6,540 matches
-
sectoare diferite, ci toate la un loc îl fac să explice unele fenomene, să descopere și să înțeleagă realitatea înconjurătoare. De aceea, în etapa actuală „interdisciplineritatea este una din problemele teoretice și practice pentru progresul științei care preocupă pe filosofi, savanți, cercetători din cele mai variate domenii de activitate” (Ton Burton Bottomore - 1986, p. 39). Întreaga activitate a învățătorului este brăzdată de tentative de cooperare și chiar de întrepătrunderea disciplinelor, de împrumuturi și asocieri între acestea, fiind în permanență conștient de
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
astronomică făcea obiectul unei reale rigori științifice, astronomii fiind nu numai magi dar și oamenii de știință care erau consultați periodic în ceea ce privește creșterea apelor fluviilor sau a perioadelor de secetă sau foamete. Fenomenele de lună plină sau a eclipselor permiteau savanților acelor epoci de a prezice războaie sau pace, victorii sau înfrângeri, cataclisme sau perioade de prosperitate. De-a lungul secolelor, astronomii au exercitat totdeauna și permanent o mare influență asupra familiilor privelegiate și a celor care țineau cârmele puterii. Într-
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
și i-a dus în Grecia unde deja filozofii examinau natura Universului. Empedocle, Platon și Aristotel se interesau de problemele creației, și considerau astronomia o știință divină. Știința Greciei este introdusă și la Roma, unde astronomia era cunoscută numai de savanții și erudiții timpului. Un aport deosebit în astronomie l-a adus Ptolemeu care a trăit în Alexandria secolului al II-lea și care a lăsat două cărți remarcabile în studiul astrelor. Se pune totuși o întrebare. Dacă astronomii timpurilor primitive
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
aminte la cei ce vor trăi mai târziu. Oare viața noastră, viața Universului este ca un joc de împrejurări, care se potate anticipa cât de cât pentru a evita stupidul, absurdul sau tragicomicul existenței pământene tridimensionale. La ora actuală nici un savant care se pretinde că este cu adevărat, nu mai poate nega prezența unei forțe supreme fie organizată sub forme divine, fie concepută altfel, științific. Dacă încă din antichitate, Euclid a pus la baza geometriei un număr de patru noțiuni primare
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn (sunt cunoscute încă din antichitate); planete moderne: Uranus, Neptun, Pluto (descoperite în timpurile moderne). SOARELE ,, Omul are toate temeiurile să se considere, și el un fiu al Soarelui ’’ scria la sfârșitul secolului al XIX-lea savantul rus K. A. Timiriazev, care a arătat că mai toate procesele ce se petrec pe Pământ depind de Soare-de la circulația aerului în atmosferă și circuitul apei în natură, până la formarea combustibililor și dezvoltarea formelor de viață. Din acest motiv
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
viață. Traiectoriile sateliților ocolesc centurile deoarece particulele de mare energie le-ar pute distruge. CICLUL SAROS Intervalul de timp egal cu 18 ani 11 zile 8h, după care se repeta periodic eclipsele de Soare și de Luna. COANDĂ HENRI (1886-1972) Savant român inventator al aeroreactorului utilizat în aviație. A construit și fondat teoria efectului coandă la avioanele cu reacție. COLAPS GRAVITAȚIONAL Contracție foarte rapidă, a materiei din interiorul unei stele lipsită de mișcare de rotație și deci de forță centrifugă, datorită
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
teoria sau cercetarea, fie cu proiectul de acțiune, fie cu normele care o reglementează. Modelul teoretic contrapus practicii „poate fi citit fie ca un proiect, un plan sau o metodă, fie ca un program mecanic, rețetă misterioasă, misterios reconstituită de savant” (Bourdieu, 2000, p. 129). Deosebirea majoră dintre cele două planuri - teoretic (de proiectare) și cel practic - rezidă în rolul jucat de timp. Timpul practicii este dominat de succesiune și ireversibilitate, iar cel al teoriei de sincronizare și reversibilitate: Practica se
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
grupurile reprezentate. Sociologii insistă pe eficacitatea cutăreia sau cutăreia "verigi din lanț", ca să reluăm imaginea lui Norbert Elias (1991). • Producătorii de calificare Am arătat în altă parte în ce fel procesul de patrimonializare depindea de mobilizarea a numeroși agenți: erudiți, savanți, agenți publici, arhitecți, asociații locale... Aceste grupări se adunau în jurul bunurilor, pe care le transformau în cauză (Lamy, 1993 și 1996). La rândul lor, și în același spirit, anumiți economiști definesc bunurile culturale prin integrarea lor în munca umană. Potrivit
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
