6,803 matches
-
sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos în prim-plan și răstălmăcit de toți neognosticizanții tantrici actuali, se înscrie în același context semantic, fiind semnul intimității spirituale între un maestru și un ucenic apropiat. De altminteri, sărutul pe gură se practica în semn de salut intim nu doar de persoane de sex diferit, ci și de persoane de același sex. În evangheliile canonice există mai multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de „o mulțime” înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ei formalizează pe loc o relație care s-a bazat până atunci pe iubire frățească și încredere totală reciprocă. Isus acceptă senin, dumnezeiește ceea ce i-a fost scris. Iuda își împlinește și el, până la capăt, misiunea. Scurtul dialog, precedat de sărutul lui Iuda, pecetluiește două destine indisolubil legate unul de altul. Matei însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor: cine este mai mare dintre ei? Luptă deschisă pentru putere (Lc. 22,21-23). Iuda reapare, scurt, doar în scena de pe Muntele Măslinilor: „și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase îmbrățișat de Satana (Lc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina aflată „dincolo de pârâul Cedrilor”, însoțind „oastea și slujitorii”, dar nu avem nici recunoaștere, nici dialog, nici sărut. Isus preia inițiativa, El este singurul protagonist. Iuda a fost executat și scos din „piesă” la Cină. Firește, nu aflăm nimic nici despre sfârșitul său. * Înainte de a trece la mult discutata chestiune a „morții lui Iuda”, să recapitulăm pe scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu doar îl interesează și intrigă, dar probabil îi era destul de apropiat. Se uită prea des că Iuda a făcut parte din grupul apostolilor, care fuseseră aleși de Isus, și că aceștia au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe Isus, dar nici nu I-a fost discipol „cu tot sufletul”. A ezitat mereu între Bine și Rău, practicând o echilibristică de oportunist. Sărutul final este, după Origen, dovada cea mai clară a respectului pe care ucenicul I-l păstrează Învățătorului său până în ultima clipă. „El avea în suflet ceva amestecat (ti anamemigmenon)”, un „rest de bunătate”. Spre deosebire de alți Părinți, Origen insistă asupra căinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eram, am Început să merg foarte țanțoș, ba mai mult am Început să fiu răutăcioasă, să-l strig pe băiatul ăla Ghebosul, pe holurie școlii. și... primul meu prieten l-am avut În clasa a VIII-a, de fapt primul sărut, cu un băiat, care fetele... tot așa binevoitoare... s-au dus la el și i-au spus că mine Îmi place de el, iar mie, invers: că lui Îi place de mine. Băiatul respectiv era oarecum bine cotat la noi
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de Chine, Prințesa Anguille de l’Isle, Prințesa Pupidulce, Prințesa Glaciala (prințesă a Ghețurilor și a Oglindeziei), Prințesa de la Crapaudine (cu o vară, Prințesa Diplodocus), Prințesa Papagnasse din Peloponez, Prințesa Matüvü (fiica unui maharadjah) etc. Să ne lămurim puțin cu săruturile lor: „Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decât sărutul de prințesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Ghețurilor și a Oglindeziei), Prințesa de la Crapaudine (cu o vară, Prințesa Diplodocus), Prințesa Papagnasse din Peloponez, Prințesa Matüvü (fiica unui maharadjah) etc. Să ne lămurim puțin cu săruturile lor: „Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decât sărutul de prințesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de prințesă are puterea să le preschimbe-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decât sărutul de prințesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de prințesă are puterea să le preschimbe-n prinți pe broaștele râioase, dar, uneori, și invers. Sărutul prințeselor se mai cheamă și guriță, pupătură, pusi, pupic sau pup“. Despre cum putem deosebi fetele ce se dau drept prințese de cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de prințesă are puterea să le preschimbe-n prinți pe broaștele râioase, dar, uneori, și invers. Sărutul prințeselor se mai cheamă și guriță, pupătură, pusi, pupic sau pup“. Despre cum putem deosebi fetele ce se dau drept prințese de cele adevărate, despre trucurile și vicleșugurile de a trezi prințesele din somn, despre cum putem reduce orice prințesă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și abia peste o săptămână, când mirosul va răzbi până pe casa scărilor, vecinii de sus, familia