8,522 matches
-
ar afla tot ce imaginația ei dorește, afară de Paris? «Conrupția - zic parizienii - o produc străinii; noi o exploatăm numai». Și au dreptate: două treimi din femeile «elegante» și trei pătrimi din tinerii «lei» sînt străini, adică nu născuți în Paris”. Relatarea lui Artemiu Homorodeanu e, cum se vede, minuțios documentată și făcută cu distanță, iar ici-colo cu ironie. în „La Belle Époque”, epoca studenției lui Bacovia, și în cea interbelică, multe din obiceiurile pariziene erau împrumutate și ilustrate copios de „Micul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
interesul față de celelalte genuri. Cititorii ei au fost și au rămas o minoritate în raport cu cititorii de romane sau, mai recent, de memorialistică. Statistic, aceștia sînt de vreo cinsprezece ori mai numeroși. A treia explicație e că proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu poetul și că nu s-a referit deloc la o întîmplare pe care acesta a avut-o din zilele vizitei la Scorțeni. Atunci, din mai multe motive, i-ar fi venit greu s-o povestească. Minus dialogurile, cam îndoielnice, relatarea mi s-a părut la prima lectură a textului, și mi se pare, plauzibilă. N-am nici un argument s-o suspectez de invenție. Ea ar putea fi pusă sub semnul următoarelor versuri din „Stanță la vin”: „Amici, e ora/ Cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
inversul a ceea ce se întîmplă azi) în tot mai multe locuri, împreună cu teii și castanii, ca marcă a sistematizării drumurilor, șoselelor, aleilor de la intrarea în conacele boierești ori din cazărmi și din grădinile publice 6). Cu o excepție (cea din relatarea de călătorie a lui A. Russo), plopii din textele celor citați mai sus fac parte, nu încape îndoială, fie din specia nigra, fie din specia pyramidalis, care ating înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Marcian („Efectul Bacovia”, în Ateneu, 8, nr. 9(86), sep. 1971, p. 11) susține că în poezia lui Bacovia și în schița lui C. Vaer e vorba despre furtuna din ziua de 2 august 1888, despre care a găsit o relatare în Gazeta de Bacău (6 aug. 1888). Pentru aceasta nu ezită să și potrivească unele date: „C. Vaer povestind, a mers pe urmele faptelor, ale furtunii din 1888, cînd el avea 3-4 ani”. în realitate, născut la 7 aprilie 1888
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 4. Interviu „consemnat” de Dan Iacob). De corectat însă: Bacăul n-a avut, în acea epocă, nici un primar cu numele de Tomiță Mihăilescu; nicidecum „mare”! Un profesor Toma Mihăilescu (v. „Retușări necesare”, nota 4) a fost primar în 1943-1944. Relatare făcută în timpul unei convorbiri din 29 aprilie 1986. 19. Augustin Z. N. Pop, Pe urmele lui M. Kogălniceanu, Ed. Sport-Turism, 1979, p. 280. Voi da cîte un exemplu și pentru celelalte cazuri: Mort, de asemenea, la Paris, scriitorul Leon Donici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Amintiri. Același lucru s-ar putea obiecta și unei monografii despre Bacovia (a mea sau a altora), deoarece și el s a (de)scris pe sine în poemele sale. Cum rămîne însă cu „legendele”, sau cu „spațiile albe” din relatări? Pe mine, de pildă, în cazul lui, mă pasionează mai mult experiențele de viață prezentate voalat, sugerate, decît cele numite direct în poezie și proză. Nu mai zic că și acestea din urmă trebuie verificate. Două piedici majore în înțelegerea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-au avut continuitate și n-au reușit să creeze un „caz”. Din contra, uneori, au dat impresia că nu fac altceva decît să compătimească în mod exagerat și ineficient. Discret și demn, Bacovia n-a reacționat, deși unele din relatări luau o turnură dramatică, senzațională. Intim, le-a aprobat sau le-a dezavuat? Singurul lucru sigur e că, publicistic, tăcerea lui „a omorît” interesul față de ele. Și astfel, perioade destul de lungi, a fost „lăsat în secret”, ceea ce înseamnă uitat. Am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noi considerăm că totul e serios în opera lui Bacovia și că ea e general tristă, ceea ce, de asemenea, constituie o exagerare. Umorul, cît există, i l am asimilat cu tragicul. Ziarul „Bacăul” din 1 aprilie 1929 a publicat o relatare despre un „banchet al magistraților”, care avusese loc cu opt zile înainte, în chiar Duminica Floriilor. Baroul local ținea să se despartă astfel de doi colegi: unul avansat, altul transferat într-un oraș mai mare. Autorul relatării (care semnează