12,551 matches
-
afirmă dacă nu simbolist, cel puțin futurist à outrance”. Sînt anunțate numeroase volume ale colaboratorilor sau afinilor. Susținător financiar și principal responsabil cu partea grafică a revistei este elevul lui Iser, Marcel Iancu (n. 1895); tînărul grafician publică aici cîteva remarcabile ilustrații stilizate (pentru un examen istoric minuțios al începuturilor sale, v. Geo Șerban, „Vasses communicantes“, în Euresis, ed. cit., pp. 139-148); alți desenatori: H. Weisselberg, Adrian Maniu, Claudia Millian și maestrul Iser însuși. Printre colaboratorii Simbolului se numără și Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin veac, Editura pentru Literatură, București, 1967, pp. 231-236). În același interviu, Vinea își reafirmă antipatia pentru „literatura psihologică sau de document” și preferința (comună și prietenului său Ion Barbu) pentru Poe (din care va da, în anii ’50, traduceri remarcabile, după ce învață singur engleza) și Hoffmann, pentru libertatea antimimetică a literaturii fantastice văzute drept „creație absolută”: „Domeniul fantasticului este mereu virgin. În el Poe are toată libertatea de mișcare către creația absolută, fără filozofie sau reportaj. Asta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poesia, conținînd reacțiile mondiale pe marginea primului manifest. Pe 5 octombrie, același an, va fi semnalată placheta Aeroplani, canti alti a lui Paolo Buzzi. Fără a mai vorbi despre publicitatea făcută „evenimentelor aeronautice”, foarte pe gustul lui Marinetti... Cu o remarcabilă consecvență sînt publicate manifestele futuriste în revista-magazin Biblioteca modernă (1908-1911), probabil prin intermediul influentei colaboratoare Smara: „Manifestul pictorilor futuriști“ (25 martie 1910), „Manifestul autorilor dramatici“ (15 martie 1911), „Manifestul tehnic“ și „Manifestul muzicienilor“ (august 1912), inclusiv violent misoginul „Manifest al femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capodoperă a acestei figuri aparte, în sens cultural, a avangardismului”, pe urmele lui Flaubert din Dictionnaire des lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile prin intermediul unor „detonatori semantici” - cum ar fi, de exemplu, izotopia „plus Uman” -, producînd efect comic și demascarea locurilor comune, mai precis, a fondului rezidual de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la „originea cultă a poemului în proză suprarealist” sînt în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sentimental (pe fată o chema Cartagina...”). În fine, capitolul De viris ilustribus aplică, într-o formulă narativă mai complexă, metoda portretului moral „sintetic” unor figuri eroico-mitologice ale Greciei antice: „Moartea lui Mitheridate, Arhimede, Jupiter“ (lui Emil Petrașcu), cu efecte artistice remarcabile, pentru ca ultimul text din volum - și, totodată, cel mai amplu - să „corecteze” corespunzător capodopera lui Cervantes, ea însăși o imagine a prejudecăților deformante induse pe cale livrescă. Pe acest drum - mai mult, poate, decît pe acela asumat al lui Urmuz - au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1980, p. 24). Considerînd că o autentică literatură românească începe abia odată cu simbolismul, Fundoianu constată „evoluția” culturii noastre de la condiția de simplu parazit la aceea de „colonie”/provincie a culturii franceze: „Apariția, nu a geniilor, ci a cîtorva talente remarcabile, acum cînd între Eminescu și Arghezi s-a așezat tiparul graiului nostru literar, ne procură un răgaz și o posibilitate. (...) Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie - o colonie a culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere, prin exagerarea unei singure funcțiuni sufletești în detrimentul celorlalte”. În multe dintre aceste privințe, Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului autohton, de la primele traduceri ale lui Baudelaire (în Convorbiri literare, IV, 1 martie 1870, de către V. Pogor) pînă la „profilurile” unor precursori precum Macedonski, Petică, Arghezi, Iuliu Cezar Săvescu și ale revistelor moderniste (Linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist către tinerime” ar fi „remarcabilă numai prin impertinența metaforelor”, iar cea de-a doua „prin confuziunea și carența cugetării”, „aerul grav” pe care și-l iau autorii și „efortul vizibil de a jongla cu formulele” făcînd din el mai curînd o „divagație umoristică”. Const I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
