7,161 matches
-
impusă, ca la noi, de sus, ci să reflecte nevoile reale ale omului, nimeni nu ar mai emigra legal sau ilegal. Românul e legat de glia lui, de locul în care s-a născut și unde au trăit moșii și strămoșii lui. Cei ce doresc să-și părăsească țara o fac din disperare, nemaiputând suporta viața internă. Și au dreptate. Dacă s-ar duce o politică liberală, s-ar pune capăt acestui exod de cetățeni, dintre care cei mai mulți sunt tineri. După
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
singură viață, pe care dorim să o trăim în liniște, împreună cu cei pe care îi iubim, cu cei cu care ne-am unit în fața lui Dumnezeu. Suntem buni creștini și dorim să trăim în această credință, așa cum au trăit și strămoșii noștri. Cu toate acestea, votul Camerei Reprezentanților este în completă contradicție cu drepturile fundamentale ale omului, ca și reunificarea familiilor. Ce părere ați avea dacă familiile dvs. ar fi în aceeași situație? Ați mai vota la fel? Este cazul ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prezidențial. Dacă vreți să fiți un conducător iubit, să faceți vizite prin surprindere. Credeți că în popor mai există patriotism? Când nici bucățica de teren unde stă casa noastră nu mai e a noastră? Pentru asta au vărsat atâta sânge strămoșii noștri, ca familia domnitoare să trăiască bine și 22 de milioane de români să trăiască în cea mai mare mizerie din Europa, iar cele mai elementare drepturi ale omului să fie călcate în picioare? Aceasta se numește etică socialistă? Ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei și pe unde nu vrei; el ne învață ce e Patria, ce-i cu România și cu limba strămoșilor. Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului. Fleică și Drapelul, Folkul și Porcul! Iată programul său electoral. Nu trebuie uitat că un asemenea instrument de produs stupidități trebuie plătit și bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrășăminte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
artă, pierderea a ceea ce ne-am obișnuit a numi, Într-o prea aproximativă și banalizată terminologie, „rădăcinile”, oricare ar fi ele, zguduie din temelii existența emigratului. Evreul dintotdeauna exilat fusese forțat să se exileze de data asta În chiar țara strămoșilor Îndepărtați, de care se tot Îndepărtase, revenind astfel dintr-o mai curând implicită diasporă milenară Într-o alta, imediată, explicită și nu tocmai confortabilă. Pentru scriitor, șocul unei atât de dramatice dislocări concretizează o primejdie care anihilase ilustre cariere artistice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care, cu mii de ani În urmă, se exilaseră sau fuseseră alungați strămoșii nu se mai știe cât de strămoși. Oreală și stenică surpriză, recunosc: Leon Volovici Își schimbase, rapid, „tema” de activitate și dovedea, tot rapid, și În noul domeniu de cercetare, seriozitatea, discernământul, stăruința, integritatea pe care le știam prea bine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care, cu mii de ani În urmă, se exilaseră sau fuseseră alungați strămoșii nu se mai știe cât de strămoși. Oreală și stenică surpriză, recunosc: Leon Volovici Își schimbase, rapid, „tema” de activitate și dovedea, tot rapid, și În noul domeniu de cercetare, seriozitatea, discernământul, stăruința, integritatea pe care le știam prea bine. Nu renunțase Însă nici la vechile preocupări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează, cere explicații. „Mi-a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un soldat prostit? Din ucigași ne tragem... Ce Îți rămâne este să nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În grădina părăginită din str. Nuferilor!”. În anii următori, după ce textul meu Felix Culpa fusese receptat ca ultragiu național În România postcomunistă, „conspiratorul” Îmi scria, Într-un limbaj mai direct decât cel din hulitul meu text: „Etericul și sublimul, graiul strămoșilor și spațiul mioritic... și undeva Legiunea călare pe arhangheli, toate voalate Într-un cumulus de tămâie? În domiciliile mele bucureștene, În brațele tuturor româncelor, la toate sticlele de vin și țuică pe care le-am Împărțit cu prietenii români (români
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Claudio a venit la prânz Încărcat cu sticle de bere, În sala de mese a profesorilor, sau amuzantele eforturi ale proprietarului modestului restaurant din vecinătate care, italian americanizat și provincial, Încerca să onoreze, cât se poate, oaspetele venit din țara strămoșilor. Orele noastre de seminar debutau printr-o prezentare, În care scriitorul relata cum s-a născut cartea și cum o vede astăzi. Urmau Întrebările și comentariile studenților, dialogul dintre profesor, invitat și clasă. Claudio pregătise incitante scurte eseuri În jurul temei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Prin această liniște se înțelege armonia adică buna conlucrare între întreg și părțile lui și între părțile întregului. Omul, parte din creație, trăiește în pace netulburată cu toate ființele, cu toate elementele naturii, cu pământul și cerul. Așa au viețuit strămoșii noștri și înainte de a-l cunoaște pe Hristos, iar când l-au cunoscut prin Apostolul Andrei și alți nevoitori întru Domnul, n-au trebuit să-și schimbe prea mult trăirea, căci ei erau integrați în creație, mulțumitori Atotputernicului, luptând și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
