KorAP: Find »[drukola/base=proiecție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...440 >

10,986 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

eu cu dereptatea ta iuvi-me-voiu feațeei tale (PH.1500-10: 11r) În concluzie, analiza propusă pentru pronumele clitice în capitolul anterior se poate extinde și la faza veche a românei: pronumele clitice sunt găzduite în proiecții de persoană (PERSP) care selectează proiecțiile verbale flexionare (PERSP> IP{MOODP > TP > ASPP}). Pronumele clitice ocupă deci o poziție fixă în structura nucleului propozițional.Cu excepția linearizărilor determinate fonologic (implicând pronumele clitic o), raportul procliză / encliză se va deriva din opțiunile diferite de deplasare a verbului (V-la-I

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infra, ex. (42)-(43)). La fel ca în româna modernă, marca de negație ocupă o poziție înaltă în ierarhia propozițională, la limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP. Zanuttini ([1994]1998, 1997) arată că există două poziții pentru proiecția de negație NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
româna modernă, marca de negație ocupă o poziție înaltă în ierarhia propozițională, la limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP. Zanuttini ([1994]1998, 1997) arată că există două poziții pentru proiecția de negație NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propozițională, la limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP. Zanuttini ([1994]1998, 1997) arată că există două poziții pentru proiecția de negație NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
două poziții pentru proiecția de negație NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar proiecția înaltă de negație. Ca și în româna modernă (v. §III.3.3), adverbul de negație nu14cunoaște trei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar proiecția înaltă de negație. Ca și în româna modernă (v. §III.3.3), adverbul de negație nu14cunoaște trei folosiri (Manea 2016): este marcă a negației propoziționale (28a) și a negației de constituent în structuri contrastive (28b) și poate funcționa ca pro-frază

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
traduceri se explică prin specificul tipologic al românei: atât în româna veche (v. §§2.2; 3.2.2.1.3 infra), cât și în româna modernă (v. §III.3.5), sub inversiune verbul se ridică la FINP (i.e. [Spec, FINP]), proiecție ierarhic superioară proiecției de negație propozițional (FINP > NEGP), astfel că inversiunile la dreapta negației nu respectă regulile sintaxei românei (vechi sau moderne). Diferențele de frecvență a celor două calcuri se explică prin aceea că inversiunea verb - clitic la dreapta negației

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin specificul tipologic al românei: atât în româna veche (v. §§2.2; 3.2.2.1.3 infra), cât și în româna modernă (v. §III.3.5), sub inversiune verbul se ridică la FINP (i.e. [Spec, FINP]), proiecție ierarhic superioară proiecției de negație propozițional (FINP > NEGP), astfel că inversiunile la dreapta negației nu respectă regulile sintaxei românei (vechi sau moderne). Diferențele de frecvență a celor două calcuri se explică prin aceea că inversiunea verb - clitic la dreapta negației (cu mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ipoteza că verbul se deplasează ca grup: adverbul de negație nu, generat în [Spec, NEGP] blochează deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un anume tip (un specificator al unei proiecții [+V]) blochează deplasarea unui element de același tip (verbul deplasându-se ca grup prin specificatorii proiecțiilor [+V]) (35); afixul ne- este acategorial, se generează drept centru al NEG0și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului (36a); pentru argumente suplimentare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un anume tip (un specificator al unei proiecții [+V]) blochează deplasarea unui element de același tip (verbul deplasându-se ca grup prin specificatorii proiecțiilor [+V]) (35); afixul ne- este acategorial, se generează drept centru al NEG0și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului (36a); pentru argumente suplimentare în sprijinul deplasării ca grup a verbului, v. §2.3 infra 2.2 Complementizatorul să15,16

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pe care o susținem este că să de la subjonctiv are același statut în româna veche și în româna modernă: este un centru complementizator generat în poziția FIN0 (v. și Hill 2013); doar în structurile cu recomplementare (să...să) cele două proiecții ale complementizatorului (FORCE și FIN) sunt lexicalizate prin dubla realizare a lui să. Vom menține aceleași diagnostice sintactice aplicate în §III.3.4: poziția față de negație și de pronumele clitice care indică faptul că să este un element extern domeniului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ne bucurămu (CC2.1581: 45;Zafiu 2016) f. Ba, sănu cumva, zmulgând neghinile,să zmulgeți împreună cu iale și grâul (NT.1648: 17v) Putem conchide că să se generează drept centru al FIN0 și are posibilitatea de a se recomplementa în proiecția FORCE 0, întocmai precum ca din structura ca(...)să. Sub ipoteza prezentată în §III.3.5, și anume că inversiunea/ridicarea la C se produce prin accesarea poziției (Spec,)FINP, predicțiile analizei pentru româna veche sunt aceleași ca pentru româna

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3 (ACP.1714: 10r) (50) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Există o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se Domnul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
târgului, la sat la Areni (CLM.1700−50: 161v) Interpretarea focală (ca focus informațional) a obiectului este de asemenea posibilă, iar acest fapt nici nu ridică probleme teoretice (sub ipoteza izomorfismului periferiilor sintactice, la fel ca periferia CP, care conține proiecții de topic și de focus, și periferia vP poate găzdui proiecții de topic și de focus); obiectul direct năvală în (53e) primește această intepretare. Analiza atentă a fragmentului din (56) (corespunzând exemplului (53e)) extras din Letopisețul lui Ureche (ULM.~ 1725

