6,667 matches
-
dulciuri, sucuri și vin. Se închină paharele, stropind puțin pe jos, zicând: "să i fie țărâna ușoară!". Se vorbește mai mult despre cei decedați (din familie), se deapănă amintiri și întâmplări din timpul vieții lor. Se exprimă multă compasiune și regrete pentru cei plecați pe drumul veșniciei. Seara, se întorc fiecare la casele lor. În Costișa, întâmplarea a făcut ca, biserica și cimitirul să fie la capătul livezii noastre. Nu eram străină de tot ce se petrecea mai cu seamă în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
va lua drumul vis tieriei Împărătești, nici măcar prin interpuși. În mod confi dențial mi-a destăinuit că ducele Amadeus din Geneva și-ar fi trimis oamenii pentru a cere un Împrumut mare, oferind dobânzi foarte avantajoase. Au fost refuzați cu regret, pentru că signo ria are cheltuieli mari cu Înfrumusețarea orașului. și mai e problema piraților din Adriatica, pentru a căror stârpire trebuie construită o flotă bine Înarmată. Conrad zâmbi: — Ca și cum Veneția n-ar avea flota gata pregătită... Da, Mărite Domn, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a ajuns la etajul X, în fața ușii apartamentului fratelui meu. Despachetatul a durat mult, eu prelungind îndepărtarea ambalajului din hârtie groasă, îmbibată în uleiul protector care dezvelea un far, un dinam, un picior, portbagajul. Odată bicicleta pregătită de utilizare, cu regret, a trebuit s-o părăsesc - după cum ziceam, eram student și nu stăteam permanent acolo. Dealtfel prima ieșire cu bicicleta a fost acasă la Roman, după transportul cu trenul (când a fost nevoie de explicații și justificări față de conductorul care nu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tot și peste toate, se auzeau manele. Repede am plecat de acolo, pe același drum. Văzusem, fără s-o pot fotografia prima data, o altă mașină (la o stână), jucând rolul dublu de paznic și transporator pentru ciobani. Din nou regret rezoluția mică a pozelor, dar asta este. La vale, atent să n-o iau la stânga spre Icușești, la o intersecție mi-am aruncat privirea pe vitezometru: prinsesem 45,5 km / oră. Prin localitatea al cărei nume sugerează frigul (Recea), m-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Acum se puteau căsători, puteau să-și întemeieze o familie. Într-adevăr, părinții mei s-au căsători civil la primăria orașului Cernăuți, după care s-au cununat la o biserică ortodoxă. Mama a trecut de la catolicism la ortodoxism fără niciun regret și fără dificultate, deoarece mai multe sunt elementele care apropie cele două religii decât cele care le separă. Petrecerea a avut loc acasă, în noua locuință, în prezența unui grup restrâns de persoane, mai ales din prieteni de-ai tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit și însângerat, al celui care fusese cândva superbul carpatin-mioritic. Dacă a avut mustrări de conștiință? Dacă a avut, așa, o tresărire cât de mică de regret pentru fapta înspăimântătoare pe care o comisese cu atâta sânge rece? Nu. Nu cred. Totul a fost gândit, calculat, planificat. După ultimele tresăriri ale câinelui, i-a scos lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai coborât pe planeta noastră, luând chip de om. Ne-ai făcut să credem că ești un Zeu al iubirii, al dragostei și al bunătății. Ne-ai făcut să nădăjduim într-o existență frumoasă, îmbelșugată și plină de bucurii... Spre regretul meu, Doamne, vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fel de carte!) a scăzut îngrijorător pentru o țară europeană. A.B.Ce v-ați fi dorit să faceți în viața Dumneavoastră și n-ați făcut? Aveți păreri de rău? Cred că asta-i deosebirea dintre om și celelalte mamifere: regretul. Sigur că-mi pare rău după multe lucruri pe care n-am mai apucat să le fac. Pictura în primul rând. Lipsa atelierului, a timpului pe care să-l aloc unei activități reclamând continuitate și-o gamă largă de experimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