șiruri întregi de oameni și de familii, atestate prin documente, întinzându-se pe sute de ani, ci din două generații de antecesori, răsăriți din masa omogenă a neamului românesc, asemeni unor vârfuri de stânci cu rădăcinile pierdute în adâncul muntelui. Strămoșii lui își au originea îndepărtată în arhaicul fond geto-dacic, care s-a manifestat plenar, prin acest exemplar de elită, de unde și caracterizarea cuprizătoare, pe care i-o dă Sebastian Mocanu în titlul unui articol omagial: „Un dac cult”, după expresia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Alexandru Randa, un mare cunoscător a istoriei tracilor, care prin expunerile sale sistematice i-a creeat nu numai o preocupare extrem de interesantă, dar chiar o pasiune, de unde și hotărârea, de mai târziu, de a scrie o istorie completă a acestor strămoși ai noștri, cu o cultură imensă din care mai târziu a luat naștere cultura greacă și apoi romană. „O serie de cărți recomandate de Randa și obținute de la Berlin scrise de istorici francezi și germani mi-au deschis ochii asupra
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
colectivității naționale și statale, cât și în raporturile de la om la om. Aceată concepție fundamentală a Mișcării Legionare pornea din dragostea față de neamul românesc și era mânată de dorința fierbinte de a-i crea o soartă mai bună pe pământul strămoșilor noștri. în luptele și străduințele noastre pentru această lume nouă, mai bună și mai dreaptă, am avut parte de suferințe fără seamăn, pornite atât din partea acelora, care s-ar fi aflat în opoziție cu concepțiile și metodele noastre de viață
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i plac oamenii sau că n-are încredere în ei, ci pentru că alții nu sunt în stare să țină pasul cu el. — Am înțeles. Dar spune-mi și mie, te rog, ce-i cu platoul ăsta? — Aici au locuit cândva strămoșii Întunegrilor. Au săpat găuri pe versantul muntelui și și-au dus traiul acolo. Toți la un loc. Pe platoul pe care ne aflăm acum, își desfășurau ceremoniile religioase. Conform credinței lor, aici își aveau sălașul Zeii lor. Aici stăteau preoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveau sălașul Zeii lor. Aici stăteau preoții și vrăjitorii și-i chemau pe Zei pe întuneric. Le aduceau și jertfe. Vrei să spui că Zeii lor sunt peștii ăia oribili cu gheare? — Da. Conform legendei, ei i-au adus pe strămoșii Întunegrilor aici. Ei guvernează ecosistemul, prezența diverselor lucruri, ideologia și sistemul valoric, viața și moartea... și multe altele. A îndreptat lumina lanternei spre picioare și mi-a arătat ceva care semăna cu un șanț de vreo zece centimetri adâncime și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesubtul fluctuațiunilor de la suprafața vieții naționale. Creangă este un
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
publice În raport cu statul. Procesul istoric prezentat În acest sens va Începe cu apariția primelor forme de cooperare interumană și se va sfârși cu apariția aranjamentelor instituționale. În această etapă preistorică a interacțiunii sociale, cu mult anterioară apariției celui mai Îndepărtat strămoș al statului contemporan, vom regăsi, totuși, probleme de politici publice incipiente. a) Preistoria instituțiilor Comunitățile umane au existat de foarte mult timp, iar existența unei comunități depinde esențial de modul În care este organizată. Dacă privim istoria umanității ca istorie
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Etapa 1: Problemele de evoluție ce au declanșat apariția normelor sociale Primul set de probleme ce au constituit cadrul favorabil pentru apariția normelor sociale sunt problemele de mediu Înconjurător. După cum a rezultat În urma documentărilor (Potts, 1996; Richerson și Boyd, 2000), strămoșii noștri au fost nevoiți să trăiască Într-un mediu În care aveau loc schimbări climaterice rapide. Acestea au dus la părăsirea pădurilor ca habitat (În care alimentația avea la bază fructele) și migrarea către savană, unde a fost necesară o
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de interacțiuni sunt instituțiile. b) Ce este o instituție În momentul actual, problema supraviețuirii, deși Încă fundamentală, reprezintă doar o componentă a unui spectru mult mai larg al problemelor cu privire la bunăstarea individuală. Însă modalitatea de cooperare ce a asigurat supraviețuirea strămoșilor noștri, solidificată sub forma instituțiilor, stă și acum la originea acțiunilor ce au relevanță socială. De fapt, această concluzie pare evidentă, dacă avem În vedere faptul că instituțiile reprezintă forme complexe de interacțiune umană ce pot subzista În timp și
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și gloria străbună sunt exaltate cu o energică afectare. În memorialistica de tip anecdotic, două suveniruri, Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din teatru nu puteau, desigur
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
militantă, larg cunoscută și recunoscută în epocă. În afara volumelor axate exclusiv pe această temă, La stema țării (1977), Cu inima curată (1977) și Pentru eterna vatră românească (1983), poezii patriotice conțin majoritatea cărților lui D., vorbind emfatic de istorie și strămoși. SCRIERI: Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Kafka, autoarea-naratoare-personaj se transformă, din femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]