6,982 matches
-
progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine, cu bot de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
feministă, dar că treaba asta mi se pare o porcărie, o invenție ca să ațâțe pe oameni unii împotriva altora... Privirea compătimitoare pentru netoata care se lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-o apatie supusă și tâmpă de procreatoare bleagă... Povestindu-le eu mai multe, au ajuns la concluzia că e normal
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din Montmartre și dau de mai multe trupe. Cântăreți. Mă opresc la unii grozavi. Tineri, plini de energie, vreo 15, multe fete. Sunt îmbrăcați ca naiba. Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în biserici, fac un ritual care practic nu folosește la nimic, oamenii pleacă la fel cum au venit și nu s-a schimbat nimic în nivelul lor de conștiință. Apoi Biserica face mare tam-tam cu operele de binefaceri, cu ajutorarea săracilor (acțiuni până la urmă derizorii care nu ajută la îmbunătățirea situației), în loc să-și facă adevărata menire, să acționeze asupra nivelului de conștiință al maselor, să-i îndrume pe calea corectă de urmat. „Biserica lui Hristos, așa cum le place preoților să spună
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
realitate fenomenele au fost mult mai complexe și în final au scăpat de sub control, iar prima greșeală a fost aceea că noua societate s-a bazat de la început pe o ...dictatură. ,,Dictatura proletară”. În teorie puterea a fost dată celor săraci care nu prea știau ce să facă cu ea, dar în realitate ea a fost acaparată de o mână de oameni (din pătura săracă) care sub pretextul apărării drepturilor poporului, au început ei înșiși să huzurească pe spinarea celorlalți. În
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Trebuie reamintit aici că întregul sistem socialist s-a bazat pe incompetență și slugărnicie. După război, partidul comunist care avea nevoie de membri pentru a deveni ,,forța politică conducătoare” a societății, i-a primit ,,în rândurile sale” pe toți cei săraci, indiferent de pregătire, care erau dispuși să ,,adere cu toată ființa la politica înțeleaptă a partidului”. Cu alte cuvinte pe bază de slugărnicie necondiționată. Astfel s-a întâmplat ca văcarul satului, (,,prostul satului” ) care nu era capabil de nimic și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nimeni? Amenințarea o reprezenta însăși mesajul (amenințarea ,,mașinii de scris” și a manifestului care poate schimba conștiințe) pe care aceștia îl promovau și care spunea printre altele că bogații nu vor avea acces niciodată în Împărăția lui Dumnezeu! -,,Împarte totul săracilor și urmează-mi Mie !” -,,Mai curând va intra cămila prin urechile acului decât un bogat în Împărăția Tatălui !” Cum să accepte tagma jefuitorilor un astfel de text?! De obicei oamenii tânjesc după valori materiale și fiecare în sinea lui vrea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
celuilalt, de la car unul a luat roatele din față, celălat pe cele din spate și tot așa, ca în final eroii noștri să-și dea seama că din toată agoniseala părinților pentru care tot satul îi invidia, s-au trezit săraci lipiți pământului. Exact asta s-a întâmplat la noi în țară și din păcate și la noi în Cârțișoară. O gospodărie colectivă, nedorită de oameni, totuși eficient organizată, ajunsă la performanțe care în noile condiții ar fi putut duce la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sau de țuică puturoasă. Cu toate că beam foarte mult, niciodată nu m-am îmbătat, încît să mi se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele din urmă, lăsau o sticlă pe mormînt, „Pentru Nichita, săracu’ !“, și se în torceau spre dimineață cu sentimentul datoriei împlinite. Întîlnirile din camera mea de cămin au început, de fapt, încă din primele zile de facultate. După ce ne- am identificat unii pe alții, am decis - băieții „căminiști“ din anul întîi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-l închid în baie (tot baia, săraca !) - dar se auzea și de acolo. S-a mai auzit cîteva nopți după aceea, pînă cînd prietenii noștri au găsit o casă cu curte unde să-l dea. Acum, după atîția ani, săracu’ Doi trebuie să fi ajuns om la casa lui, tată respectabil de familie... Dar animalele de care am vorbit pînă acum au fost cu totul pasagere în viața mea. Cu altele, în schimb, am conviețuit ceva mai mult (și, cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă tăișul câtorva dălți, ofițerul de poliție a făcut un pas puțin înapoi, întrebându- mă mirat ce sunt acestea. Se speriase săracul văzând atâtea dălți, neștiind la ce îmi sunt necesare. Prezentându-i invitația, arătându-i legitimația de artist pe care o aveam asupra mea, buletinul fiind nevalabil pentru că era expirat, a înțeles pentru ce venisem. Zâmbind bucuros, recunoscând că devenisem suspect