continuitate și-o gamă largă de experimente m-au silit să mă rezum la grafică, mai puțin solicitantă, chiar și acesteia rezervându-i doar scurtele perioade dintre multele volume de originale și traduceri la care am lucrat de când mă știu. Regret, de asemenea, că n-am făcut mai multe călătorii, în țară și peste hotare. Regret că n-am frecventat mai des câteva personalități care-mi acordaseră încrederea lor și care mă invitau să le vizitez. Este vorba de Baconsky, Noica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un punct de referință și pentru clasa politică din România..." La întrebarea tot mai actuală într-o lume globalizată și amenințată să-și piardă reperele "Poate fi învățat memoria?", răspunsul este DA... Sunt mai bine de 20 de ani de când regret că... nu mai scriu proză. Nu-mi doresc nimic mai mult și nimic nu sper cu mai multă intensitate decât să redevin și prozator. ...singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia de spiritualitate încă vie, iar poezia este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam Urmele tălpilor tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut încă? Sunt mai bine de 20 de ani de când regret că... nu mai scriu proză, că am o viață prea agitată pentru a-mi permite să stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tale pe mare Și marea Se-nchidea ca o pleoapă Peste ochiul în care-așteptam." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut încă? Sunt mai bine de 20 de ani de când regret că... nu mai scriu proză, că am o viață prea agitată pentru a-mi permite să stau la masa de scris ore și ore, și săptămâni după săptămâni, așa cum se întâmpla atunci când am scris "Proiecte de trecut" și "Sertarul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transmodern și transdisciplinar. Un sprijin deosebit îl avem în cărțile lui Constantin Virgil Negoiță. Astfel de inițiative sunt, cred, fructul cel mai bun al prieteniei, într-o lume tot mai bântuită de discordie și de flecăreală mass-media. A.B.Aveți regrete? Ce ați fi vrut sa faceți până acum și nu ați reușit? Desigur, sunt multe lucruri care nu au fost împlinite până azi. Toată tinerețea, de pildă, am fișat un material enorm, în câteva zeci de caiete, pentru a realiza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Al dracului Ochiul Orb al lui Vulturescu, râde/ Alexandru Pintescu. Să ne salvăm prin coridoarele și/ firidele lui șapte zile și șapte nopți: /prin cenușile lui încălțările noastre de zece ocale/ sunt ca un șnur de mătase..." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți până acum și nu ați făcut? Sunt ca și toți oamenii: cu regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face mai misterios? Să regret că de peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nopți: /prin cenușile lui încălțările noastre de zece ocale/ sunt ca un șnur de mătase..." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți până acum și nu ați făcut? Sunt ca și toți oamenii: cu regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face mai misterios? Să regret că de peste 25 de ani am trudit la brandul "Poesis" în loc să-mi fi scris doar propriile versuri? Regret însă cu adevărat că reputatul eminescolog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să aștept, în spiritul cel mai creștin și omenesc. Timpul lui Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi pentru valorile reale și care cultivă prea des mediocritățile. Poporului român i se administrează azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi pentru valorile reale și care cultivă prea des mediocritățile. Poporului român i se administrează azi doze prea mari de superficialitate și de găunoșenie, după ce dictaturile veacului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
judecății valorice ne oferea Constantin Ciopraga, care a reușit să atingă un râvnit echilibru între critica doctă și îndemânarea foiletonistică. I. D. Lăudat și Gavril Istrate au fost cei care m-au călăuzit către prețuirea argumentată a autohtoniei. A.B.Aveți... regrete? O întrebare dificilă și, oarecum,... indiscretă. Dacă m-aș putea întoarce cu ani în urmă, poate că aș răsuci altfel lucrurile. Cum așa ceva este imposibil, rămâne ca răspunsul să îl dea alții. II În fața unei cafele, în timpul unui aprilie grăbit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
