7,454 matches
-
balistice de tip Scud (Shahab-1), Silkworm și rachete anti-navă, rachete tactice Oghab, piese de schimb pentru alte tipuri de rachete. Multe tipuri de rachete au fost introduse în Iran prin contrabandă sau pe filiere cu aparență legală, așa cum au fost rachetele aer-aer din dotarea avioanelor de vânătoare. Au fost dublate prin producție internă stocurile de muniție pentru artilerie, ca și cele pentru infanterie. De asemenea, au fost produse puternice rachete anti-tanc, pentru a compensa superioritatea irakienilor în materie de vehicule blindate
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
prin contrabandă sau pe filiere cu aparență legală, așa cum au fost rachetele aer-aer din dotarea avioanelor de vânătoare. Au fost dublate prin producție internă stocurile de muniție pentru artilerie, ca și cele pentru infanterie. De asemenea, au fost produse puternice rachete anti-tanc, pentru a compensa superioritatea irakienilor în materie de vehicule blindate și tancuri. În urma repetatelor atacuri cu arme chimice asupra trupelor și populației civile, a fost dezvoltat și produs un antidot eficient. Conflictul militar dintre Iran și Irak a netezit
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
aviație, susținut de blindate ușoare, și având în plus și atuul utilizării armelor chimice, care le putea asigura o victorie aproape sigură, au fost complet depășite în 1991 de mișcările rapide ale trupelor americane, asigurate de un sprijin aerian masiv. Rachetele balistice și bombele ghidate cu laser americane au neutralizat rapid toate punctele de comandă și coordonare, iar elicopterele și tancurile au anihilat în final orice rezistență. De partea cealaltă, trupele iraniene, deși mai slab echipate, dar cu un moral ridicat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că prin tactici ingenioase pot învinge un inamic superior ca dotare. Tancurile irakiene, care trebuiau să fie principala forță de șoc și totodată principalul suport al trupelor, s-au dovedit a fi extrem de vulnerabile în fața proiectilelor anti-tanc ale infanteriei și rachetelor anti-tanc lansate de pe avioane și elicoptere. Liderii iranieni au văzut în escaladarea războiului o oportunitate de a întări coeziunea poporului iranian, concomitent cu consolidarea revoluției islamice. Politica urmată de liderii religioși a fost de a purta un război total cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și militară, nu s-a realizat. Astăzi Irakul parcurge un proces de democratizare, având încă o datorie externă uriașă, iar economia sa este la pământ. De cealaltă parte, Iranul s-a refăcut rapid după război. Industria militară iraniană produce acum rachete balistice de toate tipurile, submarine și nave de război, tancuri și alte vehicule blindate. Se bănuiește că ar încerca să dezvolte rachete intercontinentale cu rază lungă de acțiune, pornind de la o rachetă nord-coreeană Nodong. Iranul este bănuit de asemenea că
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
este la pământ. De cealaltă parte, Iranul s-a refăcut rapid după război. Industria militară iraniană produce acum rachete balistice de toate tipurile, submarine și nave de război, tancuri și alte vehicule blindate. Se bănuiește că ar încerca să dezvolte rachete intercontinentale cu rază lungă de acțiune, pornind de la o rachetă nord-coreeană Nodong. Iranul este bănuit de asemenea că ar dezvolta pe ascuns arme atomice, deși este semnatar al Tratatului de Neproliferare (TNP) a armelor nucleare. Posedă deja tehnologia necesară îmbogățirii
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
rapid după război. Industria militară iraniană produce acum rachete balistice de toate tipurile, submarine și nave de război, tancuri și alte vehicule blindate. Se bănuiește că ar încerca să dezvolte rachete intercontinentale cu rază lungă de acțiune, pornind de la o rachetă nord-coreeană Nodong. Iranul este bănuit de asemenea că ar dezvolta pe ascuns arme atomice, deși este semnatar al Tratatului de Neproliferare (TNP) a armelor nucleare. Posedă deja tehnologia necesară îmbogățirii uraniului, o uzină de conversie a uraniului în fază gazoasă
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
aviația israeliană, în 7 iunie 1981. (Operațiunea Opera). Distrugerea reactorului nuclear a spulberat ambițiile lui Saddam Hussein de a poseda arma nucleară. Confruntarea militară dintre Iran și Irak a fost primul conflict din istorie în care ambele părți au folosit rachete balistice.Tot în domeniul duelurilor aeriene, a fost primul conflict armat în care au avut loc lupte directe între formații de elicoptere, respectiv elicoptere irakiene Mi-25s, de fabricație sovietică, și elicoptere iraniene AH-1J Sea Cobra, de fabricație americană. Prima luptă