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
propriuziși, ci clonele acestora. Este tristul caz al lui Mihai Gâdea. Băiatul acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
formarea umană și spirituală a lui Ignațiu și a primilor lui însoțitori a constituit prototipul formării generațiilor de după ei. Ea începe printr-un timp de probă (noviciatul) în care vocația candidatului va fi supusă mai multor încercări: exerciții spirituale, slujirea săracilor și a bolnavilor în spitale, pelerinaje pe distanțe lungi și fără mijloace materiale, așa cum se poate citi în Istorisire. Apoi perioada studiilor este concepută ca un mijloc de „a ajuta sufletele”. Ignațiu a ținut cont încă o dată de propria experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o păstra cu mare grijă și care-i aducea multă consolare. Se afla deja la o leghe depărtare de Monserrat, când fu ajuns din urmă de un om care venea în goană întrebându-l dacă își dăduse cumva hainele unui sărac după cum zicea acesta. El spuse că da și ochii i se umplură de lacrimi, de milă pentru nefericitul căruia îi dăduse hainele, deoarece își dădu seama că săracul fusese bănuit de hoție. Deși fugea cât putea de cinstea ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care venea în goană întrebându-l dacă își dăduse cumva hainele unui sărac după cum zicea acesta. El spuse că da și ochii i se umplură de lacrimi, de milă pentru nefericitul căruia îi dăduse hainele, deoarece își dădu seama că săracul fusese bănuit de hoție. Deși fugea cât putea de cinstea ce i-o arătau oamenii, nu putu rămâne mult timp în Manresa, deoarece se povesteau despre el lucruri nemaipomenite, în urma celor întâmplate la Monserrat; iar faima îi crescu repede, vorbindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele din urmă, simți imboldul de a studia o vreme, pentru a putea ajuta sufletele, și astfel hotărî să plece la Barcelona 3. Plecă așadar din Veneția spre Genova. Într-o zi, în Ferrara, se ruga în catedrală și un sărac îi ceru de pomană; îi dădu un marchetto 4, valorând cinci sau șase quattrini; apoi veni un al doilea căruia îi dădu un alt bănuț care valora ceva mai mult; celui de-al treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dădu un alt bănuț care valora ceva mai mult; celui de-al treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul. Cerșetorii, văzând că el dădea de pomană, tot apăreau și astfel termină tot ce avea. În cele din urmă, mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum, întâlni câțiva soldați spanioli care îl omeniră pentru o noapte. Ei rămaseră înmărmuriți văzând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noapte. Încă de la sosirea lui în Alcalá, a făcut cunoștință cu Don Diego de Eguía1, ce locuia la fratele său, care avea o tiparniță în acel oraș, fiind și foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri și îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeșnice și altele asemenea. Pelerinul le înfășură într-un așternut, le puse pe umăr și se duse să-i ajute pe săraci. 58. După cum s-a spus mai sus, se vorbea mult în ținut despre ceea ce se întâmpla în Alcalá; unii ziceau una, alții ziceau alta. Acestea ajunseră până la Toledo, la urechile inchizitorilor 2. Gazda îl informă pe Pelerin că aceștia sosiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îl întrebă: - Doriți să vă vorbesc puțin mai pe îndelete despre aceasta? - Da, spuse el. - Ei bine, reluă întemnițatul, trebuie să știți că aceste două femei au stăruit spunându-mi că doreau să umble prin lumea întreagă pentru a sluji săracilor, dintr-un spital în altul. Eu le-am sfătuit mereu să-și ia gândul de la această hotărâre, și pentru că fiica era atât de tânără și arătoasă. Le-am spus că dacă voiau să-i viziteze pe săraci, o puteau face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]