neînlocuit și unic (sau, ca să reluăm terminologia lui Pierre Verdrager, "intraductibil", cf. Le Sens critique. La réception de Nathalie Sarraute par la presse, L'Harmattan, Paris, 2001, p. 152). • Rețelele și reducerea incertitudinii Fie că e vorba de experți, de savanți, de reguli (deontologice), de "academii invizibile" (concept economic al anilor 1950), pe piețe totul are ca scop demultiplicarea bunurilor și reducerea incertitudinilor privitoare la valoarea lor. Mass-media joacă un rol-cheie, deoarece permit dezvoltarea unei adevărate ubicuități, cu mare risipă de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
școlară se construiește, în parte, pe negarea economiei, refulând efectele economice (orientări/selecție și producere de filiere), elaborând un discurs egalitar (egalitatea șanselor) și o ideologie meritocratică (Bourdieu și Passeron, 1970). Universul școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii (Bourdieu, 1987, p. 35). Autonomia câmpului În câteva locuri rare și privilegiate din opera sa, Bourdieu face o punte între
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vor putea înțelege vor muri, cei care vor înțelege vor trăi" (apud T. Todorov, Cucerirea Americii: 74), am putea condiționa supraviețuirea culturală în primul rînd de învățarea și interpretarea semnelor. Model al obiectelor (ce nu pot fi transportate așa cum propuneau savanții din utopia swiftiană), schematizare a unei situații ("Proprietate privată", "Intrare interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
concret, iar pe de altă parte modalitatea ameliorării instrumentelor analitice (evident provizorii și amendabile). Parafrazînd motto-ul parabolă al celebrului eseu asupra antiumanismului contemporan (La pensée '68 de Luc Ferry și Alain Renaut) în care este prezentată istoria a trei savanți însărcinați cu studiul cămilei (un francez care, după o scurtă vizită la Jardin des Plantes și conversații cu paznicul, scrie un articol spiritual pentru un jurnal parizian; un englez care trăiește cîțiva ani în deșert și scrie un tom doct
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
volume intitulată " Ideea de cămilă extrasă din concepția eului"), vom încerca pe cît posibil să accesibilizăm modelele generale rebarbative, să ignorăm tentațiile speculative și dimpotrivă să evidențiem exemple paradigmatice ale unei logici a concretului, a dialogului (cu paznicul, cu ceilalți savanți, dar și cu cămila ca ipostaze ale comunicării cu lumea și ale comunicării cu natura). Coprezentă în toate vîrstele spiritului (P. Lévy, 1990:90-100), oralitatea, era scriiturii și era informaticii și participînd la optimizarea discursului oral (mitul, basmul, narațiunea cotidiană
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Apostol, bogăția materială dobândită, ci întâlnirea cu Iisus. Nu știm care ne este norocul, "o entitate misterioasă"; el se poate afla în altă parte decât acolo unde îl căutăm. Un răspuns original la această problemă a fost dat de un savant care, fără a fi filosof speculativ, s-a aflat, prin preocupările sale, mereu în proximitatea filosofică: este vorba de Mircea Eliade. În Destin și istorie, Eliade răspunde la întrebarea « Cum suportă omul istoria?» astfel: "[...] prin chiar situarea lui într-un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
terminată cu un smoc de păr care alungă muștele. Primul punct de vedere: cămila văzută de sus. Se apropie așadar cu elicopterul de animal (dacă într-adevăr e un animal). Acesta, puțin buimăcit, se oprește politicos și, nemișcat, ci arată savantului partea dreaptă. Al doilea punct de vedere: animalul are o cocoașă (ia te uită, e un dromader!), două picioare lungi (păi, da, celelalte sunt ascunse). Iată-l pe savantul nostru lângă un animal cu gâtul lung, capul mare, trup alungit
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
animal). Acesta, puțin buimăcit, se oprește politicos și, nemișcat, ci arată savantului partea dreaptă. Al doilea punct de vedere: animalul are o cocoașă (ia te uită, e un dromader!), două picioare lungi (păi, da, celelalte sunt ascunse). Iată-l pe savantul nostru lângă un animal cu gâtul lung, capul mare, trup alungit, cu o cocoașă și două picioare. Scurtez: savantul va trebui să se învârtă în jurul cămilei ca să-și dea seama câte picioare are, ce grosime, înălțime și lungime are cămila
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
animalul are o cocoașă (ia te uită, e un dromader!), două picioare lungi (păi, da, celelalte sunt ascunse). Iată-l pe savantul nostru lângă un animal cu gâtul lung, capul mare, trup alungit, cu o cocoașă și două picioare. Scurtez: savantul va trebui să se învârtă în jurul cămilei ca să-și dea seama câte picioare are, ce grosime, înălțime și lungime are cămila. Ca să afle mai multe, îi va observa, poate, moravurile sexuale, obiceiurile alimentare, relațiile sociale și jocurile de societate preferate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în calitate de subiecți sociali evenimentelor și actelor (Pourtois et al., 1992). Ca mulți alții, cred că vechea dispută între cantitativ și calitativ e pe deplin depășită (Bourdieu, 1992; Passeron, 1991; vezi sinteza lui Groulx, 1997). Cea mai cumplită violență săvârșită de savanți și de alții față de victimă nu este oare de a o nega ca victimă, expediind-o într-un "subiectivism" infamant? Acest fapt nu prejudiciază modelul violenței "simbolice", care e cu atât mai violentă cu cât e ascunsă, ci lasă deschisă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