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de elicoptere, respectiv elicoptere irakiene Mi-25s, de fabricație sovietică, și elicoptere iraniene AH-1J Sea Cobra, de fabricație americană. Prima luptă aeriană a avut loc chiar în ziua invaziei, atunci când două elicoptere iraniene AH-1J au atacat două Mi-25 irakiene cu rachete anti-tanc ghidate prin cablu. Unul din elicopterele irakiene a fost doborât imediat, celălalt, grav avariat, s-a prăbușit ulterior. Același scenariu s-a repetat în 24 aprilie 1981, irakienii pierzând alte două elicoptere. Deși mult mai lente, elicopterele iraniene au
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Același scenariu s-a repetat în 24 aprilie 1981, irakienii pierzând alte două elicoptere. Deși mult mai lente, elicopterele iraniene au atacat ulterior inclusiv avioane de luptă, rata pierderilor irakiene fiind de 10 la 1. Ambele părți beligerante au folosit rachete balistice pentru atacarea centrelor populate, cu precădere Irakul. În octombrie 1986, avioane irakiene au început să atace trenuri și avioane de pasageri iraniene, inclusiv un Boeing 737, în timp ce pasagerii coborau din el pe Aeroportul Internațional Shiraz. În ciuda stării de beligeranță
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
privind mișcările de trupe ale iranienilor. Franța, care din 1970 a devenit unul din aliații cei mai fideli ai Irakului, a furnizat de asemenea lui Saddam Hussein tehnologie militară de ultimă oră. În primul rând avioane Dassault-Breguet Super Étendard, împreună cu rachete Exocet. China, care nu era aliatul niciuneia din părți, având în acest război interese strict comerciale, a vândut fără discriminare arme ambelor părți. De asemenea, Irakul și-a procurat mari cantități de armament prin contrabandă sau prin firme comerciale pe
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
fabricație sovietică, nord-coreeană, cehă sau chineză, în stocuri ale armatei, dar și la populație. De asemenea, existau linii de fabricație a proiectilelor de aruncător, grenadelor de mână și grenadelor antitanc. Iranul putea să repare și să întrețină aruncătoarele multiple de rachete de tip Katiușa și cele antitanc RPG-7. În consecință, cam tot ce ținea de armamentul din dotarea infanteriei era din producția internă. După ce Irakul a trecut în defensivă, la începutul anului 1981, Iranul a utilizat din plin numeroase forțe de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
număr de tancuri T59 produse în Coreea de Nord și China, și câteva T62 și T72 din Siria și Libia, tancuri care erau net inferioare celor occidentale. Procedând la fel ca și irakienii, iranienii s-au dotat și ei cu lansatoare de rachete antitanc, ghidate optic sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
sau cu cablu, montate adesea pe vehicule de teren, pe care le-au utilizat din plin contra blindatelor irakiene, dar și contra fortificațiilor acestora și clădirilor, multe astfel de lansatoare fiind montate pe elicopterele Cobra. Multe astfel de lansatoare de rachete au fost obținute din SUA prin contrabandă, cu precădere în 1985-86. Deși armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului operatorilor. În cursul atacului asupra peninsulei al-Faw din 1986 și contra-atacului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
armamentul era de ultimă oră, rata lovirii țintelor de-abia a atins 0,1, datorită lipsei antrenamentului operatorilor. În cursul atacului asupra peninsulei al-Faw din 1986 și contra-atacului de la Meheran din același an, trupele iraniene terestre au utilizat lansatoare de rachete M47 - Dragon și SS-11(producție SUA) și ENTAC - teleghidate prin cablu (producție Franța). Odată cu renunțarea de către ambele părți la avantajul mobilității tancurilor în favoarea operării lor din poziții adăpostite fixe, utilizarea lansatoarelor de rachete antitanc a scăzut. În ceea ce privește artileria, aceasta s-
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
trupele iraniene terestre au utilizat lansatoare de rachete M47 - Dragon și SS-11(producție SUA) și ENTAC - teleghidate prin cablu (producție Franța). Odată cu renunțarea de către ambele părți la avantajul mobilității tancurilor în favoarea operării lor din poziții adăpostite fixe, utilizarea lansatoarelor de rachete antitanc a scăzut. În ceea ce privește artileria, aceasta s-a dovedit adesea ineficientă, deși dotarea armatei iraniene era relativ bună, datorită lipsei ofițerilor specializați, dar mai ales datorită lipsei unui sistem centralizat de achiziție a țintelor și conducere a focului. Un ofițer
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
