5,876 matches
-
CRC, 1974, 7; Dumitru Radu Popa, „Stereotipia basmului”, ARG, 1974, 5; Paul Anghel, Cum moare basmul, F, 1974, 10; Radu Răutu, „Stereotipia basmului”, REF, 1974, 4; Jerzy Bartminski, Wokól lordowskiej koncepcji formuly, „Literatura ludowa” (Varșovia), 1975; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 171-181, 187-196; Nicolae Constantinescu, „Stereotipia basmului”, CREL, 1977, 1; St. Gencărău, „Eseuri despre folclor”, AAF, 1987; O. Kovacková, Tradicna formulka, „Philologica” (Bratislava), 1992, 151-155; Antoaneta Olteanu, „Poetică folclorică”, REF, 1998, 1-2; Marian Vasile, Din nou despre teoriile folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
director al Teatrului Național, erau printre animatorii Ateneului Român. S. învață la Liceul „Sf. Sava” din București, avându-l pe G. Dem. Teodorescu profesor, care, probabil, va fi contribuit la trezirea interesului său pentru folclor. Debutează în „Literatorul” cu schițe sentimentale, moral-educative. Dintre colaboratorii aceleiași reviste s-a simțit atras de Traian Demetrescu, de care l-a legat o strânsă prietenie. Studiile și le-a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de detentă filosofică. Bogdan Hmielnicki: „Dacă lumea nu se potrivește cu mintea mea, lumea nu-i oglinda minții.” Iar Polonia, ca o altă Danemarcă, „Polonia e putredă”. Când cufundat în gânduri, când febricitant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Junimii, un capitol anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
a ucis? (în colaborare cu G. M. Amza), București, 1936; Paraziții tacâmului (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1938; Vampirul (în colaborare cu G. M. Amza), București, 1938; Femeia din noroi, București, 1939; Dorel pleacă în lume, București, 1939; Vagabondul sentimental, București, 1939; Vitriol, București, 1939; Zoologice, București, 1941; Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului, București, 1944; Marea și muzica, București, 1944; Acropole, București, 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Diaconu, Ioana Eliad, Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, Dinu-Ioan Nicula, Iaromira Popovici, Dan Predescu, Eva Sarbu, Dumitru Solomon. Printre rubricile permanentizate ale revistei „Noul Cinema”: „Dosare tematice”, „Festivaluri”, „Profiluri”, „Fan Club”, „Portretul lunii”, „Europa Cinema”, „Ecranul de acasa”, „Călătorii sentimentale”, „Redescoperind cinematograful”, „Sport”. C.Cl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
al celei a Antichității și a Orientului, mai ales al literaturii și al lucrărilor de filosofie germană. Literatura germană însemna pentru el mai cu seamă romanticii tîrzii (Heine, Hölderlin, Novalis ș. a.) și atmosfera orașului Jena. De aici provin atît pesimismul sentimental, religios și metafizic, cît și naționalismul romantic al lui Eminescu. Era tot timpul fascinat de istorie și de folclor. Eminescu a avut o atitudine foarte dîrză împotriva atîtor străini care spoliau România. După părerea lui, aceștia erau în trecere prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contacte personale cu Cuza (dacă nu considerăm drept "contact personal" episodul cînd un evreu scos din fire l-a pălmuit pe una din străzile Iașului)40. Iorga și Cuza se vor depărta și mai mult unul de celălalt în ciuda amintirilor sentimentale și a luptei lor comune la început. Cuza a stabilit legături strînse cu Hitler 41. Legăturile lui au fost mai apropiate decît cele ale Gărzii de Fier; pe de altă parte, Iorga era însăși întruchiparea animozității față de Germania și față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui Iorga continua să existe, chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în Senat îi era acordat automat; era ascultat cu respect, întrucît, la urma urmei, era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu la nivel politic, cel puțin la cel uman) a fost restabilită. Nutrea simpatie față de Cuza chiar și peste linia despărțitoare ca între două continente a diferențelor politice pe care Iorga nu le uita niciodată 146. Cuza era mai puțin sentimental decît Iorga. În vreme ce Iorga intervenea pe lîngă rege și pe lîngă toți cei care-i veneau în minte în favoarea savantului evreu german Tiktin, persecutat acum de către naziști, Cuza își urmărea neobosit viziunea întunecată asupra antisemitismului. El a încercat încă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aflat dinainte de căsătoria mea și cu cine urmează să mă însor". "Tu și Nandriș", continua el, "m-ați considerat întotdeauna un om rațional, imun la viața spirituală internă sau la romantism". Giurescu respinge această eticheă, afirmînd că este o "ființă sentimentală sub o mască rațională"157. De ce și-a ținut secretă logodna tînărul Giurescu? Motivele acestui gest nu erau foarte lăudabile, dacă facem legătura cu faptul că evenimentul coincidea cu numirea sa la catedra de la Universitatea din București. Nu găsim asemenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra corupției privindu-l pe Regele Carol și pe anturajul său din pricina considerației menționate mai sus. Era contra Legiunii, dar chiar mai ferm împotriva goga-cuziștilor, pentru că aceștia constituiau într-o mai mare măsură decît Legiunea