7,756 matches
-
pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană. Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu este singurul care putea fi lungmetraj. La 40 de minute însă, este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu : există un anumit tezism în a porni de la imagini de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care îi valorizează paradigma sus-menționată sunt nu doar regizori de film, ci mai ales de teatru : Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. La noi, marile polemici cinematografice au fost jurnalistice, punctuale și legate cu precădere de malversațiunile financiare ale juriilor CNC ; singurul critic care a început un travaliu salutar de repunere în discuție a canonului de ieri și de azi este Valerian Sava, în a sa Istorie critică a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
copii sau adolescenți. Despărțirea de acea epocă (un fel de Ciao, Ceaușescu, așa cum se intitula o cronică apărută astăzi în Le film français) este, în același timp, o exorcizare și o celebrare. Este un film necesar, dar, întâmplător, nu este singurul care tratează această temă. Debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost ? (prezentat în secțiunea ”Quinzaine des realisateurs”, în care mai fusese selecționat Marfa și banii), a ales să vorbească despre Revoluție în spațiul strâmt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
regiei și scenariului, a trucurilor de mare spectacol un film, în fond, poverist, etic, deloc evazionist ! Doar că el spune această poveste poveristă sub formă de fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove ! Dintre puținii adevărați cineaști ai noștri, Mircea Daneliuc pare a fi singurul pentru care mesajul este mai important decât orice - singurul implicat, până la febră și reală (”această” ! ) lehamite, în cearta cu Lumea și cu el însuși Acestea fiind zise, iată-mă ușor deconcertat de ultimul său film, Senatorul melcilor. A priori, este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove ! Dintre puținii adevărați cineaști ai noștri, Mircea Daneliuc pare a fi singurul pentru care mesajul este mai important decât orice - singurul implicat, până la febră și reală (”această” ! ) lehamite, în cearta cu Lumea și cu el însuși Acestea fiind zise, iată-mă ușor deconcertat de ultimul său film, Senatorul melcilor. A priori, este și o performanță, ca să zic așa, managerială : un film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
căutăm patrie = un haloimăs, un talmeș-balmeș din care nu înțelegi nimic (nu în ultimul rând din cauza sunetului așa cum am mai spus cândva, filmele românești ar trebui subtitrate toate în limba română !), o pierdere de timp, de bani și de peliculă. Singurii care se salvează sunt actorii toți foarte buni, cu o mențiune specială pentru Mircea Rusu. în asemenea condiții de austeritate estetică (ca să nu-i zicem pauperitate), debutul lui Titus Muntean, Examen, poate părea excepțional. Nu este ; e doar un film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să păstreze copilul și nici de ce Otilia este dispusă să calce pe jăratic pentru prietena ei, iar asta dintr-un motiv foarte simplu : nu este necesar. înțelegem că este decizia Găbiței și a Otiliei, fapte trimițând la altele mai vechi ; singurul trecut al acestui prezent, care este filmul, este fetusul din burta Găbiței. Un trecut ce are fix 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile... Dincolo de mecanismul implacabil, de ceasornic, al poveștii (scenariul, inspirat din câteva cazuri reale, nu lasă nici un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu același nume ca editura) o cronică entuziastă și entuziasmantă la Moartea domnului Lăzărescu și comisesem o gafă de proporții : i-am suprapus numele altei identități, crezând că Petre Rado e un fotograf newyorkez... Textul era impecabil după știința mea, singurul care lega incursiunea iluminatoare a lui Puiu în noaptea domnului Lăzărescu de documentarele lui Frederick Wiseman. De la referințe (rare, cum se vede) la analizele de detaliu (subtile și pătrunzătoare), cronica era demnă să apară în orice revistă de specialitate prestigioasă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreau să spun nou nu se lipește convingător de textul vechi. Ar trebui să rescriu întreaga carte, alta decât cea care mi a fost propusă spre reeditare. [ ] cartea aceasta este identică cu aceea de la 1975. îmi asum toate păcatele ei. Singurul păcat este acest scrupul tenace, care definește critica bună de pretutindeni și pe care cartea lui Petre Rado îl mărturisește de la un capăt la altul : a reflecta dinamica interioară a reflecției asupra obiectului tău de studiu. A-ți pune în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Porumboiu a câștigat prea multe premii (idem), că la televizor nu s a auzit bine, că unii erau prea emoționați (trebuiau să-și trimită sosiile lor din plastic !), că alții erau în ținută de oraș (ce-i drept, am fost singurul la papion și smoking, deși pe invitație scria clar ținută de gală), că nu e ca la Oscaruri (nici nu și-a propus !), că la Oscaruri nu se dau atâtea premii unui singur film (fals !), c-o fi, c-o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