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca focus informațional) a obiectului este de asemenea posibilă, iar acest fapt nici nu ridică probleme teoretice (sub ipoteza izomorfismului periferiilor sintactice, la fel ca periferia CP, care conține proiecții de topic și de focus, și periferia vP poate găzdui proiecții de topic și de focus); obiectul direct năvală în (53e) primește această intepretare. Analiza atentă a fragmentului din (56) (corespunzând exemplului (53e)) extras din Letopisețul lui Ureche (ULM.~ 1725) arată că, de fapt, un subconstituent (Bodgan Vodă) al subiectului (oastea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1725) arată că, de fapt, un subconstituent (Bodgan Vodă) al subiectului (oastea lui Bogdan Vodă) este menționat anterior în discurs; din această perspectivă, nu este clar dacă subiectul ocupă poziția de generare [Spec, vP] sau este deplasat în specificatorul unei proiecții de topic din periferia internă propozițională. (56) Războiul lui Bogdan vodă cu léșii. Deci cându au fostu în mijlocul pădurii, [făcut-au]V[năvală]O[oastea lui Bogdan vodă]S la carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și gerunziale) și structuri în care deplasarea V-la-C se asociază cu efecte discursiv-pragmatice (propozițiile nonimperative). Autoarele consideră că inversiunile din propozițiile nonimperative reprezintă o strategie de focalizare în cronicile moldovenești, bazându-se pe distribuția complementară dintre inversiune și deplasare la proiecția de focus în aceste texte; lucrând pe un corpus cu texte din secolul al 16-lea, Zafiu (2014) arată că inversiunea nu se corelează întotdeauna cu focalizarea. Cercetarea noastră va confirma, parțial, ambele puncte de vedere: (i) pe baza diagnosticelor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-C în decursul limbii vechi confirmă ipoteza că textele din secolul al 16-lea surprind o schimbare sintactică în curs de desărvârșire (eliminarea gramaticii V2); (ii) cercetarea calitativă (distribuția) arată că locusul de deplasare a verbului în domeniul C este proiecția FINP (ca în alte limbi romanice vechi, cf. Ledgeway 2007; 2008; Wolfe 2015b și bibliografia), nu FOCP (ca la Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016); într-adevăr, în cronicile moldovenești analizate de Alboiu, Hill și Sitaridou, deplasarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
gramatica aceluiași text în exemplele de față). Așadar, în statistică, vom urmări doar secvențele verbale cu clitice pronominale / auxiliare / clitice și auxiliare. Reamintim că adoptăm structura periferiei stângi propuse de Rizzi (1997, 2002) (v. §II.2.2); de asemenea, spre deosebire de proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici ale gramaticii V2 în limbile romanice vechi Stadiile medievale ale limbilor romanice prezintă următoarea particularitate proeminentă de topică: în propozițiile principale declarative, verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Așadar, în statistică, vom urmări doar secvențele verbale cu clitice pronominale / auxiliare / clitice și auxiliare. Reamintim că adoptăm structura periferiei stângi propuse de Rizzi (1997, 2002) (v. §II.2.2); de asemenea, spre deosebire de proiecțiile de topic, care pot fi multiple, proiecția de focus este unică (v. Rizzi 1997). 3.1 Caracteristici ale gramaticii V2 în limbile romanice vechi Stadiile medievale ale limbilor romanice prezintă următoarea particularitate proeminentă de topică: în propozițiile principale declarative, verbul apare în general în a doua poziție

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
relație (v. și Salvi 2001). Asimetriile propoziție principală / propoziție subodonată se explică prin aceea că propozițiile subordonate funcționează uneori după structura propozițiilor principale (cea din (60) supra). (61) [Periferie stângăC [Nucleu propozițional S V O ADV] O chestiune controversată privește proiecția la care se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se ridică verbul în limbile romanice vechi. Există două puncte de vedere privitoare la această chestiune. După unii autori (Roberts 1993; Salvi 2001; Ledgeway 2007, 2008, 2012; Wolfe 2015a, 2015b i.a.), ținta deplasării verbului în domeniul C este o proiecție de tip completiv, și anume FINP (la Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015a, 2015b). Din această perspectivă, structurile V1 sau structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile în care verbul însuși este focalizat se analizează prin intermediul elementelor topice nule sau prin ACORD cu trăsături ale centrelor funcționale cu relevanță discursivă (TOPP / FOCP). După alți autori (Cruschina 2011; Sitaridou 2011; Poletto 2014), verbul însuși se deplasează în proiecțiile cu relevanță discursivă (v. și Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016 pentru analiza inversiunii verbale în româna veche ca V-la-FOC). Analiza românei vechi din §3.2 conduce la adoptarea primei perpective de analiză. Ledgeway (2008) arată că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
i.a.)21. În limbile romanice vechi, asimetria propoziție principală / propoziție subordonată este mai degrabă o realitate statistică: structurile V2 apar mai rar în propozițiile subordonate decât în propozițiile principale. Din punctul de vedere al unei analize teoretice în care proiecția C este scindată în două proiecții completive (FORCE și FIN), poziția FIN din propozițiile subordonate nu este în general ocupată de un complementizator și poate deci găzdui verbul deplasat în domeniul C. Rămâne de explicat totuși asimetria aplicării regulii V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]