6,018 matches
-
acorda, folosim un ghid cu câteva întrebări simple: Cine ...? Ce ...? Când ...? Unde ...? De ce ...? Cum...? De exemplu: Ce tip de interviu va fi? Unde și când va avea loc interviul? Cât de lung va fi interviul? Care este data stabilită de reporter? Răspunsurile la aceste întrebări ne vor ajuta să fim gata la timp pentru a da interviul. * Pregătim maximum trei probleme cheie. Trei probleme reprezintă numărul maxim pe care suntem capabili să le abordăm într-un interviu. Adesea numai o singură
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ne vedem noi înșine cum acționăm reprezintă cel mai bun mod să identificăm obiceiuri cu care putem distrage atenția oamenilor de la mesajul pe care dorim să îl transmitem. Cheia succesului unui interviu constă în pregătirea lui minuțioasă. Pe timpul interviului * Oferim reporterului informații în avans. Aceasta este șansa noastră să educăm reporterul înainte de a începe întrebările. Dacă avem o broșură sau alt material scris putem să îl oferim. Nu folosim jargonul, cea mai mare parte a publicului nu îl va înțelege. * Ilustrăm
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mod să identificăm obiceiuri cu care putem distrage atenția oamenilor de la mesajul pe care dorim să îl transmitem. Cheia succesului unui interviu constă în pregătirea lui minuțioasă. Pe timpul interviului * Oferim reporterului informații în avans. Aceasta este șansa noastră să educăm reporterul înainte de a începe întrebările. Dacă avem o broșură sau alt material scris putem să îl oferim. Nu folosim jargonul, cea mai mare parte a publicului nu îl va înțelege. * Ilustrăm spusele cu exemple. * Admitem când nu știm răspunsul la o
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
o broșură sau alt material scris putem să îl oferim. Nu folosim jargonul, cea mai mare parte a publicului nu îl va înțelege. * Ilustrăm spusele cu exemple. * Admitem când nu știm răspunsul la o întrebare. Pur și simplu îi spunem reporterului că nu cunoaștem problema respectivă. Apoi ne oferim să dăm răspunsul după interviu. * Ne ancorăm în mesajul nostru. Această tehnică presupune să întoarcem întrebarea care ni se pune astfel ca să o putem folosi pentru a enunța punctul nostru de vedere
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
la o întrebare, ne oprim. Nu există nimic mai periculos decât un răspuns lung și poate incoerent; realizatorul emisiunii poate tăia acel răspuns. * Ne străduim ca pe timpul interviului să ne simțim bine. Respirăm adânc și scăpăm de tensiune. Privim la reporter. Suntem relaxați și ne bucurăm de experiența pe care o trăim. Detalii importante * Nu lăsăm corpul să vorbească, lucru ce poate să distragă oamenii de la mesajul pe care îl transmitem. * Nu purtăm ochelari de soare sau care sunt sensibili la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
T. rămâne, totuși, romanul Playback. Cartea se vrea o replică potențială la romanul canonic având ca „eroi” activiști, plasați în perioada de pseudodezgheț de la sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut. Evenimentul catalizant este o emisiune TV - „Portret contemporan” - realizată de reporterul „la modă” Iulia Fitcal. Protagonistul ei virtual, tovarășul Pârvu, cadru de nădejde al societății noi, se află în plină ascensiune. În jurul celor două vedete - una a politicii, alta din mass-media, una a realității, alta a proiecției sale pe peliculă - se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o ambiguitate savantă. Pe Pârvu îl „portretizează” fiecare în felul său: șoferul, Trifu, racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
Asta e soarta campionilor, ce să-i faci! 13 mai 2010 Luni, președintele țării, care cuplează vioi și neconstituțional și funcția de stăpân al guvernului, ne anunța sec și oarecum cinic: țara e în colaps, urmează curbe de sacrificiu! Marți, reporteri isterizați se aruncau viermuind la Iași pe cadavrul unei biete tinere pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște medici iresponsabil de sictiriți. Miercuri am văzut o mare de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre starea actuală a culturii românești și despre cum percepe domnia sa imaginea Iașului care au stârnit o adevărată furtună de reacții publice. În esență, domnul Liiceanu deplângea, cu îndreptățire, starea catastrofală a difuzării valorilor culturale la televiziuni și, întrebat de reporteri despre șansele Iașului de a deveni "capitală a culturii europene", se arăta neîncrezător, plecând de la o realitate urbanistică neeuropeană (monumente impozante alterate de vicisitudini și de griul ucigător al arhitecturii staliniste și ceaușiste din preajmă, fațade vechi, străzi desfundate etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