într-un "subiectivism" infamant? Acest fapt nu prejudiciază modelul violenței "simbolice", care e cu atât mai violentă cu cât e ascunsă, ci lasă deschisă posibilitatea unui cuvânt al victimelor și a unei conștientizări comprehensive, ceea ce constituie o sarcină sociologică. Rolul "savantului", în acest caz, nu este oare de a ajuta la emergența acestui cuvânt, la înțelegerea unei suferințe fără a o închide dinainte pe cărările iluzorii ale definițiilor prefabricate, dar și având grijă să construiască acest discurs deopotrivă în singularitatea lui
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
real pentru teoriile academice" sunt "niște nostalgici, inconștienți sau nu, ai diverselor totalitarisme care, de-a lungul secolului XX, au încercat să formeze fiecare un Tineret care să conducă la omul nou [...] datând din epoca interbelică, când în fiecare bloc "savanți" (?) în "științele educației" lucrau deja pentru viitor...". Analiza își atinge aici culmea: noua pedagogie cauzează violența în școală, ba chiar a cauzat totalitarismele secolului XX. Pedagogia responsabilă pentru Shoah și Gulag, e totuși cam îndrăzneț spus! Mor de rușine! Vom
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Le Professeur et le Sauvageon: violence à l'école, incivilité et post-modernité", Revue française de pédagogie, nr. 123, pp. 7-20. DEBARBIEUX E. (1999). La Violence en milieu scolaire, vol. II: Le Désordre des choses, ESF, Paris. DEBARBIEUX E. (2001). "Le "savant", le politique et la violence: vers une communauté scientifique européenne sur la violence à l'école?", in DEBARBIEUX E. și BLAYA C., La Violence en milieu scolaire, vol. III: Dix approches en Europe, ESF, Paris (trad. engleză, Elsevier, 2001 și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că, deși există mașini care pot învăța (prin intermediul unor algoritmi specialiă, abilitățile acestora sunt limitate la aspectele logice ale procesului învățării, neputând avea acces la caracteristicile intrinseci ale învățării umane. Conform cu bine cunoscutul stigmat al paradoxului computațional care exprimă tipul savanților idioți, mașinile inteligente sunt stupide, putând efectua operații complexe de calcul dar neputând înțelege o glumă sau o ironie. Utilizând concepte abstracte, ordinatoarele nu reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în care reușesc creierul și simțurile umane, capabile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
adresată științei contemporane, și anume anunțarea declinului civic al științei devenite extremă. Analogia dintre știința actuală și sporturile extreme în care viața umană este riscată în vederea obținerii unui record, se potrivește în contextul discutat. Virilio merge mai departe în compararea savantului cu campionul și remarcă o distincție alarmantă: în timp ce sportivul este perceput ca un aventurier care își joacă propriile limite fizice, cercetătorul de laborator riscă integritatea întregii umanități din zilele noastre, aventurându-se la extremitatea granițelor etice. Filosoful își exemplifică teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aventurându-se la extremitatea granițelor etice. Filosoful își exemplifică teoriile prin cazul unui australian bolnav de cancer care și-a programat voluntar sinuciderea asistată de computer: „Exemplu clinic al noii virtualizări a acțiunii sau teleacțiunea electronică șterge, simultan cu responsabilitatea savantului, culpabilitatea pacientului” (Virilio, 1998, p. 15Ă. Eseistul observă de asemenea că, în cadrul performanțelor-limită din domeniile roboticii și geneticii actuale, se ajunge la un punct maxim de „extremism postștiintific” deoarece prin „știința excesului”, conceptul însuși de știință este ambiguizat: știința-limită sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Această din urmă lucrare a costat 375 galbeni și fusese angajată printr-un antreprenor anume Calciu Teodorache. În ziarul „Vasluiul” din 1866 găsim o informație care cuprinde cazul unor pacienți trimiși de Spital la Paris pentru a fi tratați de savantul Pasteur, precum și o altă știre care anunță sosirea unei ambulanțe militare care va sta 45 de zile în județ, fixându-se în comunele Codăești și Bîrzești. 2. VECHI MĂRTURII DESPRE EXISTENȚA UNOR ACTIVITĂȚI SANITARE Din cele mai vechi timpuri, din
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]