KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...296 >

7,387 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
c-un cui și-a sărit smalțul, știu, sunt absolut convins de asta, înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași dus de val, scuturat de dorințe, excitat de puștoaice, aruncat pe țărm, pregătit să-ți facă sirenele respirație gură la gură... cum zice Milo, făcând pe adolescentul întârziat. Uneori durează mai mult, alteori te schimbi dintr-odată, nu-ți mai place nimic, chiar nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-un picior păpușa portocalie, deschide ochii încrucișați, „Tatata, te iubesc. Tatata, te iubesc”. Ei, dacă aș aduce-o aici pe tanti Niculina și i-aș da două șnapsuri, dacă i-aș pupa mâna și dac-aș ruga-o frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să-i pună-n loc? - Au ei o cutie cu palete care face aer acolo pe dinăuntru. Vineri Citesc în Automobilul meu sfaturi pentru prevenirea bătrâneții. Să nu te gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

din străinătate. Nu părea suficient de mare ca să Încapă În ea două persoane. În doi, simțeai că te sufoci. — Vrei niște cocaină? Monkey scoase o pungă de plastic care conținea o pudră albă și mi-o vârâ sub nas. Am scuturat din cap. — Nu-ți plac drogurile? Nu i-am răspuns. Continuam să-l privesc fix În ochi, rugându-mă În gând să plece cât mai repede. — N-aș fi zis asta de tine! Monkey schiță un zâmbet stângaci, strâmbându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
tonul normal al vocii și la felul ei de a vorbi atât de particular, ca și cum ceea ce tocmai se Întâmplase nu fusese decât o criză temporară. — Îmi cer scuze pentru vulgaritatea mea. Sper că nu v-am dezgustat... — Nu, am răspuns, scuturând din cap. Aveam gâtul atât de uscat Încât rămăsesem fără salivă, de parcă mi se lipise mâncarea de cerul gurii. Am Întrebat dacă puteam bea o bere și, la răspunsul ei aprobator, am luat un Heineken din frigider și am Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit foarte clar În minte cuvintele lui Porcușor: „Este o persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe care-l simțea prin pantaloni. — Calmează-te, Noriko! Lasă-mă pe mine. Încearcă să te ridici puțin. Așa, apucă-te de mine și Încearcă să te ridici În picioare. Ai Încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de cel al bărbatului. El a luat-o În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i leg picioarele cu niște curelușe din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
acel bărbat. Surâsul de pe fața ei era la fel de inocent ca acela al unei doamne din Înalta societate care crescuse primind numai lecții de limba franceză, de călărie și de balet, fără a ști nimic despre lumea reală. M-am ridicat scuturând ușor din cap și m-am Îndreptat Înspre frigider să-mi iau ceva de băut. Am reușit astfel să mă Îndepărtez puțin de câmpul magnetic pe care-l emana Keiko Kataoka și mi-am dat seama că această acțiune simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
sta patru ore cu limba În vulva lui Reiko, oricât ar fi fost ea de frumoasă. De neimaginat! Era ceva minunat, dar totuși al naibii de ciudat. Chiar după ce mi-am retras limba, Reiko rămase alungită pe canapea, nemișcată, cu sexul Încă scuturat de spasme. Lângă noi, bărbatul o penetra animalic pe Mie. Încântător! Felul acela bestial În care o penetra era cea mai convingătoare dovadă că omul nu era deloc o ființă socială. Mie era, bineînțeles, goală pușcă, total expusă privirilor noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
desert trufe de ciocolată. În tot timpul ăsta penisul Îi rămânea flasc, de dimensiunile unui penis de bebeluș, dar lui Yazaki asta i se părea cea mai tare partidă de sex pe care și-ar putea-o imagina. Gan Își scutură capul, cu o expresie care parcă vroia să spună „Uite-al dracului, Yazaki ăsta!“. Gândul acesta părea să-i facă o adevărată plăcere. Din când În când pufnea În râs, de parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
tu ești japonez? l-am Întrebat. — Normal“, mi-a răspuns el cu o voce hârșâită. Numai un japonez ar putea vorbi japoneză așa de bine. — N-am aspirine, dar, dacă vrei, am somnifere, i-am spus. — N-am nevoie, a scuturat din cap pletosul. — Ți s-a Întâmplat vreodată să-ți spargă cineva dinții În timp ce dormeai și să te oblige să faci un blow job? Un blow job? — Știi, să cânți la flaut. M-am uitat mai bine la el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
peste picior, cu Înfățișarea ei de eroină de manga, era chiar una din protagonistele acestei povești. — Ceea ce mi-ați povestit acum... surâse Reiko. Ce vreți să spuneți? Că Maestrul a ajuns pe străzi din cauza mea? Nu, nu cred așa ceva, am scuturat eu din cap. Doar că, vedeți, Keiko Kataoka dorește să afle ce s-a Întâmplat Între dumneavoastră și domnul Yazaki. — Nu-mi vine să cred! zâmbi Reiko. Keiko nu e genul de om care să se intereseze de alții. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

când am văzut un camion îndepărtîndu-se și, de la fereastra cabinei șoferului, cineva făcîndu-mi un semn batjocoritor cu mâna. Așadar, fusesem azvârlit intenționat de camionul care se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
cei din jurul meu să audă. Să le strig: "Nebunilor, nemernicilor, nu vă prefaceți că nu auziți. Întoarceți-vă și întrebați-o pe femeia care țipă: "Ce vrei, femeie?" Sau porunciți-i: "Încetează!" Luați-o de mână și dați-o afară. Scuturați-o de umeri: "Femeie nebună, ce te-a apucat, de ce faci gălăgie aici?" Sau orice altceva. Dar pentru numele lui Dumnezeu, întoarceți capul. Numai atât faceți măcar. Nu vă continuați gesturile ca și cum nimic nu s-ar întîmpla. Smulgeți-vă măștile

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
unui cerșetor, ne cumpărăm la un preț foarte mic convingerea că mila e bună pentru alții, nu pentru noi înșine. Când m-am apropiat, m-am pierdut însă cu firea deoarece cerșetorul purta în sân un șarpe îmblînzit. M-am scuturat de scârbă și am trecut mai departe. După vreo sută de pași m-am simțit cuprins de remușcări și m-am întors. Nu l-am mai găsit însă pe cerșetor. Am întrebat câțiva trecători dacă nu-l văzuseră, dar aceștia

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat că mai era un ins acolo, care supraveghea totul. Se vedea clar că era un fel de șef. Când unul dintre îmblînzitori

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată. Când s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-au desfășurat cârpele de pe mâini și de pe picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]