6,276 matches
-
și scot în evidență întâmplări verosimile și desigur fără verbozitate în formă neutră. Cartea, scrisă dintr-un amestec de sublimată, nobilă și tainică nebunie, are de toate, de la iubiri inocente până la viol, dar și descrieri extraordinare de istorie, ori pagini superbe de reportaj. Aurel Avram Stănescu, dispune fără doar și poate de o adevărată artă a persuasiunii și a dialogului, știind fără nici un fel îndoială cum să-și atragă cititorii. Constantin Marafet
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Jennifer“, Harpers&Queen, decembrie 1984 O NUNTĂ ELEGANTĂ Sâmbătă după-amiază m-am dus la catedrala Saint Paul din Knightsbridge pentru a asista la cununia celebrului jurnalist Peter Eaves cu Hilary Winshaw, fiica domnului și a doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o naivitate să cred că de aceea le cumpără oamenii. La colegiu îi spunem butonul pentru PL. — PL? — Paradisul Labagiilor. Toate vedetele de cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care o actriță superbă își dă furoul jos câteva secunde și pe urmă dispare din cadru: acum poți să te holbezi la ea cât vrei. O veșnicie, teoretic. Sau cel puțin până se uzează caseta. Priveam dincolo de el, spre fereastră, fără s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un trup generos, atât prin farmecul puternic al proporțiilor sale, cât și prin disponibilitatea facilă cu care se oferea privirii mele. Am încremenit acolo, fascinat, și acum mi se pare că acele câteva clipe vinovate au fost printre cele mai superbe, cele mai neașteptate, cele mai palpitante din viața mea. Și totul s-a terminat foarte repede. Pe nașteptate, Joan a tresărit, s-a întors spre mine și eu am ieșit pe ușă fără să scot un sunet. 3 — Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apoi la Mantova și la Hay-on-Wye. E fascinant să umblu iarăși pe străzi singură, să descopăr orașe și colțuri de lume pe cont propriu. Să beau un vin bun, cu o scriitoare galeză pe terasa unui restaurant dintr-o curticică superbă, invadată de plante cățărătoare și coborâtoare. Sau să bat străzile din Torino în ritm alert cu un alt scriitor român, vorbind despre familie și psihoze. Nu mai zic de cititul propriu-zis în fața publicului. Emoția de dinainte, freamătul ăla din stomac
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
budă. — Îmi pare rău, Îi spuse Macomber, privindu-l cu fața aia de american, o față care rămâne adolescentă până după treizeci de ani. Wilson Îi studie freza sportivă, ochii frumoși, doar ușor plecați, nasul simetric, buzele subțiri și bărbia superbă. — Îmi pare rău că n-am știut asta. Sunt o grămadă de chestii de care nu mă prind. Ce-ar putea face acum, se gândi Wilson. Era gata-gata pentru o ruptură rapidă și sigură și uite-l pe nenorocitu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergem să vedem ce-i cu el. Macomber era cuprins de o bucurie sălbatică, fără sens, cum nu mai simțise vreodată. — Doamne, asta chiar c-a fost o urmărire, zise el. N-am mai simțit niciodată așa ceva. N-a fost superb, Margaret? — Mie mi s-a părut foarte scârbos. — Cum așa? Mi-a fost scârbă de ce ați făcut, spuse acră, mi s-a părut josnic. — Știi, nu cred să-mi mai fie vreodată frică de ceva, Îi zise Macomber lui Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ei, ce bine! Știi, m-am gândit eu c-o să-ți fie mai bine. Când am plecat dormeai. — Da, am dormit bine. Tu te-ai dus departe? Nu, doar până-n spatele dealului. Am tras chiar bine În gazela asta. — Tragi superb, să știi. Îmi place să vânez. Mi-a plăcut foarte tare-n Africa. Serios vorbesc. Dacă ai fi tu sănătos, aș spune că aici m-am simțit cel mai bine. Habar n-ai cât mi-a plăcut să vânez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut, vin de Marsala pentru signora, orice, ceva de băut. Gesticula cu sticla-n mână. Era o zi superbă. — Marsala, vă place Marsala, signorina? Vreți niște Marsala? Soția Îl privea Încruntată. — O să trebuiască să-i faci pe plac, spuse ea. Eu nu-nțeleg nimic din ce zice. E beat, nu? Tânărul domn părea să nu-l audă pe Peduzzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot mai mici și apoi se-ngrămădesc la turnantă, iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luat cu tine În excursia asta? — Mă bucur că ea a zis. N-aș fi vrut să fiu nevoit să te las și pe tine aici. Nu știu ce să zic. Spezia e un loc minunat. — Spezia, spuse doamna. Vorbiți despre Spezia. — Superb loc, Îi spusei. — Italia e țara mea. Spezia mi-e casă și Italia e țara mea. Spune că Italia e țara ei. — Spune-i că așa și pare, spuse Guy. — La desert ce ne dați? o Întrebai pe fată. — Fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar e mereu primit bine. Jack urca spre ring și se apleca să treacă printre corzi, când Walcott se ridică din colțul său și Împinse o frânghie În jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest superb. Walcott Își așeză mâna pe umărul lui Jack și stătură așa o clipă. — Aha, deci vrei să faci pe domn’ Popularitate, zice Jack. Ia-ți laba aia Împuțită de pe umăru’ meu. — Așa, fii tâmpit ca de obicei, zice Walcott. