7,270 matches
-
sosesc contingentele tribale, bărbații sunt conduși pe potecă și li se arată imaginile”. Pătrunderea în atmosfera inițiatică și asimilarea datelor culturale este, în scenariul românesc, mult mai dramatică și „interactivă”. Eroul nu învață despre Strămoșul mitic, ci devine el însuși protagonistul acțiunii temerare. În Mistricean I (7), drumul se află „În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Circumscrierea e dublă, deschiderea nelimitată a câmpiei fiind cea în care „circulă zeii uranieni și unde personajele psihopompe atrag după sine sufletele după moarte”. Spațiul sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La casele leului/ La curțile zmeului,/ Născutu-mi-a,/ Crescutu-mi-a,/ Săvai, Mistricean voinic!”. Dativul etic, repetat aici și aflat într-o inversiune ce conferă ritmicitate baladei, nu are doar marca apropierii afective a instanței epice, ci, mai ales, circumscrie acțiunile protagonistului destinului general al ființei umane în Lume. Eroul regenerează, prin gesturile lui, întreaga existență în cosmosul salvat și de această dată de revărsarea haosului. Mistricean s-a născut și a crescut pentru fiecare locuitor al profanului. Sintagmă frecventă în folclor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cântecele ritual ceremoniale, cât și în balade și descântece, apărând grupul de versuri ce zugrăvește atmosfera magică a incursiunii: „Pe roo, pe ceață,/ Cu ceața-n spinare,/ Cu roua-n picioare”. Cadrul instaurat de rouă dezvăluie noul statut, purificat, al protagonistului și reușita incursiunii sale, dat fiind că aceste picături de apă simbolizează binecuvântarea cerească. Folosită în medicina populară pentru proprietățile ei terapeutice și magice, roua consacră: la evrei „redă viața osemintelor descărnate, roua lunară, la chinezi, limpezește vederea și oferă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Schott surprinde pe larg funcția inițiatică a câmpiei. Plecat în căutarea prințesei pe care o visa, feciorul împăratului eliberează pe Viliș și îl ia ca tovarăș de drum. Acesta este un inițiat pentru că știe traseul ritual și îl ajută pe protagonist: „Ajungem acum în Câmpia Dorului, unde o să te năpădească un dor nemaipomenit de casă. (...) Apoi, zise Viliș mai departe, ajungem la Câmpia Plîngerii și ai să simți în sufletul tău toate durerile și chinurile de pe lume.(...) După Câmpia Plângerii, începu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea cu okii numai piatră, seninuri dă pietri! - Cum ar hi pă Dumbăicioara, la noi aici în Rumânia, ieste o peșteră, cît vezi cu okii numa piatră - încî o țînu și-iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și bolovanii!”. Construcția pasivă care apare odată cu deschiderea drumului sugerează în mod evident un scenariu construit de către o instanță inițiată care controlează procesul încercărilor, de unde și fermitatea cu care se derulează traseul. Protagoniștii înșiși știu cum să ajungă la peșteră, așa cum în balade voinicul nu ratează niciodată drumul ascuns pentru neinițiați, dar, odată ajunși la stadiul lui regresum ad utterum, ei urmează un itinerariu preconstruit. Ieșirea din lumea cunoscută este sugerată într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie temporar, sfârșitul bestiei se află în însăși natura ei, răul se autoanihilează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu o încărcătură puternic masculină, materializează de fapt puterea interioară a eroului asupra neantului. Odată învinsă Sâla, lumea fenomenală se regenerează iar Bogdan e demn de a se căsători. Dacă în balada Sâlei Samodivei singurele personaje care se înfruntă sunt protagoniștii, element caracteristic cântecelor povestitoare străvechi cu tematică fantastică, în Trei frați cu nouă zmei I(9), proporțiile unui război sunt apropiate. Raportul de trei zmei la un flăcău este curând remediat de mezin, tot prin intermediul armei, antimonstru și materializare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păru pă ei, pielea pă ei”. Metalul solar decodează șederea în animal ca etapă a devenirii, metamorfoza nu este aici punitivă, ci reprezintă traseul înălțării spirituale prin asimilarea misterelor. Cel de al doilea tip de laudă din colindele cerbului aparține protagonistului: „Ioan bun bărbat,/ Și el s-a lăudat/ Dai Domnului Doamne!/ Că el îmi săgeată/ Toți cerbii din munte/ Ș-un troian de ciute” (Boșorod-Hațeg - Hunedoara). Valențele magice s-au retras aici, lăsând loc doar abilității vânătorești. În colindele de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paharul de zile mari” este păstrat cu multă grijă și utilizat doar la sărbători și în timpul ritualurilor inițiatice, cum sunt nunta, botezul sau moartea. Cât de important este paharul ceremonial pentru român, ne-o spune faptul că în creațiile populare protagoniștii refuză să îl schimbe, să îl vândă sau chiar să îl dea ființelor divine. Paharul înglobează un cumul de semnificații ce dau împreună imaginea „destinului uman, fie în ipostază pozitivă, fie negativă, pe întreaga durată a vieții sau în momentele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la lauda acestuia: „- Cum eu, maica mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
holomorfic este aici mai clar ca oriunde, căci familia divergentă devine metafora dezordinii cosmice, la fel cum nunta de la capătul inițierii creează un univers cu puteri noi. Deși pare o inițiere colectivă, confruntarea cu monstrul marin își alege și ea protagonistul, la fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