Pizanti, vor alerta poliția și pe tatăl său. Iar Baruch Își va aminti cu siguranță vreo istorioară hasidică despre moartea subită, fără dureri, numită „sărutul morții“. Sau va face remarca lui obișnuită - omul e un paradox, râzând când ar trebui să plângă, plângând când ar trebui să râdă, trăind fără minte și murind fără chef, zilele lui sunt ca iarba. Avea oare vreo șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții și se spunea că numai cei sfinți au parte de el. Fima zâmbi: —Sfânt sau nesfânt, săruturile au fost Întotdeauna o parte foarte importantă a repertoriului său. Spunând asta, observă un lucru pe care nu-l remarcase niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit deloc. Totul s-a terminat Într-o clipă. Cândva asta se numea sărutul morții și se spunea că numai cei sfinți au parte de el. Fima zâmbi: —Sfânt sau nesfânt, săruturile au fost Întotdeauna o parte foarte importantă a repertoriului său. Spunând asta, observă un lucru pe care nu-l remarcase niciodată până atunci: Șula, pe care o curtase cu mai bine de treizeci de ani În urmă, Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foarte apropiat cu poetul Guillaume Apollinaire și cu artiști celebri precum Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp alături de care a lucrat. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale din acea perioadă sunt: „Cumințenia pământului”, o primă versiune a lucrării „Sărutul” (1907), „Somnul” (1908), „Muza adormită” (1909-1910), „Pasărea măiastră” (1910), „Prometeu” (1911), „Domnișoara Pogany” (serie 19121933), „Primul pas” (1913), lucrări ce marchează aplecarea spre valorile artelor arhaice. Lucrările sale i-au adus o imensă popularitate, acesta fiind cunoscut și foarte apreciat
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
expune simultan la Salon des Independants în Paris și la the Armory Show în New York. Recunoașterea sa pe plan național și internațional se datorează, în principal, ansamblului sculptural de la Târgu Jiu, terminat în 1938. Ansamblul, alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului era dedicat românilor care în 1916 reușiseră să oprească o invazie germană. Aceste lucrări depășesc limitele concretului, generând diverse interpretări ale semnificației celor trei sculpturi. Brâncuși era o persoană sociabilă și complexă pe care nu multe persoane
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
an să ajungă acolo. Exact atâta trecuse de când văzuse într-un exemplar ferfenițit al revistei Life poza unui băiat american în costum de marinar care, la anunțul președintelui Truman că japonezii capitulaseră, se îmbătase și strângea în brațe, într-un sărut pasional de pace, o infirmieră în uniformă albă, aplecată pe spate. De îndată ce a văzut-o, a știut încotro trebuie să se îndrepte. În țara asta uniformele erau la fel de inocente ca și hăinuțele copiilor. În orașul ăsta oamenii își puteau striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu cotoarele răsucite spre el, un ceas, de asemenea întors spre el. Apoi mai erau curiozitățile sau poate altfel de instrumente ale aceleiași meserii: o reproducere după Rodin, Burghezii din Calais - ciudat, având în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu un penis ca o mitralieră. Doctorul Gabor o îndreptă spre mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aducă un omagiu acestui obicei local. Nu prea vorbeam de mama și de tata și povestea i-a plăcut. —Spune-i lui Madeleine că o sun eu mâine, zise Susannah acum. S-a ridicat pe vârfuri ca să îmi dea un sărut fugar de rămas-bun pe obraz și deodată am știut răspunsul la întrebarea mea. Dacă m-aș fi căsătorit cu ea și nu cu sora ei, de care fusese legată toată viața printr-o rivalitate plină de iubire, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cărți. Nu să o și trateze.” Vasile Ghica 579. „Nu chiar orice carte este o cărămida de lumină.” Vasile Ghica 580. „O carte necitită e o cupă care nu a cunoscut mirosul vinului, ori niște buze adolescentine neînfiorate încă de sărut.” Vasile Ghica 581. „Orice carte este o victorie: gen Salamina sau a la Pirus.” Vasile Ghica 582. „O carte îngălbenită în vitrină e ca un templu năruit.” Vasile Ghica 583. „Sunt cărți pe care nu le pot deschide nici halterofilii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit nici un sărut de la revedere sau măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu inamic: Danny verifica toate spațiile dintre tufișuri și toate umbrele din spatele stâlpului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]