o agenție hitleristă. Era destul de sentimental ca să-și amintească de legătura lui cu A. C. Cuza, deși s-a disociat întotdeauna de poziția pronazistă a acestuia. Iorga era foarte pornit împotriva evreilor care refuzau să se asimileze și va deveni (spre sfîrșitul anului 1937) destul de lipsit de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o lege care instituia pedeapsa cu moartea pentru oricine conducea o organizație politică din afara granițelor țării. Iorga a observat starea aceasta care îl revolta. Într-un editorial, Beligeranți și neutri, el sublinia că România este tehnic neutră, dar nu și sentimental, și asigura pe toată lumea că atmosfera Bucureștiului, cu toată corupția atotstăpînitoare, nu are nici o legătură cu spiritul poporului român. Era revoltător 106. A respins și acuzațiile de "plutocrație" pe care nazisto-fasciștii le aduceau tot timpul Angliei și Franței, explicînd că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lumina proiectorului, am putut vedea cum majoritatea și-au Întors privirea după ce filmul a Început și au rămas așa până la sfârșit. Azi sunt convins că milioane de oameni și-au Întors astfel privirea... Nefericitul meu popor era În același timp sentimental și insensibil. Nu voia să fie zdruncinat de evenimente și n-avea nici un chef să se «cunoască pe sine»”4. Când Aliații au abandonat, În sfârșit, eforturile de denazificare, pe măsură ce se contura Războiul Rece, era clar că ele nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanicii au respins propunerea lui Schuman din cauza tradiționalei lor rețineri față de complicațiile continentale, precum și pentru că nu vedeau utilitatea participării la un proiect economic. Dar decizia de a nu se alătura CECO a fost mai ales una instinctivă, psihologică și chiar sentimentală, rezultat al unei experiențe recente absolut aparte. În ianuarie 1952, Anthony Eden rezuma astfel decizia britanică În fața unui public newyorkez: „E ceva ce știm, adânc În sufletul nostru, că nu putem face”. Decizia nu era definitivă, dar În acea conjunctură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Th. Ilea, Nicolae Jianu, I.V. Racea, aici debutând, elev încă, Paul Everac. Se distinge, sporadic, prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se remarcă, la rubrica permanentă „Cronica rimată”, spiritualele satire ale unui autor ce se ascunde sub pseudonimul Pan. La fel de abundentă, dar mai puțin interesantă, este proza scurtă. Pot fi citite, între altele, narațiunile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în care apar personaje negative din „perioada administrării” (Dialoguri banale sau Trist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
cerului”), cu un soi de potolită și cuminte exaltare patriotică. Oarecum în aceeași notă se trasează linia interioară a celorlalte poeme, autoarea uzând de aceleași figuri cărora nu le lipsește un anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze faptul că „nici un scop nu scuză mijloacele care îi contrazic esența”. Povestea sentimentală are o pondere mai redusă în acest prim roman decât în următoarele. Ieșirea din „conul de umbră”, care fusese provocat și de obsesia despărțirii de Sonia, se produce în momentul când Micu descoperă niște scrisori certificând superficialitatea femeii iubite. Cădere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol. Povestirile avându-l ca protagonist pe Neagu Beagu îl înfățișează și în postura - nu mai puțin autentică și atractivă - de scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
roman social contemporan viguros), cartea va fi tipărită în 2001. Romanul Străinul de pe plajă explorează dramele conjugale ale unui cuplu ce se reface numai în măsura în care fiecare partener își descoperă și exploatează dorințele ce îl conduc spre noi experiențe erotice și sentimentale. Alt roman, Amurguri (1993), rămâne în aceeași sferă a analizei sentimentelor absolute menite eșecului. De mai mult succes se bucură Anotimpurile Mariei (1995), plasat în perioada de sfârșit a erei comuniste și narând dublul eșec - social și familial - al protagonistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
vechi de Saxa pline Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane Japoneze, trei foteluri cu inscripții musulmane, "Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova, Și pe pian: Charles Baudelaire și-alături Villiers de l'Isle Adam... Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental Cuprins Prefață (Ioana VLASIU) / 13 Cuvânt înainte / 17 Argument / 19 Capitolul I. I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism / 37 I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minorilor" sunt tratate de pe poziții de egalitate. În plus, consider că fenomenul simbolist/decadent în artele plastice ca și în literatură este deopotrivă relevant atât prin realizările majore, cât și prin cele care alunecă spre consumerism, spre exotismul de "bazar sentimental", sau spre kitschul erotic, adesea chiar la limită cu pornografia, acuzația fiind nelipsită din repertoriul de acuze aduse noilor formule în artă. Avem și o artă care își face publicitate la confiniile cu Art Nouveau-ul, care tinde către o recunoaștere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]