picioare, pentru a se arăta că în această vreme ei nu se află în rândul celor vii (copilăria lor a murit) și că până la împărtășirea lor cu demonii rodniciei ei nu sunt oameni, ci ființe asemănătoare duhurilor”. Moartea temporară a protagonistului unește cele două paliere ale mentalului arhaic și doar punerea lor în relație poate asigura o decodare completă a implicațiilor. Sugestia purității, similară cu cea a elementului rouă, întâlnit, de asemenea, în ambele rituri de trecere, vine din procesul purificării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vocea instanței - reflector între lumi: colindătorul. Mai mult decât atât, pronumele miimplică lumea profană în totalitatea ei, la nivel afectiv, fiindcă procesul inițiatic are tocmai menirea de a regenera sursa vitală a universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a aduce mană la casele unde sunt primiți și de viziunea feminină, definită de principiul acvatic. Feminitatea în ipostaza supremă, reprezentată de Elena Cosângeana din basmul Arghir Crăișor cel mai pedepsit cu dor, își are lăcașul în inima domeniului acvatic. Protagonistul o regăsește „în vadu mării” și se oprește pentru odihnă la cișmeaua ei (Fălcoi - Olt). Fecioara din basmul Trandafir (AT 425) este sfătuită de Sfânta Duminică, odată ajunsă pe tărâmul soțului cu atribute miraculoase, să stea la fântâna din fața palatului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două, adică exact câte încercări nereușite de prindere a zânelor au fost până la Ardiu. „Reparația” raptului ce pune cosmosul în pericol are date stricte, de întoarcere similară a agresiunii. Ultimele trei zile de călătorie „pe cont propriu” îl conduc pe protagonist la „tartoru al mai mare”, posesorul cunoașterii înglobate a supușilor săi. E nevoie ca întrebarea despre zâna cea mică să se pună și ea de trei ori pentru a se găsi un răspuns, desigur de la un personaj marcat: tartorul șchiop
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
agresor, ce a zămislit pentru contingent. Eroul din Ciocârlanul I(33) nu este mezinul unui împărat, dar are o naștere specială. Tatăl lui Pătru moare înaintea apariției lui pe lume, fapt care face ca până la douăzeci de ani (vârsta inițierii) protagonistul să crească sub semnul principiului feminin. Călătoria ce va urma este necesară scoaterii de sub dominația maternă printr-o victorie asupra feminității însăși, întrupată de zâne. „Balta zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării de sus” ar putea fi întrezărit spațiul inițiatic din colinde, balade și basme, „pustiu”, cu vegetație abundentă, unde a avut loc inițierea. Faptul că țara este spre vest subliniază o dată în plus solaritatea protagonistului, căci acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și expresie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
completă. Ca animal psihopomp și expresie a vitejiei flăcăului, calul dă semn că ritualul s-a încheiat. Stihiile au fost readuse în faza de nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se încheie cu domnia lui. Natura flăcăului este superioară, dovedită prin succesul în confruntarea cu haosul, iar „împărăția” flăcăului o constituie lumea care s-a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de prezentul și imperfectul indicativ) separă planurile discursului liric. Avem pe de o parte existențele limitate de legile profanului, pe de altă parte, protagoniștii care au pătruns în timpul eroilor. Între aceste două niveluri se află instanța narativă, fie că este colindă¬torul, menestrelul sau povestitorul. Poziția lui are privilegiul panoramei totale asupra lumii, el pătrunde atât în contingent, cât și în sacru, odată cu neofitul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în relație cu mitul decât prin mijlocire rituală. Atunci când apare și în acțiunile neofiților, perfectul compus creează reprezentarea cinematografică a pregătirilor rituale, care au loc în profan. În aceste fragmente densitatea verbelor este maximă. Dinamismul imaginii devine fundamental pentru portretul protagonistului, care are ca sarcină principală să imite și să reitereze faptele strămoșilor întemeietori. Descrierea, ca procedeu artistic ce dă penelul substantivelor și adjectivelor în crearea unei imagini statice, apare preponderent în prezentarea naturii alese a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nevoie de ei, nu se sfia pentru a face apel la noi. Astfel, a mărturisit că suma cea mare dobândită la Iași de la Bibicescu numai intervenției lui Ionel și Vintilă o datora, deși tocmai atunci bărbatul ei era unul din protagoniștii dării în judecată a ministerului liberal. darea în judecată a guvernului brătianu Căci acolo ajunsesem, cu vrăjmașul încă în țară, guvernul Marghiloman dădea în judecată pe cei care declaraseră războiul! Și, lucru caraghios, tocmai pe Duca și pe Mihai Pherekyde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar nu se sfiesc să-l practice. * Bush are coșmaruri: acolo unde există petrol, el vede arme de distrugere în masă. * Se zvonește că americanii i-ar fi propus lui Blair un rol de papagal într-un film în care protagonistul ar fi Bush. * Doamna Rice și-a luat lumea-n cap și a început să bată câmpii. * În timp ce la Casa Albă se trăiește bine, în Irak se moare rău. * Se pare că pe Casa Albă s-au înmulțit petele negre
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
din specia spectaculosului interior, dacă o putem numi așa. Astfel fusese aceea din Subiect banal - în contrast voit, probabil, cu ce se anunță în titlu -, astfel este și aceea din Final grotesc, cu totul insolită, „răsucită“, cum o califică însuși protagonistul. Este istoria unui comis voiajor bucureștean care, împătimit de poezie și muzică, întreprinde acțiuni de mecenat artistic cu bani care nu sunt ai lui. Sunt ai unui fabricant neamț din Praga, care-l somează pe neașteptate să-i returneze suma
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1994. Ele sunt pline, într-adevăr, de culoare și de viață epică, de concretețe evocatoare, izbutind să recompună, cu evidentă îndemânare narativă, imaginea unor vechi (unele foarte vechi) întâmplări din lumea noastră literară și a celor care le-au fost protagoniști. Despre ce fel de „deghizare“ este vorba în amintirile sale, Crohmălniceanu ne lămurește în chiar primul paragraf al cuvân tului înainte: „Deghizate fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]