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe umărul lui Jack și stătură așa o clipă. — Aha, deci vrei să faci pe domn’ Popularitate, zice Jack. Ia-ți laba aia Împuțită de pe umăru’ meu. — Așa, fii tâmpit ca de obicei, zice Walcott. Și asta i se păru superb mulțimii adunate. Ce frumos se poartă băieții Înainte de meci. Și cum Își urează ei noroc. Solly Freedman veni În colțul nostru ca să vadă cum i se pun bandajele lui Jack, iar John se duse-n colțul lui Walcott. Jack Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de el, vă dați seama. — E un loc foarte frumos. — Da, nu-i așa că-i adorabil? Unde ați stat? — La Trois Couronnes. — E un hotel vechi așa de frumos. — Da. Am avut o cameră foarte frumoasă și toamna acolo e superbă. — Toamna ați fost? — Da. Tocmai treceam pe lângă niște vagoane care fuseseră implicate Într-o ciocnire. — Ia uite, spusei, a fost un accident. Doamna din America se uită și mai apucă să vadă ultimul vagon: — Tocmai de asta m-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el, decât că mi-a dat o pușcă cu aer comprimat și un steag al Americii, când am venit atunci din Franța. Cum era? — E greu să ți-l descriu. Era un mare vânător și pescar și avea niște ochi superbi. Era mai tare ca tine? — Trăgea mult mai bine și tatăl lui trăgea și el foarte bine-n păsări. — Pun pariu că nu era mai tare ca tine. — Ba da, era. Trăgea superb și foarte rapid. Dintre toții oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vânător și pescar și avea niște ochi superbi. Era mai tare ca tine? — Trăgea mult mai bine și tatăl lui trăgea și el foarte bine-n păsări. — Pun pariu că nu era mai tare ca tine. — Ba da, era. Trăgea superb și foarte rapid. Dintre toții oamenii pe care-i știu, pe el mi-ar plăcea cel mai mult să-l văd cum trage. Era mereu dezamăgit de cum trag eu. — De ce nu mergem niciodată să ne rugăm la mormântul bunicului? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în spectacolul care trebuia să fie tot timpul excitant. Pentru cei ce sfidau moartea în arenă, strigătele de nemulțumire reprezentau un pericol mai mare decât adversarul, iar gladiatorii știau asta. Flamma privi mulțimea și se ridică încet, arătându-și corpul superb, aproape gol, lipsit de echipamentul greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să pornească la atac. În partea dinspre apus a arenei, deasupra porții libitinaria, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Augustus... Nu uita asta. Și apoi l-a susținut pe Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca un bici. Ei bine, ce s-a întâmplat? — ...un oraș cu case cu o arhitectură superbă, plin de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se la cei situați în hotarul vieții, integrându se ei, dar părăsind-o cu mare grăbire, Ana Blandiana îi vede pe aceștia ca pe „un po por bizar făcând parte dintr o categorie umană specială, o stranie generație care refuză superb să împlinească vârsta maturităț ii” deși visează și o doresc împlinită. Plecată la o „vârstă de bronz”, pe pragul că reia rămâne un Labiș, ca o emblemă a tinereții cu mare id eal, Irina Brândușa Irimescu, din cealaltă cameră a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Pentru bărbatul...) Asemenea versuri împodobesc și întrețin serii le u mane și sevele vieții. Eternitatea din ele își cheamă și astăzi cititorii. Oare câți din tinerii de la Piatra - Neamț mai știu ori caută ceea ce a lăsat în versurile ei această superbă fată și autoare care, candidă, ieșind în lumea brândușelor primăver ii, se destăinuie: „Puteam să râd și n-am râs! Puteam să plâng, și n-am plâns! Puteam să zbor, și n-am zburat! Cine-mi va da socoteală pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
smulse sticla cu parfum de de import Vesna a dactilografei și o bău dintrodată. Își aținti apoi privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel mai superb răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla circa douăzeci de bărbați sportivi și gazetari de mare perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]