explozie nucleară, o energie la fel de importantă ca și cea a unei erupții vulcanice, sau a unui ciclon; el perturbă tot, el influențează tot. Explorarea și exploatarea planetară vor permite situarea Terrei noastre în mijlocul semenelor sale. Vom ști atunci că suntem singurii de acest fel în sistemul solar; dar vom mai ști și că dacă, din nefericire, ne vom pune în pericol planetă, nimeni nu ne va putea primi (presupunând, bineînțeles, că vom fi reușit să rezolvăm problema transportului interplanetar de masă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut ca fiind un oraș minier, în care majoritatea locuitorilor lucrau înainte de 1989 în minele de aur și argint. Am fi dorit să vizităm Muzeul Aurului, singurul din țara noastră cu o colecție mineralogica de excepție, ce cuprinde exponate din aur nativ, aduse la lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă nu singurul, căruia i s-a dat decizie de disponibil, fără să i se asigure alt loc în combinat, deși mai erau libere vreo trei posturi de fizician. Să zicem c-a fost o eroare. Am primit pe urmă o altă decizie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dată cînd mă gîndesc că alții, poate mai slabi ca tine, au reușit, se precipită el ca să nu-l întrerup. Atîția au primit locuințe de cînd hăul. Numai tu continui să stai într-o garsonieră de confort cinci. Nu-s singurul, îl întrerup. Mai sînt și alții, Vlad de exemplu, și el a făcut mai mult pentru combinat decît mine. Vlad! Soarta lui Vlad te doare acum?! Eu vorbesc de tine, Mihai, de tine. Am venit amîndoi odată aici, în combinatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tîrgul ăsta... E de ajuns să-i dau un telefon că-mi sosește pachetul cu carne macră ori mai știu eu ce altă cumpărătură. De cîte ori m-ai văzut tu pe mine stînd la coadă la carne? Nu ești singurul. Norocul tău, Ioane. Noroc! Norocul ți-l faci singur, Mihai! Bine, și ce vrei acum?! țip eu. Vrei să mă înscriu la altă facultate unde se-nvață cum se face norocul?! Ai cunoscut-o pe Livia. Are o meserie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum cît ești tînăr, cît fierbe sîngele în tine; acum cînd tremuri lîngă telefon așteptînd să-ți spună un "da, ne putem întîlni"." Atunci, pe vremea acestor vorbe, Vlad mi-a mărturisit iubirea lui pentru inginera Brîndușa Roman. Sînt, poate, singurul din combinat care știu de iubirea lor. În ziua cînd Vlad și-a pornit instalația, i-a cerut Brîndușei, care tocmai urma să fie numită inginer-șef, să-l ajute. Brîndușa a refuzat. De-atunci n-am mai discutat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o garsonieră cu baia și bucătăria fără aerisire, la un blocturn?! -, dar pentru mine e un moment deosebit. Oare ce-ar fi s-o invit pe Livia în locuința mea de-acum?!... În ce fel ar reacționa? Doar nu-s singurul într-o astfel de locuință. Blocul are o sută de astfel de garsoniere, unele locuite chiar de tineri căsătoriți, ba chiar și de familii cu un copil. "La bucurie" o cunosc pe Livia, dar ,,la durere" cum o fi? Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai noroc. Să coborîm, spun, deschizînd portiera. Un minut! mă reține Don Șef, prinzîndu-mă de braț. Dacă sînteți întrebat, spuneți-le care e situația, eventual o mai puteți înflori puțin, doar sînteți singurul care știe exact cum stau lucrurile. N-are rost să ne ambalăm într-o chestie care ne depășește, care ar putea să dea greș. Ca-n teatru, de la Caragiale citire: "ce se taie, nu se fluieră"... Fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pași. Mă, e clar?? îmi strigă Vlad. Da, încuviințez eu. Scuză-mă! Credeam... Să nu crezi nimic! Să fii sigur, scriitorule, și-apoi... Tu, zice după o pauză, domolindu-se, lăsîndu-și în jos brațul cu care m-a amenințat, ești singurul care știe precis de prietenia mea cu ea, pentru că ți-am spus eu. Nu-ți dau ție socoteală dacă s-a terminat și de ce. Vreau doar să te asigur că pentru mine o femeie nu-i ca un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și în același timp disperat, să afle că i s-a acordat mamei ei viza pentru Paris. Cităm dintr-un dialog între Monica Lovinescu și Doina Jela: „— Ați visat-o vreodată? — În noaptea de 22 spre 23 mai. Un vis, singurul premonitoriu: eram cu mama într-un oraș românesc (dar neidentificat) și deodată m am rătăcit de ea. Căutând-o cu din ce în ce mai mare anxietate, am dat, pe o masă de talcioc (nu știu cum mă strămutasem acolo), de hainele ei puse la mezat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare. O aripă! Dar s-a văzut vreodată cineva care să poată zbura cu o singură aripă? 1916-1949, opt noiembrie: bilanțul sus-menționat. Depun bilanțul. Învinsă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
control. Și n-ai spus nimănui nimic, zice, a milioana oară. Nici măcar lui Danny. Normal că nu! Doar nu sunt tâmpită la cap! Mă strecor cât pot de firesc într-un colț în care nu mă aude nimeni. — Michael e singurul care știe. Și Laurel. Doar ei. — Și nimeni nu bănuiește nimic? — Absolut nimic, zic, exact în clipa în care Robyn intră în cameră. Bună, Robyn! Suze, vorbim mai târziu, OK? Pun telefonul jos și îi zâmbesc lui Robyn, care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
presă și retransmise cu o forță Înzecită În spațiul cultural care le-a generat. Wilhelm Filderman, președintele Uniunii Evreilor Pământeni din România, avea parțial dreptate când, În 1921, Îi scria prim-ministrului Ion I.C. Brătianu următoarele : „Țara nu este antisemită. Singurul anti semitism care există nu vine de la popor, ci este injectat” <endnote id="(114)"/>. Asemenea idei erau vehiculate de intelectualii transilvăneni, În presa săsească, Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Into leranța și persecuția celor de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o cu totul altă soluție : „Moshe Idel [...] s-a născut În [Târgu] Neamț și vorbește româna. Oare asta nu e de ajuns pentru a fi român ? E oare o chestiune de religie ? Nu [...]. Atunci de ce ține «românitatea» ? [...] Eu cred că singurul care poate alege Între a fi sau nu român este Moshe Idel Însuși. Dacă este născut În România și vorbește româna, pentru români el este român. Și ar fi, pentru toți românii, o mare cinste dacă Moshe Idel ar accepta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]