6,475 matches
-
genului narativ în acord cu noile dimensiuni definitorii pentru orizontul de așteptare al cititorului modern. Rețin atenția prin ingeniozitatea construcției teoretice și a aplicării la textele literare (unele binecunoscute, altele aparținând zonei de umbra) cele trei reguli - de validare, de sinceritate și regulă conținutului propozițional. Această din urmă da seama de problemele competențelor epistemice ale autorului/cititorului din epoca Luminilor, din perspectiva adoptării uneia din cele două paradigme dominante - în optică lui Ț. - în cultura vremii: newtoniana și leibniziană. Următoarele cărți
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
înaintea lui, precum și în felul cum a dus la desăvârșire principiile de egalitate și dreptate care fuseseră admise de o serie de gânditori importanți care l-au precedat. Deosebirea dintre el și alți predicatori constă mai ales în profunda sa sinceritate și în largul său spirit de filantropie. Doctrina buddhică a izvorât din sentimentul unei solidarități universale a tuturor ființelor omenești, care sunt prin natură egale între ele. Prin urmare, Buddha nu admite sistemul castelor, „considerând că toți oamenii sunt egali
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ăștia din Arad erau cu pedepse mici... Și ceilalți, care au fost cu noi În camera 4-spital, erau la fel... Bătăile erau la comun sau erau și singulare? Toți Împreună... Cât am stat eu acolo, toți Împreună... Și, dacă dovedeai sinceritate față de cei care erau În comitetul de ascultare, atuncea scăpai mai ușor... Acuma-mi dau seama că noi am fost totuși selecționați, triați... Adică la cei cu pedepse mai mici, constat după ce-am citit atâta, bătăile n-au fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu respectă libertățile omului...” Și m-au Întrebat despre revoluția din Ungaria și am spus că a fost revoluția unui popor dornic de libertate. „Îi revoluție pentru schimbare.” Deci să le arăt că sunt sincer și că nu mint... Pentru sinceritate am spus tot, știam că la ei nu poți fi condamnat pentru gândurile tale... Și următoarea Întrebare: „Ai discutat cu cineva aceste lucruri?”. „Cu nimeni.” „A auzit cineva că singur ai spus aceste cuvinte?” „Nu, nu m-a auzit nimeni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost de Nicolae lorga ș.a., romanul cronologic despre vechiul București înfățișând istoria și anecdotica ei într-o manieră mult mai accesibilă celor mai largi cercuri de cititori care, nădăjduim - la această reeditare a cărții lui Bacalbașa - o vor prețui pentru sinceritatea, puterea de evocare, optimismul și încrederea pe care o exprimă în progres. tiberiu avramescu iulie 1986 / februarie 2014 studiu introductiv 33 60. Silvan Iosifescu, Literatura de frontieră, ediția a II-a revăzută, Ed. Enciclopedică Română, București, 1971, p. 70. 61
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
15 sau 17 secole!“ (ROM., an. XV, 1-2 februarie 1871, p. 1). Dincolo de exprimarea acestor nemulțumiri nu foarte întemeiate, trebuie să remarcăm astăzi înalta ținută morală a tânărului principe Carol, care, neuitând, cum era firesc, originea sa germană, încerca cu sinceritate să înțeleagă și să se integreze în viața noii sale patrii, atât de puțin primitoare, deocamdată. curentul francofil Curentul contra domnitorului era hrănit și de sentimentul francofil al publicului. Victoriile armatelor germane, departe de a înfrânge acest sentiment, îl îndârjea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru toate situațiile. Nu m-a lăsat inima să le arunc ca pe reziduuri, de vreme ce reprezentau o parte a memoriei mele. Deloc masochist, prefer (pe hîrtie, la o adică și spusă de vizavi) o imprecație tumultuoasă, expresivă, unei laude sclivisite. Sinceritatea celui ce se eliberează de „nervi” e mai presus de a celui ce înghite, la ocazii, broaște fără să se strîmbe, debitînd ceea ce nu crede. Cuvintele clarifică relații, gesturi, atitudini, amorsează amintiri, evocă mentalități și temperamente. Sînt, nu o dată, cauză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de curaj. M-am ferit însă de prim-planuri ample. Exact ar fi să spun că m am strecurat cu propria poveste pe lîngă ori în continuarea poveștilor despre ceilalți. Întîi, mereu ceilalți, apoi eu. Partizan tenace al ideii de sinceritate, m-am