cum ar fi primele patru dedicate lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" și Haurvat³txe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1984b), este inclusă o antologie, sumară dar foarte semnificativă, cu fragmente din această literatură. 2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASETC "2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASE" 1. Trăsături specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă În mit sau rit figura, În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită din Orientul Apropiat, leagăn al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rival specific În persoana unui arhidemon, la fel cum, În general, la yazataxe "yazata" se opun da¶va și druj. În da¶va și yazata supraviețuiesc divinități antice iraniene sau indo-iraniene, condamnate sau absorbite În sinteza sacerdotală alcătuită de succesorii profetului. În general se consideră, pe bună dreptate, că soarta divinităților antice din păgânismul prezoroastrian a fost determinată de gradul lor mai mare sau mai mic de moralitate, mai mult sau mai puțin potrivită cu Învățătura lui Zoroastruxe "Zoroastru". Astfel, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
42; În limba pahlavi Karxe "Kar"), care ține la distanță ființele dăunătoare (Marele Bundahișn, XXIVa); taurul Hadhayansxe "Hadhayans", care va fi victima ultimei jertfe oferite de Saoșyantxe "Saoșyant" (cf. infra, subcapitolul 2.4); pasărea Karșiptarxe "Karșiptar", care va duce cuvântul profetului În regatul subteran al Yimaxe "Yima" (Wid¶wd³d 2,42); ființa jumătate om-jumătate bovină, pe nume G½patș³hxe "Go>patșa>h" (Christensen, 1932, pp. 53 sq., Gnoli, 1980, pp. 20 sq.; 1985) care locuiește pe malul fluviului D³yt³ (cf. supra) etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general, Khorda Avesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În prima perioadă a formării acestui „amestec religios” prinde contur tendința spre „arianizare” a tradiției zoroastriene. Populațiile iraniene care se autonumeau „ariene” (În avestică, airya; În persana veche, arya; În limba pahlavi, ¶r) s-au impus ca depozitare ale Învățăturii profetului, atât În Iranul oriental - În Margiana (oaza din Merv), Bactriana (Balkh și ținutul de la nord de Hindukuș), Area (regiunea Herat), Drangiana (bazinul endoreic al H³m¿n-i Hilmand În regiunea Sistan, Între Iran și Afghanistan) și Arcosia (regiunea Kandahar) etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a exercitat o puternică influență asupra comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici interne, cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romani practicarea a ceea ce Suetoniu (Claudius, XXII) numea „religia druidică”: astfel, galii care intenționau să obțină cetățenia romană trebuiau să renunțe la religia părinților. Apoi Tiberiu, printr-un decret al senatului roman, a „eliminat” (Pliniu, Naturalis historia, XXX, 13) druizii, profeții și vracii galezi: așadar, conducătorii romani, Înțeleseseră că druizii erau stâlpul religiei și culturii galice. Însă aceasta „eliminare” nu trebuie să fi fost definitivă din moment ce succesorul lui Tiberiu, Claudiu, a fost cel care s-a apucat să dea cetățenie tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poeții inspirați și barzii - și fac referire la trei activități diferite, chiar dacă nu există un consens total În stabilirea lor: În Commenta Bernensia la Lucanus (cu referire la I, 585), de exemplu, „poetul inspirat” este Înțeles cu sensul de „prezicător, profet”, În situația În care În Adnotationes super Lucanum (cu referire la I, 449), același termen este Înțeles ca „poet”. În realitate, această triplă distincție constituie un caz macroscopic de analiză clasicocentrică În detrimentul unei culturi non-clasice. Lumea clasică practica În aria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-se În fața unei tradiții care Îi prezenta ca druizi, barzi și poeți inspirați, era aproape inevitabil ca un grec sau un roman să nu ajungă la concluzia că era vorba despre trei activități diferite, ca, de exemplu, preoți, poeți și profeți. Realitatea era Însă mult mai diferită. Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au devenit gura sa, mâinile sale? Cum au fost numite coapsele și picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale, războinic, coapsele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la oameni la zei 416 3. Aspecte ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristides 422 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religios 424 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyana 427 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor Între logos și mistică 429 Bibliografie 435 ZOROASTRISMUL Religiile Iranului antic și Zoroastru (Gherardo Gnoli) 441 1. Iranul antic 441