demers de recuperare a fost inițiat de Editura Vinea, condusă de Nicolae Țone, de Institutul pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene (ICARE) și de caietele Aldebaran (nr. 1-4/2001). Un volum de scrisori din exil către colegii săi de generație, remarcabil ca valoare documentară, a apărut în 2003, la Editura Dacia din Cluj. De fapt, recuperarea lui Boz a avut loc urmînd trei dimensiuni: ca susținător al avangardei istorice, ca apropiat al „generației tinere” din anii ’30 și ca scriitor evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă este observația privind imanența poeziei acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în germană pentru numărul dedicat avangardei românești de către revista Der Sturm (Berlin, XX, nr. 8, aug.-septembrie 1930), iar cîțiva ani mai tîrziu, Léon Pierre Quint se interesa de opera lui... În 1967, Matei Călinescu vedea în Urmuz un precursor remarcabil prin originalitate și incisivitate al literaturii oniricilor (al „scriitorilor mai noi, interesați de valorificarea aspectelor iraționale din realitate”, cf. „Urmuz și comicul absurdului”, în Eseuri critice, București, EPL, 1967, p. 66-85). Pornind de la analiza „comicului paralogic” și „absurd”, dublată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu sînt sigur că ne-am descurca. RÎde A trecut multă vreme de cînd a trebuit să avem grijă de trei copii și nu mai sîntem nici noi tineri. Lisa Își dă ochii peste cap, de parcă socrul meu, un bărbat remarcabil, ar spune prostii. Ne-am gîndit că am putea pleca după ce adorm toți, zice ea. În felul ăsta, Tom și Amy nici nu vor băga de seamă că am dispărut. — Și Oscar? Întreb eu cu o ezitare. Știu că atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că e Însurat. — Vrei să știi adevărul? Întreabă Trish, iar eu dau din cap că da. Ei bine, Îmi vine să cred și nu mă surprinde chiar atît de tare. Uite ce e, eu cred că Lisa e o femeie remarcabilă din multe puncte de vedere, dar e foarte dură și știe ce vrea. Femeile de genul ăsta sînt Întotdeauna un pic nemiloase și pun bărbații Înaintea prieteniei cu alte femei. — Dar de ce n-ai spus nimic pînă acum? Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adevărul. Pe măsură ce îi destăinuiam viața mea, am văzut cum i se îmblânzesc ochii și cum îi flutură pe buze o umbră de surâs. Mi-a pus o groază de întrebări și mi-a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Încă de pe vremea când acesta era un nimeni și că Își părăsise orașul, prietenii și familia, pentru a-i fi alături. Și-ar fi vrut s-o invite În seara aceasta la petrecerea lor de aniversare - zece ani, o durată remarcabilă. În ziua de astăzi nici căsătoriile, nici mașinile, nici celebritatea nu durează atât de mult. Ar fi vrut să fie nebun și irațional, și depravat. Dar era Într-o cafenea stilată Împreună cu mama Valentinei Buonocore, eleva lui cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea viață s-a sfârșit. Adâncul privirii lui își apasă tâmpla Încărunțită înainte de timp. Interferențe O ploaie de vară Ce-mi arde sufletul Se resimte puternic în mine. Privesc în gol zarea. Apuc târziu un strop licărind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în care mă simțeam eu. Bună, Angela. Cum a fost la școală? Se auzea glasul răgușit al domnului Mirescu, omul de serviciu. Era un bărbat în vârstă de 40 de ani, cu o chelie în vârful capului și o burtă remarcabilă. Generos de fire și spontan. Bine. I-am zâmbit apoi am continuat: Acum mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