Unus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a publicat o relatare despre un „banchet al magistraților”, care avusese loc cu opt zile înainte, în chiar Duminica Floriilor. Baroul local ținea să se despartă astfel de doi colegi: unul avansat, altul transferat într-un oraș mai mare. Autorul relatării (care semnează Unus praesens) nu dă informații despre meniu, vinuri, muzică și altele, în schimb, conform protocolului epocii, îi menționează pe aproape toți cei care au toastat: „D-l Decan Dionisie Ionescu, D-nii Sakellary, Berea (șeful organizației locale a Partidului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La Instrucție și Parchet”. Fără îndoială, în atmosfera destinsă a banchetului, ambele, și la fel celelalte catrene (căci vor fi fost dublul sau triplul numărului „mostrelor”), au plăcut și amuzat. Autorul articolului (probabil și autor de epigrame) pare literalmente încîntat. Relatarea sa e, din punctul meu de vedere, un document semnificativ, întrucît conține rețeta cam tuturor petrecerilor de acest gen (toasturi și epigrame) și oferă o probă despre gustul celor de atunci. Eu am citit-o gîndindu-mă la Bacovia. E posibil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
articulat, însuflețit, mult mai bun decît al celuilalt invitat la „Zilele Revistei «Ateneu»” (octombrie 2007), d-l Mircea Mihăieș, „miltraliorul” „Romîniei literare”. Seduși, redactorii culturali de la „Ziarul de Bacău” și „Monitorul de Bacău” l-au remarcat în primele rînduri ale relatărilor lor despre întîlnirea de la Universitate (unde eu n-am fost): „un discurs spectacol”, „cel mai substanțial cuvînt”. Citit însă (am făcut-o azi în „Monitorul”, care reproduce un fragment - fragment care seamănă a colaj - din acel cuvînt), nu mai face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
joc extrem de abrupt - într-adevăr, aproape ca o stâncă" (McClintock, 2006a: 255). Candidații opoziției au fost spionați, iar campaniile lor au fost distruse de SIN - prin atacuri organizate ale unor infractori și prin întreruperea furnizării curentului electric (Youngsters, 2000: 63-64). Relatările din presă au fost părtinitoare, iar trusturile media controlate de SIN au lansat "un război murdar" împotriva candidaților opoziției, acuzându-i de orice, de la terorism la pederastie"18. În noaptea alegerilor, guvernul se pare că a manipulat rezultatele pentru a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
491). Totuși, de atunci, așa cum va indica orice dicționar standard, termenul "reportaj" a ajuns să fie aplicat la orice formă de jurnalism. Consecința pentru jurnalismul literar narativ va fi aceea că se va găsi dispersat peste tot în bibliotecă. Deci relatarea lui John McPhee despre basketbalistul vedetă Bill Bradley, A Sense of Where We Are, poate fi catalogat la sport, în timp ce Basin and Range 12 poate fi găsit la geologie. Colecția de relatări ale lui Lafcadio Hearn 13 despre viața din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
va găsi dispersat peste tot în bibliotecă. Deci relatarea lui John McPhee despre basketbalistul vedetă Bill Bradley, A Sense of Where We Are, poate fi catalogat la sport, în timp ce Basin and Range 12 poate fi găsit la geologie. Colecția de relatări ale lui Lafcadio Hearn 13 despre viața din zonele inundabile din Cincinnati de la începutul anilor '70 ai secolului al XIX-lea, Children of the Levee, va putea fi catalogată ca studiu etnografic, în timp ce lucrarea lui Tom Wolf The Kanady-Kolored Tangerine-Flake
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un concept elitist fals care a etichetat de mult timp aceste scrieri ca fiind o literatură "ne-esențială". În al doilea rând scriitorii cu care am discutat erau de profesie jurnaliști. În al treilea rând, jurnalismul cuprinde atât latura de relatare jurnalieră ca și aceea de trecere către actul "diurn", din care derivă etimologic, dovedindu-se a fi o încercare pentru conceptul de "produs literar", sau cel de "rezonanță literară". Vreau numai să sugerez că acest concept de "produs literar" nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numai un jurnalist literar narativ în trecere. Acestă inventivitate este echilibrată de faptul că în acea epocă jurnalismul său literar se suprapune temporal cu studiile de folclor și antropologie. De exemplu, "Levee Life45", publicat în 1876, este una din puținele relatări pe care "le avem despre viața negrilor de la