6,757 matches
-
să sufere avarii destul de grave. Astăzi ea a redevenit ruină; cum fusese atâta timp. A redevenit ruină, fără mare speranță de a mai renaște vreodată, poate, pentru a pune și mai mult în evidență și a conserva, prin contrast, originala strălucire a bisericii. Să nu se creadă că, la 1640, valoarea artistică, frumusețea, strălucirea bisericii destinată să păstreze moaștele Sfintei Paraschiva ar fi mai prejos decât cea de după reconstituire. Din documentele și mărturiile timpului, de pildă din relațiile arhidiaconului Paul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timp. A redevenit ruină, fără mare speranță de a mai renaște vreodată, poate, pentru a pune și mai mult în evidență și a conserva, prin contrast, originala strălucire a bisericii. Să nu se creadă că, la 1640, valoarea artistică, frumusețea, strălucirea bisericii destinată să păstreze moaștele Sfintei Paraschiva ar fi mai prejos decât cea de după reconstituire. Din documentele și mărturiile timpului, de pildă din relațiile arhidiaconului Paul de Alepo, însoțitorul patriarhului Antiochiei, Macarie, reiese că dacă în prima sa formă biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din relațiile arhidiaconului Paul de Alepo, însoțitorul patriarhului Antiochiei, Macarie, reiese că dacă în prima sa formă biserica aceasta nu prezinta poate fina și discreta armonie de azi, în schimb ea trebuie să fi impus prin mai multă bogăție și strălucire. Cei de o seamă cu mine au avut, cu puțin înainte de restaurare, putința de a-și da seama de toate aceste lucruri, privind zidurile vechi în care urgia vremurilor lăsase urme grele. Dar epoca lui Vasile Lupu nu-i numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și spuneți dacă, prin frumusețea lor simplă, echilibrată, plină de grație, dacă, mai ales, prin noutatea și prin vioiciunea lor tinerească, ca și prin tot ce ele încântă ochiul și sufletul nostru, toate bisericile aceste, care nu mai au nici strălucirea bizantină și nici grandoarea gotică, nu ne apar ca produsul unei arte originale și nu formează astfel "stilul" epocei și al mediului, din elanul cărora s-au înălțat spre lumină. * Una din cele mai vechi influențe străine e fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-nțelege de la sine că mă refer cu deosebire la Iași care, în situația sa de capitală și în condițiile politice și sociale ale timpului formează, fără îndoială, centrul viu și senzibil al țării, singurul loc unde viața putea înfățișa oarecare strălucire și de unde putea pleca puțină lumină. Astfel dacă vornicul Ureche, Miron și Neculae Costin, mitropolitul Dosoftei, Neculce și Cantemireștii sunt atâtea figuri alese ale neamului întreg, ca Moldoveni, ei aparțin însă în deosebi Iașului. Ce a dat influența poloneză, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fi pătruns cât de puțin în straturile poporului, mișcarea culturală moldovenească de atunci a avut totuși în dezvoltarea Moldovei și a Iașului, o importanță enormă. A avut asemenea importanță, nu numai pentru c-a reușit să se afirme cu destulă strălucire în mediul contimporan, dincolo de redusele confinii ale principatului (prin Miron Costin în Polonia, prin mitropolitul Petru Movilă și Cantemirești în Rusia, prin spătarul Neculai Milescu în toată Europa); dar mai ales pentru că s-a afirmat și în timp, de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atmosfera creată de generoasa mișcare pe care am evocat-o, ia naștere, la Iași, asociațiunea literară "Junimea" (cam pe la 1863), iar câțiva ani mai târziu, organul său de publicitate "Convorbiri literare". Junimea și Convorbirile. Nume ilustre; sau aproape; pline de strălucire și de prestigiu în orice caz. Gloria lor întunecă pe a predecesorilor, pe a lui Asaki, a lui Russo, a lui Negri, a lui Kogălniceanu ca și pe a vechilor, admirabile publicațiuni: Albina, Dacia literară, Steaua Dunărei, Propășirea și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică și de scurtă durată. Așezat pe unul din cele mai înalte podișuri, la încrucișarea marilor drumuri care, străbătând Moldova, legau Răsăritul de Apus, Polonia de gurile Dunărei, Țarigradul de unele ținuturi apropiate de noi ale Europei, Iașul a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
interese, de dorințe, de ambiții, de aspirații, spiritul colectiv deci, sufletul Iașului. Cu toate că istoria sa nu îmbrățișează decât o perioadă așa de scurtă, presărată de toate urgiile posibile, invaziuni și ocupațiuni străine, incendii, molime, Iașul atinge, pe la mijlocul secolului trecut, o strălucire care în circumstanță poate fi privită ca o adevărată minune. Încă pe la 1785, abatele conte d'Hauterive, fost secretar al prințului Alexandru Mavrocordat și care a lăsat multe relațiuni interesante, deși destul de aspre uneori, despre Iași și despre Moldova, spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avut de înfruntat puterea unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dezvoltat, Iașul a exercitat întotdeauna asupra tuturor celor care l-au cunoscut mai înde-aproape, și cu atât mai mult asupra celor care au trăit în sânul său, un farmec deosebit și puternic. Poziția lui încântătoare, trecutul de suferințe și de strălucire, monumentele sale, care și ca număr și ca valoare artistică sunt din cele mai expresive mărturii ale trecutului nostru, apoi unele însușiri sufletești și unele caractere distinctive ale populației sale, în care au intrat anume influențe apusene, exercitate la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timpului (căci trebuie să recunoaștem c-au fost în țara aceasta și guverne cu bunăvoință, adică guverne în sânul cărora s-au aflat oameni înțelegători și de inimă). Dar ce era fatal să se-ntâmple s-a întâmplat. Curând vechea strălucire a orașului s-a stins. Dezvoltarea crescândă a capitalei, spiritul centralist al vieții noastre publice, plecarea ieșenilor, au făcut ca Iașul să rămâie din ce în ce mai sărac, mai izolat, mai șters. Mizeria lui, rănile lui sunt cu atât mai bătătoare la ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe modelul trecutului, e greșită. Cu aceasta nu vreau să spun că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de alți factori, multe din cauzele care au determinat strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război și după întregire, când, încetând de a mai fi oraș de hotar pentru a redeveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