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Biblie simbolul regelui păcii. Nici Solomon nu a fost credincios acestui ideal pentru că mai târziu a dispus construirea de grajduri pentru caii săi și a înzestrat armata cu care de război (1Rg 5,6; 9,19.22; 10,26-29). Conform profetului Zaharia, dimpotrivă, mesia care va intra în Ierusalim va urca pe un măgar (Zah 9,9), precum Solomon la începutul domniei sale, pentru că va fi un rege al păcii. El va elimina din cetate carele și caii pentru a face să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
notă critică. Alergia biblică la cai se explică ca o critică la adresa acelei puteri care se sprijină prea mult pe potențialul militar, adică pe forță. Conform acestor povestiri, în special Ex 14 și Jud 4, sau textelor din psalmi și profeți, această putere se arată în cele din urmă foarte fragilă. VI. Șederea în pustiu 1. Cei patruzeci de ani Cei patruzeci de ani de ședere în pustiu creează multe probleme exegezei. Cu privire la trecutul nomad al lui Israel, trebuie să repetăm
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
1. Regele Omri, fondatorul marii dinastii din Regatul de Nord (886-875 î.C.) Regele Omri este puțin cunoscut de cititorii Bibliei care îi dedică doar câteva versete (1Rg 16,23-28). El este tatăl mai celebrului Ahab, soțul Izabelei și potrivnicul profetului Ilie (1Rg 17-18,21-22). Cu Omri Israelul intră pentru prima oară ca actor adevărat pe scena internațională a Orientului Apropiat antic. Pentru mult timp, casa regală a lui Israel, adică Regatul de Nord, va fi numită „casa lui Omri”, chiar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Fiul lui Omri, Ahab, este mai bine cunoscut decât tatăl său. Biblia îl caracterizează drept un rege nelegiuit, poate chiar adevăratul prototip al nelegiuirii în Vechiul Testament. Mulți cititori își amintesc de conflictele dintre regele Ahab împreună cu soția sa Izabela și profetul Ilie. Episoadele despre sacrificiul de pe Muntele Carmel (1Rg 18), fuga lui Ilie spre Muntele Horeb (1Rg 19) și via lui Nabot (1Rg 21) sunt printre povestirile cele mai cunoscute din Vechiul Testament. Dintr-un punct de vedere strict istoric, regele Ahab
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să lupte împotriva arameenilor din Damasc, a căror putere creștea, în timp ce Israelul decădea (vezi 2Rg 13,3-5.22.24-25). Tradiția a făcut din Ahab protagonistul acestor două povestiri pentru că era considerat un rege nelegiuit; aceste povestiri tind să demonstreze puterea profeților (1Rg 20), în special prin pedeapsa lui Ahab anunțată de profetul Ilie după asasinarea lui Nabot (1Rg 22, cf. 1Rg 21,19 și 22,38). Ilie spusese că acolo unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge și sângele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Israelul decădea (vezi 2Rg 13,3-5.22.24-25). Tradiția a făcut din Ahab protagonistul acestor două povestiri pentru că era considerat un rege nelegiuit; aceste povestiri tind să demonstreze puterea profeților (1Rg 20), în special prin pedeapsa lui Ahab anunțată de profetul Ilie după asasinarea lui Nabot (1Rg 22, cf. 1Rg 21,19 și 22,38). Ilie spusese că acolo unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge și sângele lui Ahab (1Rg 21,19). Însă Nabot moare la Izreel, iar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
î.C.) și nu Ahab (875-853 î.C.). Asupra acestui punct stela lui Meșa este destul de imprecisă. Biblia și stela lui Meșa concordă asupra unor detalii. Fiecare document are, desigur, intenția sa. Povestirea biblică din 2Rg 3 îl laudă pe profetul Elizeu și nu se îngrijește de descrierea detaliilor geografice, istorice sau strategice; stela lui Meșa este însă un document de propagandă politică, în sensul larg al cuvântului, care-l laudă pe regele Moabului. 4. Stela de la Tel Dan Al treilea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]