periferia unui oraș în perioada de după Războiul Civil. Ele formează o neprețuită consemnare de obiceiuri, datini, forme de organizare familială în mediul de culoare urban; formează deci o colecție de mărturii ale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Hearn a scăzut considerabil în secolul al XX-lea, dar la început era comparat cu Poe, Byron și De Quincey (Pattee, Istoria 424, 426, 428). A fost un scriitor enigmatic, povestirile sale timpurii despre Cincinatti fiind în mare măsură relatări cu note convențional realiste, în timp ce scrierile sale mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări convențional realiste, care se pot înscrie în genul jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
enigmatic, povestirile sale timpurii despre Cincinatti fiind în mare măsură relatări cu note convențional realiste, în timp ce scrierile sale mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări convențional realiste, care se pot înscrie în genul jurnalismului literar narativ. Un exemplu este "Ti Canotie", o relatare despre doi băieți care se scufundă ca să adune monede în Martinica, unde Hearn a trăit între 1887-1889. O altă poveste este "At
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări convențional realiste, care se pot înscrie în genul jurnalismului literar narativ. Un exemplu este "Ti Canotie", o relatare despre doi băieți care se scufundă ca să adune monede în Martinica, unde Hearn a trăit între 1887-1889. O altă poveste este "At a Railway Station 47" (347-50), în care acțiunea are loc în Japonia în 1890 și care aduce în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
umană sau ceea ce ar putea fi numit într-un mod standard ca fiind un portret realist. În sugestia conflictuală a descrierii stă și energia literară a portretului. Hearn este pentru Howells ceea ce se cheamă "un scriitor tânăr care încearcă în relatarea sa să surprindă și să sugereze viața de zi cu zi, exact așa cum o vede și cum a auzit oamenii vorbind între ei" (Criticism and fiction 10). Jurnalismul literar al lui Hearn prevede viitorul realism ficțional așa cum îl vom întâlni
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu există mare diferență, deși una este considerată ficțiune și a doua jurnalism. În cele din urmă ea documentează cu acest exemplu cum a fost identificat greșit jurnalismul literar narativ. Cele două relatări sunt bine cunoscutul articol al lui Crane "The Open Boat", publicat prima dată în Scribner's Magazine, și articolul de știri "Stephen Crane's Own Story", publicat în New York Press pe 6 ianuarie 1897 la numai cinci zile după eveniment
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ceea ce nouă azi, în era postmodernă, ne pare o fi o credință naivă, aceea că materialismul științific ar fi panaceul pentru vindecarea tuturor relelor de pe pământ. Dezvoltarea în practica jurnalistică a stilului obiectiv de redactare a știrilor și recurgerea la relatarea strictă a faptelor a fost condusă de acest spirit. Așa cum notează Michael Schudson "reporterii de la 1890 se vedeau pe ei înșiși, în parte, ca fiind oameni de știință care descopereau fapte economice și politice ale vieții industriale cu mai multă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și cel literar narativ mai înainte ca aceste genuri să se structureze și să capete o formă înfloritoare. Pe numele de fată Rebecca Harding, ea a scris Life in the Iron-Mills - Viața la furnale - care apare în Atlantic în 1861. Relatarea despre "viața" din Wheeling, în ceea ce era pe vremea aceea statul Virginia, este în bună măsură uitată astăzi nu numai pentru că e scrisă de o femeie dar și pentru că ceea ce dorea ea să realizeze - să înțeleagă subiectivitatea muncitorilor siderurgiști - a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu neagă subiectivitatea implicată în toate actele percepției umane. Încă o dată, jurnalismul literar narativ este structurat de această quadratură a cercului. Connery recunoaște existența, în anul 1890, a unei literaturi a faptului concret care acceptă rolul subiectivității în practică. "O relatare aparținând jurnalismului literar nu este numai înregistrare și raport, este în același timp și interpretare. O face prin plasarea de detalii subiective și impresii care nu mai pot fi considerate acceptabile conform standardelor jurnalistice în expunerea unei povești, și de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]