diverse ore și în diferite anotimpuri, de la Copou, din Tătărași, din Păcurari, din Toma-Cozma, sau de la Galata, de la Șorogari, de la Repedea. Așa că dacă, în sărăcia și în izolarea lui de acum, el e în stare să conserve o așa armonioasă strălucire, cu cât mai mare ar fi fost strălucirea aceasta, dacă împrejurările i-ar fi permis să se dezvolte normal și sigur, dacă în jurul minunatelor sale biserici (din care atâtea cad în ruină) marile edificii s-ar fi înmulțit pe străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din Tătărași, din Păcurari, din Toma-Cozma, sau de la Galata, de la Șorogari, de la Repedea. Așa că dacă, în sărăcia și în izolarea lui de acum, el e în stare să conserve o așa armonioasă strălucire, cu cât mai mare ar fi fost strălucirea aceasta, dacă împrejurările i-ar fi permis să se dezvolte normal și sigur, dacă în jurul minunatelor sale biserici (din care atâtea cad în ruină) marile edificii s-ar fi înmulțit pe străzi largi și drepte, pe bulevarde pline de mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și activ al țării întregi, nod de artere, de linii, de canale, de căi de tot felul... Dar nu numai condițiunile locale, puritatea cerului, limpiditatea atmosferei, dulceața climatului, frumusețea naturei, într-un cuvânt așezarea și cadrul, ar fi dat Iașului-capitală strălucirea aceasta, cât mai ales celelalte condiții, psihice și morale, adică tot ce a determinat spiritul colectiv al vechei capitale a Moldovei, sufletul ei, atmosfera ei, cărora li se datoresc atâtea mișcări generoase și atâtea fecunde manifestări ale culturei noastre naționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un gîte, à moins que l'on ne songe?"). Bădărău era ceea ce se poate numi, în cea mai precisă accepțiune a cuvântului, o inteligență vie. El poseda, în cel mai înalt grad, de asemenea, simțul realităței. Spiritul său, lipsit de strălucire, avea uneori o mare putere de atracție. Se pare că, de data aceasta, "răzășul", cum îi spuneau partizanii, a reușit să-l încânte pe interlocutorul său, om fin, pretențios și susceptibil de altfel, să-l impresioneze în mod deosebit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un brav, apărându-și onoarea; când viața plină de făgăduieli îi deschisese drumurile-i largi. Cu un singur gest, a pus capăt la tot ce a fost energie, pasiune, avânt, generozitate, visuri, dragoste, gajuri prețioase ale unui viitor plin de strălucire. Dar dacă n-ar fi fost așa? Dacă viața l-ar fi înșelat? Natura are capriciile ei; soarta e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
averi importante, Mânăstirea Galata a fost, mult timp, reședință domnească și loc de petreceri și serbări. Apoi câtva timp își pierdu importanța; palatele domnești și clădirile mănăstirești căzură în ruină; până ce, la 1799, Alexandru Ipsilante le ridică din nou, la strălucirea și faima de altădată. Numele de "Podul lui Ipsilante", pe care-l poartă una din străzile din marginea aceasta a orașului, atestă existența unui pod, clădit de acest domnitor, pentru a stabili o mai bună legătură, între oraș și mănăstire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și brumă de îți dădea impresia că a nins, cu culorile ei, de la galben crem deschis până la roșu bordo, de la verdele cremgălbui la verdele intens al pinilor înalți ca niște catarge de corăbii, de la verdele gri închis al molidului la strălucirea orbitoare în razele de soare, de o blândețe câteodată neobișnuită a brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unor peisaje cu un colorit bogat. În aceasta constă originalitatea lui Gustav Hlinka". Petru Galiș profesor și critic de artă „Registrul său pictural, cu deosebire peisajele și naturi moarte, au determinat bune aprecieri din partea cronicarilor de specialitate. În ceea ce privește contribuția la strălucirea artei naive caraș- severinene nu putem trece peste participările sale cu lucrări la saloanele internaționale de artă naivă de la București, Reșița, Pitești, Iași, Botoșani și peste premiul II (1985) și III (1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Te igitur 1, cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage Tatăl, astfel încât, atunci când am spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu o evlavie cât se poate de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage Tatăl, astfel încât, atunci când am spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască mi se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În 1974 a publicat impresii de călătorie în volumul Ochii și lumea (1974, Iași, Editura Junimea), care dezvăluie două fațete inedite ale dramaturgului, acelea de grafician și de om de artă pasionat. A mai publicat un volum de memorialistică Neștiuta strălucire (Iași, f.a.) Dincolo de activitatea de creație, scriitorul Andi Andrieș a fost un om al cetății culturale, în care s-a manifestat ca om activ și de inițiativă. Era un mare iubitor și colecționar de artă. A fost membru fondator al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]