înfățișat, urmînd neabătut regula instaurată de Montaigne, „pe cît cuviința omenească îngăduie”, minus cîteva alunecări în divertisment și „pitoresc”, pe gustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturor aproximărilor, limitele sincerității rămîn incerte, fluide. Unii vor susține că le-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mereu ceilalți, apoi eu. Partizan tenace al ideii de sinceritate, m-am înfățișat, urmînd neabătut regula instaurată de Montaigne, „pe cît cuviința omenească îngăduie”, minus cîteva alunecări în divertisment și „pitoresc”, pe gustul timpului nostru. Dar, în ciuda tuturor aproximărilor, limitele sincerității rămîn incerte, fluide. Unii vor susține că le-am depășit, alții că nu le-am atins. Primii mă vor acuza de indiscreții, ceilalți de parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
notele de lectură se fanează. La reluare, în vederea unei eventuale publicări, nu se mai „pupă” bine unele cu altele, poate chiar se exclud. În ipoteza că ar fi încă valabile prin judecăți, cîți vor mai fi dispuși să creadă în sinceritatea lor și să nu le suspecteze de adaptări ulterioare? Sînt probleme pe care nici unul din ceilalți colegi de redacție nu-i nevoit să și le pună, genurile lor fiind diferite. A avea (cel puțin așa cred) aptitudini de comentator și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre el, așa că atunci cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram chemat la spectacol, dar nu bănuiam ce piesă urma să se joace. După ce a intrat, a dat mîna cu fiecare dintre noi, s-a dus la birou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram chemat la spectacol, dar nu bănuiam ce piesă urma să se joace. După ce a intrat, a dat mîna cu fiecare dintre noi, s-a dus la birou să-și lase mapa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teoretic și practic, e imposibil fără a cădea în ipocrizie. I-am spus-o. Mi-a răspuns că „trebuie să știi să întîmpini timpurile”. Persistența în această atitudine l-a îndepărtat de mine, singurul care mai credea în aparenta lui sinceritate. De cînd a prins să fie cît de cît apreciat, O.V. Își propagă pe unde ajunge, inclusiv în ședința de la „Ateneu”, marotele, respectiv că „tot ce facem e istorie literară”, că se poate descoperi literatură și în ce zice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascultă opinii, caracterizări, nu-i putem transmite și suferința provocată de o vorbă, de un gest, reverberațiile lor în sufletul nostru. * Am discutat lung cu Nicu Nicolescu despre nevoia de comunicare, ce nu se poate realiza decît în regim de sinceritate, pe bază de încredere reciprocă. „A nu comunica, a te reprima mereu, a persista în izolare e ca și cum ai purta cu tine mormîntul, viu fiind încă”, mi-a spus în chip de concluzie. Dramatismul afirmației lui vine din faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și în toate cutele mele sufletești”, după canonul Marelui Bordelais. Nu mă întind dincolo de ceea ce am trăit, am observat, am gîndit. Nu împrumut ce n-aș putea returna. Veritabili catalizatori, lecturile m-au ajutat să mă adîncesc în propria-mi sinceritate. *Doamna B. (îmi place să-i zic așa, sună ca într-o nuvelă de Negruzzi) spune despre Cojocaru că are „o minte labirintică”, orientată spre rău. Au fost un soi de amici. Se pare că el i-ar fi făcut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gîndesc!” Stupefiat, A. a tăcut, dar mi l-a înjurat tot drumul spre casă: „Animalul!...” *Proaspăt uns director al Muzeului de Istorie din Piatra Neamț, ziaristul Cătălin Stupcanu ar fi avut (replica sa mi-a relatat-o Nancu) un acces de sinceritate, spunînd: „Uite, toți ăștia (muzeografii) cred în munca lor, lipesc cioburile cu convingerea că restituie un obiect de cultură, în schimb eu sînt un farsor: am acceptat să fiu pus șef peste ei, deși nu mă pricep și nici nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diversității, cît și ambiția de a-mi rămîne tot mai puține lucruri necunoscute. * Într-o „convorbire” Andrei Pleșu - Andrei Roman, ajunsă în redacție (dar care nu știu dacă va apărea), primul vorbește despre alegerea momentului oportun pentru (ghilimelele îi aparțin) „sinceritate”: „înainte de a te pronunța trebuie să cîntărești atent împrejurările și efectul probabil al eventualei «sincerități»”. Mă întreb însă dacă se poate concepe sinceritate fără spontaneitate. Sinceritatea e imediată și absolută. Altminteri nu mai e deloc. Mă rog, e altceva. Ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