evitat să trimită elicoptere de atac în adâncimea teritoriului inamic. Atât iranienii cât și irakienii nu au dispus de echipament de vedere pe timp de noapte pe elicoptere, capabil să localizeze infanteria la sol, pentru a o putea neutraliza. Utilizarea rachetelor antitanc a fost la fel de ineficientă ca și de partea iranienilor, rachetele Milan (de producție franceză) și cele de tip HOT, lovind una din 6-8 ținte. Iar la cele de tip Sagger (9K11 Malyutka, de producție sovietică) sau SS-11 (de producție
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
iranienii cât și irakienii nu au dispus de echipament de vedere pe timp de noapte pe elicoptere, capabil să localizeze infanteria la sol, pentru a o putea neutraliza. Utilizarea rachetelor antitanc a fost la fel de ineficientă ca și de partea iranienilor, rachetele Milan (de producție franceză) și cele de tip HOT, lovind una din 6-8 ținte. Iar la cele de tip Sagger (9K11 Malyutka, de producție sovietică) sau SS-11 (de producție americană), rezultatele au fost și mai slabe, una din 20-30 de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
producție sovietică) sau SS-11 (de producție americană), rezultatele au fost și mai slabe, una din 20-30 de ținte a fost lovită, toate aceste rezultate slabe datorându-se lipsei de antrenament a operatorilor. Oricum, risipa de resurse a fost uriașă, o rachetă costând în medie cca. 2000$. Utilizarea bombardamentelor de artilerie asupra orașelor s-a dovedit de asemenea a fi extrem de ineficientă, rezultatul fiind cel mai adesea distrugerea de mari valori materiale, fără a diminua câtuși de puțin efectivele inamicului. Bunăoară, în loc de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cu precădere faptului că războiul se purta de pe poziții fixe a gurilor de foc. Un mare avantaj al irakienilor, utilizarea transportoarelor de tancuri, nu a fost exploatat cu eficiență datorită pericolului prezentat de utilizarea pe scară largă de către iranieni a rachetelor antitanc și cramponării pe lupta din poziții defensive fixe. Irakul dispunea de 200 de transportoare de tancuri în 1973, ajungând la cca. 1200 în 1984, dar nu a reușit să valorifice acest uriaș avantaj strategic. În ceea ce privește războiul aerian, pierderile masive
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că un avion de vânătoare de înaltă performanță cu sistem electronic de comandă ("fly-by-wire") și cu abilitatea de a transporta până la 10 rachete aer-aer, Șu-27 era unul dintre cele mai bune avioane rusești de vânătoare la vremea respectivă. Primul prototip Flanker-A a zburat la 20 mai 1977, intrând în serviciu că Flanker-B în 1984. Flanker-ul a suferit câteva modificări aerodinamice de atunci încoace
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
navigatie inerțial. Typhoon poate utiliza Sistemul de Instrumente pentru Aterizare (ILS) pentru debarcare în vreme proastă. Aeronavele dispun de un extrem de sofisticat și integrat Sub-sistem Defensiv SIDA (DASS). Amenințarea de detecție este furnizată de un radar Warner receiver (RWR), o rachetă de abordare Warner (MAW), precum și un Receptor laser Avertisment (LWR) (doar Raf). Protecția este asigurată de Chaff și Flares, electronice Counter măsuri (ECM), precum și un radar remorcate Decoy (TRD) (doar RAF). La 21 noiembrie 2002, DA-6, prototipul spaniol de
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Aceasta este denumită "supercursa". Conform site-ul oficial, nemțescul Luftwaffe și austriacul Eurofighter, au viteza maximă posibilă fără reîncălzire între Mach 1,2 și Mach 1,5. În 2002, MBDA Meteor a fost selectat ca interval lung de aer-la-aer cu rachete de armament de Eurofighter Typhoon. Până Meteor va fi disponibil, Typhoon va fi echipat cu AIM-120 AMRAAM. În prezent, data lucrării interioare pentru Meteor se anticipează a fi august 2012. Consorțiul Eurofighter susține că avionul lor de vânătoare are o
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
obiectivele au fost extinse, incluzând căi ferate, locomotive și material rulant utilizat de germani pentru a transporta materiale și trupe; această vastă operațiune a fost redenumită „Chattanooga”. De asemenea, P-51 Mustang s-a dovedit a fi util și împotriva rachetelor V-1 lansate de germani spre Londra. Avioanele P-51 varianta C, utilizând combustibil cu cifra octanică 150, au fost suficient de rapide pentru a intercepta și distruge V-1, operând în mod coordonat cu avioanele de vânătoare cu rază
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
a Marinei Române, fregata Mărășești FREGATA MĂRĂȘEȘTI Deplasament (To): 5790 (încarcare maximă) Dimensiuni (metri: lungime x lățime x pescaj): 144,6 x 14,8 x 7 Propulsie: 4 motoare Diesel; 32000 CP Viteza (Noduri): 27 Echipaj: 270 (25 ofițeri) Armament: Rachete: Nava-Nava: 8 buc. tip SS-N-2C (Styx) Tunuri: 2 x AK726(cal.76mm), binate; 4x Ak-630M(cal.30mm), 6 țevi Torpile: 2 x 3 tuburi lanstorpile (cal.533mm) Grenade reactive: 2 x RBU 6000 Fregate (FFG) Corvete (CVT) CORVETE Deplasament (To
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]