KorAP: Find »[drukola/base=strădui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...233 234 235 ...452 >

11,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Ei, nu e chiar atît de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certîndu-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc cînd m-am certat ultima oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia, lîngă rîu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sînt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurînde, mă Întorc la birou, Încercînd să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
discuție. Și nici... nimic din tot restul. Și oricum, n-am mințit că aș avea o licență pe care n-o am, nu ? Nu e ca și cum aș fi ascuns faptul că am cazier sau așa ceva. SÎnt un angajat sîrguincios. Mă străduiesc să fac totul cît de bine pot și nu trag chiulul decît foarte rar și atunci cu promoția aia la echipamentul sportiv am stat chiar și peste program și am organizat și tombola de Crăciun... Apăs tastele cu putere, din ce În ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adîncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și cîteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cît pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și aruncă o privire foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de Jack Harper. — Poate că reorganizează Întreaga companie, spune cineva. Am auzit un zvon cum că ar avea un proiect secret... — Nu poate să centralizeze tot marketingul, spune Artemis, Încercînd să ridice glasul deasupra tuturor. — Unde-i Jack Harper ? spun, străduindu-mă să-mi iau un ton cît mai firesc. — A plecat, spune Nick, și mă străbate un val de ușurare. A plecat ! A plecat ! — Se mai Întoarce ? — Nu prea cred. Emma, mi-ai făcut și mie scrisorile alea ? Fiindcă sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curînd, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. SÎnt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
arhivă decît dacă trebuie neapărat. E tocmai la mama naibii la subsol și e plină de cărți și de reviste vechi și trebuie să te chirchești ca naiba să găsești ce-ți trebuie. E locul perfect. — Mă duc eu, zic, străduindu-mă să o spun cu aerul cel mai firesc din lume. Dacă vrei. Ce-ți trebuie ? — Vrei tu să faci asta ? spune Caroline recunoscătoare. Mulțumesc, Emma. Caut o reclamă antică din nu știu ce revistă defunctă. Uite datele... Îmi Întinde o bucățică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mînă foi de hîrtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cafea, cu mintea aiurea, Încercînd să evaluez rapid situația, cînd mă Întrerupe o voce tremurîndă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la mine de parcă tocmai mi-ar fi crescut trei capete. A, bună ! zic, străduindu-mă să-mi iau aerul cel mai flu-flu posibil. — E adevărat ? Îmi șoptește. E adevărat ? Fiindcă n-am să cred că e adevărat pînă nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
binecunoscute din jur și-mi dau seama că sîntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborîre, Îmi iau geanta și pornesc pe scări. Spre surpriza mea, autobuzul virează brusc spre stînga și mă apuc repede de mînerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sînt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămîi la răspunsurile dintr-un singur cuvînt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Mă străbate un val de ușurare. Slavă Cerului. O să schimbăm două vorbe, după care pot să plece la ale lor. — Am adus mîncare pentru picnic, spune mama. Hai să găsim un loc drăguț. — Dar aveți timp pentru un picnic ? zic, străduindu-mă să-mi iau cel mai firesc ton din lume. Cine știe cum e traficul... Poate ar fi mai bine să vă grăbiți, ca să fiți siguri că ajungeți la timp... Masa e rezervată abia pentru ora șapte ! spune Kerry, aruncîndu-mi o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mîini. — Și... cum de știe atîtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. SÎnteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe tot parcursul călătoriei, i-am spus totul despre mine. După care ne-am Întîlnit de cîteva ori, și eu am crezut... Nu-mi mai pot ține În frîu vocea. Am crezut sincer că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
trage, obligîndu-mă să-l privesc. — Emma, am venit aici cu un singur scop, Emma, spune pe un extrem de serios. Am venit să-ți spun ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

de copaci? Aia ce era? Oare trebuia cumva ca și Krog să devină asemenea lui Moru? Trebuia, cumva, să mă apuc să fac vorbe? m-am Întrebat și, din cauza asta n-am mai fost În stare să adorm. M-am străduit să alung acest gând, deși știam că multă vreme n-o să fiu În stare să mă țin departe de el și atunci mi-am amintit de Siloa. Cum aș fi vrut s-o fac mama pruncilor mei. Însă, nici asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit să vărs. Pe de altă parte, deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
meșteșugește-le tu! Dilc era un om slab cu părul cărunt și creț. L-am găsit făcând un fel de lespezi micuțe din mâl pe care le lăsa apoi să se usuce la soare. Le măsura pe fiecare În parte, străduindu-se să le facă pe toate la fel. Am vorbit cu el despre vreme. Zicea că-l dor din ce În ce mai tare oasele de când Începuseră să se lungească iernile. L-am rugat apoi să-mi arate cum făcea lespezile alea, iar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e. Din satul tău până la al meu, am putea să numărăm pașii. Dar de aici și până la lună, sau de la Ursa Mare până la Vânător?!... - Știu eu cum să măsor, dar n-ai să mă Înțelegi oricât de mult m-aș strădui să-ți arăt, așa că Împarte cuvintele alea odată! Of, of, ești om umblat și-mi Înțelegi vorbele din minte, dar În afara lui Minos și a tatălui meu, nimeni din sat nu mă pricepe... Și nici chiar tu n-ai Înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nu se auzea nimic. Nu se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne trecuse brațul de mare. Apoi am amețit și eu. L-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
unul la altul. Începusem să mă Înveselesc și nu-mi mai păsa nici de Moru, nici de Tatăl, nici de urmăritori. Nici Gerul care venea dinspre mare nu mă mai pișca. Era bine și nu mă mai interesa nimic. Mă străduiam să mă gândesc la Siloa și atât - oare ce fel de copil avea? Ce nume Îi dăduse? Of, of... Oare cum de fusesem Într-atât de prost Încât să plec de lângă ea? De ce ascultasem de unul ca Moru, care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Să nu te calce Gerul cel Greu, am zis. Oamenii lui prinseră să mormăie, În timp ce fața lui Gupal se lățea Într-un zâmbet. E ceva cu zâmbetul ăsta, mi-am spus. Zâmbetul ăsta e greșit, mi-am spus din nou, străduindu-mă să nu mă dau de gol În fața lui Gupal. Drept răspuns, m-am trezit că Îi zâmbesc În același fel: fața mea zâmbea, dar fără gând de zâmbet, ci doar pentru că asta aștepta Gupal. - N-am mai auzit asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]