convorbire” Andrei Pleșu - Andrei Roman, ajunsă în redacție (dar care nu știu dacă va apărea), primul vorbește despre alegerea momentului oportun pentru (ghilimelele îi aparțin) „sinceritate”: „înainte de a te pronunța trebuie să cîntărești atent împrejurările și efectul probabil al eventualei «sincerități»”. Mă întreb însă dacă se poate concepe sinceritate fără spontaneitate. Sinceritatea e imediată și absolută. Altminteri nu mai e deloc. Mă rog, e altceva. Ori de cîte ori întîrzii să te exprimi, devii nesincer. Modifici, nuanțezi, adaugi, nu întotdeauna în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar care nu știu dacă va apărea), primul vorbește despre alegerea momentului oportun pentru (ghilimelele îi aparțin) „sinceritate”: „înainte de a te pronunța trebuie să cîntărești atent împrejurările și efectul probabil al eventualei «sincerități»”. Mă întreb însă dacă se poate concepe sinceritate fără spontaneitate. Sinceritatea e imediată și absolută. Altminteri nu mai e deloc. Mă rog, e altceva. Ori de cîte ori întîrzii să te exprimi, devii nesincer. Modifici, nuanțezi, adaugi, nu întotdeauna în sensul inițial. Cine afirmă, de pildă, „Am să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știu dacă va apărea), primul vorbește despre alegerea momentului oportun pentru (ghilimelele îi aparțin) „sinceritate”: „înainte de a te pronunța trebuie să cîntărești atent împrejurările și efectul probabil al eventualei «sincerități»”. Mă întreb însă dacă se poate concepe sinceritate fără spontaneitate. Sinceritatea e imediată și absolută. Altminteri nu mai e deloc. Mă rog, e altceva. Ori de cîte ori întîrzii să te exprimi, devii nesincer. Modifici, nuanțezi, adaugi, nu întotdeauna în sensul inițial. Cine afirmă, de pildă, „Am să-i spun același
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la ce se angajează. Atunci, nici el și nici cel căruia promite să-i spună nu vor mai fi la fel. Situația, atitudinile, „mesajul” (și efectul lui) vor fi altele. Deși se vrea înțeleaptă, ideea de a utiliza cu schepsis „sinceritatea” nu numai că nu mă atrage, dar îmi provoacă îndoieli față de cel sau cei ce o enunță. Asemenea inși, care se sustrag elegant imperativului de hic et nunc, pot pretinde, în funcție de interes, că au gîndit ceea ce n au gîndit, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să facem ca iubirea să fie mai largă decît ura” etc. „Nicule, i-am zis, vreau să fiu bun, de vreme ce (cînd scriu, cînd vorbesc, cînd acționez) mă strădui să fiu comprehensiv. Însă bunătatea ca toleranță nelimitată e contrară ideii de sinceritate. Nu vreau să închid ochii în fața adevărului și să mă prefac că ignor ceea ce e notoriu”. M-a ascultat zîmbind compătimitor. *Pus în situația să răspundă unei critici făcute de Petru Cimpoeșu în „SLAST” (nr.24/1987), Adam se fofilează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intitulat „Dernier hommage”: „Le prix d`un grand amour est cette peine infame / D’être si prșs de toi et si loin de ton âme”? îmi plac ca exemplu de analiză sentimentală, subtilă, de contrast moderat. În ele e și sinceritate și abilitate, întrucît pretextul pe care îl invocă face cordială despărțirea. *Honni soit qui mal y pense!... Pentru că m au văzut de cîteva ori alături de ea, pe drumul dintre Institut și redacție (în apropierea căreia locuiește), mai în glumă, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență care le lipsește. *A-l acuza pe „Tovarășul” că e „analfabet” nu-i lucru care să mă determine cel mai mult să fiu împotriva lui. Unii, cu o instrucție și mai precară, au condus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mele nu mă satisfac”. Mai rar atîta luciditate și o așa modestie. De regulă, autorii de vîrsta lui Moravia (n. 1907) nu mai au îndoieli și regrete de nici un fel. *C.V. Toma are din cînd în cînd căderi calculate în „sinceritate”. Azi ne-a spus (în plină ședință) că n-a mai fost „de nu știu cîte luni” la vizionări, că n-a mai fost de mult la un spectacol, la un concert, la un vernisaj și nici barem la un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]