culturii, Academia suedeză va fi greu de convins să-i acorde Premiul Nobel!), Marin Sorescu a intrat în competiția unui joc ce avea să-i agraveze ireparabil o boală pe care mulți ani o dusese pe picioare. De aceea poate regret și astăzi un articol publicat în Luceafărul despre unul dintre ultimele sale volume de versuri (Traversarea), nu pentru că nu ar fi fost bine scris și cântărit până la ultima întorsătură de condei, ci fiindcă, cele câteva observații, venite de la un prieten
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe Tamara Buciuceanu și pe sensibilă actrița Mariana Buruiană, retrasă ulterior din teatru. Pentru cei care au fost spectatori la acele reprezentații amintirile nu s-au șters nici acum, magia unor interpretări memorabile a lăsat urme în conștiințe. Singurul meu regret este că, purtat de tensiuni organizatorice, de toate amănuntele pe care trebuia să le iau în seama și să le orânduiesc la locul și timpul potrivit, pentru că totul să iasă impecabil, iar spectacolele sub egida Studioului Artelor să fie modele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
inspirația și energia să continui această muncă. Mai am în lucru o carte de poezii pe teme erotice însoțite de desenele excepționalei artiste Uca Maria Iov care trăiește în Olanda. A.B.Cum arată o zi din viața Dumneavoastră? Aveți regrete? Am muncit 42 de ani ca inginer, am călătorit mult și am scris mult, la început instinctiv, cu timpul am devenit mai atent la formă și la eufonie. Am experimentat și perfecționat arta colajului poetic care mă încântă și azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
timpul am devenit mai atent la formă și la eufonie. Am experimentat și perfecționat arta colajului poetic care mă încântă și azi. Aș menționa câteva colaje remarcabile realizate cu Nicolae Tzone și Yigru Zeltil, cu Dorina Sisu, Ana Sofian. La regrete? Faptul că am ratat educația muzicală, practica ei, jazzul mai ales, care mă atrage și mi se potrivește temperamental. A.B.Un gând pentru cititorii acestui interviu Când scriu aceste rânduri este foarte frig la Galați, minus 12 grade. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de literatură: Adam Puslojić, George Astaloș, dar și cu gălățenii Corneliu Antoniu, Sterian Vicol, până la colegii mai tineri, mulți privegheați de mine în debuturile lor, până la prietena Angela Baciu. A.B.Astăzi a fost o zi a evocărilor, amintiri, prietenii, regrete. Da, evocările de astăzi au fost excepționale, cu totul peste nivelul obișnuit. Acestea sunt momente unice în viata, și e bine că dumneavoastră nu le lăsați să treacă, ca poet și publicist le așterneți pe hârtie, le înregistrați, adunați în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
serviciul de extensiune, plus cooperativele și farm birourile. Suntem invitați să luăm masa cu funcționarii ministrului În cantina modernă din subsol. O doamnă aflând că suntem din România, se duce repede să ne caute un grup de conaționali. Constatăm cu regret că doamna făcuse confuzile cu Armenia. Altă dată, tot o doamnă a făcut confuzie cu Rumelia, spunând că n-a știut că În Rumelia sunt și albi. O indiancă celebră, Sakakawea (Femeia pasăre) Un monument ridicat În cinstea unei femei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe șosea e din ce În ce mai intensă. Trecem prin Auburne, iar de aci În scurt timp intrăm În Sacramento, capitala Californiei, oraș modern, cu geometrica Împărțire a New Yorkului. Repede ajungem la adresa preotului irlandez cu care am străbătul oceanul. Dar pastorul, spre regretul nostru e plecat În nord, pentru Îndeplinirea misiunii sale. Sacramento are o populație de 100.000 locuitori. A doua zi fiind duminică, nu putem vizita ministerul de agricultură. Deși e 12 iulie căldura e suportabilă. Suntem Într-o zonă cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]