extreme au dispărut. Libertatea sexuală este totală, nimic nu mai stă În calea Împlinirii și a plăcerii. Rămân mici momente de deprimare, de tristețe și Îndoială; dar sunt tratate cu ușurință pe cale medicamentoasă, chimia antidepresivelor și anxioliticelor a făcut progrese remarcabile. „Un centimetru cub vindecă zece sentimente.” Este exact lumea la care aspirăm astăzi, lumea În care, astăzi, am vrea să trăim. Știu bine, continuă Bruno cu un gest al mâinii, vrând parcă să respingă o obiecție pe care Michel n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
individului este conformismul. „Ea trebuie să fie capabilă să spună nu, chiar dacă toată lumea spune da” conchide Fromm. Tot în opera citată, același autor relevă existența unei „reguli de aur”, sintetizând principiile după care se ghidează individul în existența sa. Este remarcabilă maniera în care este surprinsă evoluția „regulii de aur” care, în semnificația sa originară, ebraică sau creștină, era expresia populară a maximei biblice „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Materialismul societății contemporane a redus-o la „Fii
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
telefonat la reanimare și i s‑a spus că am fost transferat. A sărit imediat Într‑un taxi și a venit În goană. - E seară, i‑am spus. - Nu, se crapă de zi. - Și unde sunt? Sora de serviciu era remarcabil de promptă și grijulie. A tras perdeaua din jurul patului meu și i s‑a adresat lui Rosamund: - Scoate‑ți pantofii și urcă‑te În pat, lângă el. Câteva ore de somn o să vă facă bine la amândoi. Încă o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cultural‑ideologică serioasă (am exclus din principiu fundamentalismele, fiindcă am vrut să rămân În cadrul democrației, lato sensu). În această nișă incertă Încearcă să se insereze un al treilea partid politic american, până acum fără succes, ba chiar cu efecte perverse remarcabile. Fie că e vorba de ultraconservatorii Pat Buchanan sau Ross Perrot (magnat texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deja În The Dean's December (foarte pozitiv, sub numele „Minna”). Alexandra Bagdasar, fiica doctorilor Florica și Alexandru Bagdasar. Mai Întîi Alexandru, iar după moartea acestuia Florica, au fost miniștri ai Sănătății În guvernul Dr. Petru Groza; fapt și mai remarcabil, Florica Bagdasar era sora legionarului Sterie Ciumetti, dar nu a fost prigonită pentru asta. Saul Bellow a avut relații apropiate cu soacra sa, care a și ajuns la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a‑și aplauda ginerele. Atît În roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din prezent. El ne înfioară și ne umilește cu armonii, parcă ne spune: „Dacă mai vreți o Renaștere, iată cum vor arăta picturile care îi vor exprima spiritul“. Lui George Kraft, alias Iona Potapov, i se permite să-și continue remarcabila carieră artistică în Penitenciarul Federal de la Fort Leavenworth. Am putea să reflectăm cu toții, alături, fără îndoială, de Kraft-Potapov însuși, la cât de rapid i s-ar fi pus capăt carierei sale într-o închisoare din Rusia natală. Ei bine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
preocupe în mod conștient de partea estetică, neamul liniei paterne și-a emis liniștit genele generație după generație, și din șirul lor de oameni serioși, cu înclinări spre meșterit și, uneori, spre științele exacte, au dat contemporaneității exemplare cu nimic remarcabile, oameni ca mine și ca toți ceilalți, sănătoși, robuști, cu ochi vioi și cu mișcări bruște. Când eram mic, oamenii spuneau că semăn ba cu maică-mea, ba cu taică-meu, și de-a lungul anilor acest lucru a constituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
adesea; să recunoști sincer toate lucrurile jenante pe care le-ai făcut pentru a evita situația în care le menționează altcineva. Dacă la început se simțea vinovată pentru că aproape că o mutilase pe Hazel, Violet părea să-și fi revenit remarcabil de repede. În plus, poliția se ținuse de capul ei s-o interogheze din două în două minute; era de înțeles că ajunsese cu nervii la limită. Mi-am dat seama că-i găseam scuze lui Violet. Ușor, ușor, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]