consideră că televiziunea nu numai că definește mijloacele de manifestare ale diplomației, dar are și un rol important.48 Cu prilejul Conferinței NetDiplomacy (desfășurată la 6 septembrie 2001), fostul secretar de stat american, Collin Powell identifica cinci categorii de audiență: reporterii, poporul american, cele 170 de capitale ale lumii, inamicii și soldații de pe diferitele teatre de luptă, subliniind că diplomația tradițională trebuie să țină cont de telediplomație, aceasta fiind forma actuală a diplomației publice.49 Diplomația publică, consideră Collin Powell, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
perfecțiunii tehnice, fotografia modernă era atât de obiectivă și exactă, Încât era adeseori falsă - vestitele fotografii ale lui Robert Capa de pe plaja din Omaha Își datorau forța dramatică unei erori de laborator comise la developare. De aceea fotografii, ca și reporterii de televiziune și cameramanii filmelor de acțiune recurgeau la mici trucuri pentru a umbri imaginea, restituind aparatului unele imperfecțiuni care să ajute ochiul privitorului să capteze lucrurile altfel: aceeași distorsiune focală care, În limbajul pictorilor, desfigura minuțioasa iarbă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din opera sa marile formate, neputând astfel să-și termine marele tablou Bătălia din Tetuan. În spaniolă, „uitare”; cu acest sens, aici este prenumele unei femei. Fotograful american de origine maghiară Andrei Friedmann Capa, zis Robert (1913-1954), a participat, ca reporter grafic, la războiul civil spaniol, al doilea război mondial, primul război arabo-israelian, războiul chino-japonez și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
1977 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabilește în Germania. Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul de aventuri pentru adolescenți, gen care l-a consacrat. Experiența vieții de reporter pe șantierul Bumbești-Livezeni și la Hunedoara va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic care învață să-și pună capacitatea în slujba muncitorimii (Întâlnirea, I-II, 1959, Oțelul, 1960, Pasiuni, 1964). C. va folosi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
sinucidă. Nu Întâmplător, firește, singura notație din perioada premergătoare, actului suicidar e relatarea despre executarea celor doi Rosenberg. Detaliile, de-o cruzime Înspăimântătoare, sunt selectate În funcție de expresivitatea și sensurile ce-ar putea fi acordate macabrului ritual. Oripilată de relatarea unui reporter, ea intră În rezonanță cu scenele atroce descrise de ziare și se imaginează În postura de călău metafizic, pregătit să ia parte la sinistrul spectacol: Frumoasa fată Înaltă și suplă care purta În fiecare zi la lucru o pălărie originală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
, György (3.VIII.1927, Ozun, j. Covasna), reporter și traducător. Face școala medie la Sfântu Gheorghe și studii universitare de filologie la Universitatea din Cluj. A lucrat ca reporter al ziarului „Népi Egység” din Sfântu Gheorghe (1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
, György (3.VIII.1927, Ozun, j. Covasna), reporter și traducător. Face școala medie la Sfântu Gheorghe și studii universitare de filologie la Universitatea din Cluj. A lucrat ca reporter al ziarului „Népi Egység” din Sfântu Gheorghe (1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și al revistei „A Hét” (1973-1989) din București. După pensionare, s-a stabilit în Ungaria. Călător pasionat pe drumurile țării, B. s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
Avînd în vedere această atitudine, mai sînt oare motive de nemulțumire pentru că purtătorul său de cuvînt, Larry Speakes inventa afirmații pe care le atribuia președintelui? Broder (1988) crede că nu și în loc să dea vina pe Speakes, el îi acuză pe "reporterii și oamenii cu drept de vot care au acceptat manipularea și înșelătoria ca mod de viață". Broder le cere politicienilor să "vorbească ei înșiși" pentru ca, printre altele, să poată răspunde de propriile minciuni. Astfel, dacă Reagan nu a avut intenția
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și, în general, de antropologia vizuală. 4. Filmul etnografic și antropologia vizuală Așa cum afirmă cei doi antropologi, noțiunea de "film etnografic" este una complexă și chiar histrionică în cuprinderea ei. Conține "filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune"14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
tabacheră, un etnograf poate filma situațiile sociale pe care le observă și poate aduce imagini de o calitate profesionistă. Categoria "film etnografic", utilizată adesea, este puțin înșelătoare pentru că găsim amestecate aici filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune. Imaginile operatorilor pe care companii comerciale ca Lumière, Pathé sau Edison îi trimiteau pretutindeni în lume pentru a aduce imagini exotice sunt adesea citate drept primele filme etnografice. În uzul curent, în pofida repetatelor clarificări, tot paradigma exotică servește
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
j. Caraș- Severin - 17.VI.1989, București), istoric și critic literar, traducătoare. După câțiva ani de muncă la catedră, ca învățătoare - absolvise Liceul Pedagogic (cu limba de predare sârba) din Timișoara în 1953 -, perioadă în care a lucrat și ca reporter la un ziar timișorean, S. se hotărăște să dea curs unei vocații tot mai limpede conturate și se înscrie, în 1957, la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura sârbo-croată, pe care o termină în 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
A debutat, cum o va face și fratele său, Arșavir, la revista școlară „Vlăstarul” (1925), unde figura printre redactori. Vor urma alte colaborări, la „Revista universitară”, în timpul studenției, apoi la „Est-West”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Vremea”, „Ultima oră”, „Floarea de foc”, „Reporter”, „Ararat”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ani”, „Ideea românească”, „Buna Vestire”, „Rânduiala”, „Cuvântul”, „Universul literar” ș.a. Proză, note de drum, scrisori aveau să-i apară, după multă trecere de vreme, prin grija lui Arșavir Acterian, în „Steaua”, „Studii și cercetări de istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
1950 și 1968 conduce serviciile de documentare a două institute de proiectare din București. Debutează în 1934, la „Vremea”, cu nuvela Mortul, iar editorial, în 1938, cu volumul de teatru Popa Borcea. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Expres”, „Luceafărul”, „Reporter”. R., care în anii 1934-1935 a frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, unde a și citit câteva nuvele, publică proză - La barbut (1942), Tinca (1996), Casa de odihnă (1996), Obsesia (1997) - și teatru - Popa Borcea, Vine nebunu!, Luță (1955). Romanul Tinca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
al soției lui Strauss-Kahn, distinsa jurnalistă Anne Sinclair. În fine, pe 25 august s-a publicat La chute: les secrets du cas DSK (Căderea: secretele cazului DSK), la editura Robert Laffont. Autorii sunt tot doi jurnaliști, David Revault d'Allonnes, reporter la departementul de politică al postului Europe 1 și Fabrice Rousselot, corespondent al Libération la New York. Cert e că un nefast moment de slăbiciune umană (fiindcă această vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală și binecunoscută de toți apropiații
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ce gust are trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este, oare, un partipri condamnabil? Sorj Chalandon este laureatul Marelui Premiu pentru Roman al Academiei franceze în 2011, pentru Retour à Killybegs / Întoarcerea la Killybegs (Grasset). Fost mare reporter pentru "Libération", condei prețuit și la necruțătorul "Canard enchaîné", Chalandon mai deține cîteva premii literare importante, între care Premiul Médicis, obținut în 2006 pentru romanul Une promesse / O promisiune. În 2008, publica Mon traître/ Trădătorul meu, un splendid text autobiografic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll și Al. Sahia. În 1944 face parte din conducerea Sindicatului Unic al Ziariștilor, alături de N.D. Cocea, Tudor Teodorescu-Braniște, Eugen Jebeleanu, Octav Livezeanu ș.a. Va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]