8,375 matches
-
mine. Lumina reapare, ceremonia se încheie și Jorge, continuând să cânte, invită doritorii să danseze. Chris se ridică și începe să se miște în ritmul tulburător al tobei, urmat de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tobă și ne invită să dansăm, americanul și o femeie localnică răspund la invitație și încep să se miște ritmic în mijlocul cercului. Jorge vorbește în încheierea ceremoniei, felicită pe cei care au avut nevoie să se vindece și au avut tăria de a trece prin această încercare. Ne spune că viața lui este dedicată vindecării celorlalți și că a petrecut ani cu triburile Jivaro pentru a învăța arta vindecării. Continuă spunând că unii cred că un psiholog știe multe despre mintea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de gletuit. Însă Adrian i-a răspuns: „Murdărește-o și p-aia și gata, hai acasă!” După cinci ani am terminat facultatea și am continuat încă un an la Master. Îi mulțumesc lui Dumnezeu care mi-a dat curaj, putere, tărie și ne-a ferit în tot acest timp de accidente grave. Îmi aduc aminte de pildă, de explozia de la Mihăilești, care s-a petrecut în timp ce mergeam spre București. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că El a fost acela care ne-a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vedea cu claritate până la o înălțime de 2 metri. Renovate și conservate, ele oferă imaginea glorioasă a unui palat. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant, a fost că descoperirea acestor ruine arse, m-a făcut să cred mai cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu scris în Iosua 11:10 - 13 ...,,și Iosua a pus foc Hațorului”. Excavațiile erau conduse de profesorul Amnon Ben Tor, un om extraordinar care în 2005 ne-a vizitat țara. Am vizitat Biserica din Ierusalim. Am vizitat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
când încercam să vedem numărul de la microbuz, lucru pe care nu l-am reușit. Am început să tremur la gândul că Dumnezeu ne conduce așa de minunat și vizibil. Cred că doar noi doi vedeam acest ,,obiect “ și cred cu tărie că ceilalți participanți la trafic se închinau cu mâinile amândouă văzând o mașină în plină viteză, pe o șosea pe care nu se vedea nimic la doi, trei metri. Fratele Emil se ruga și urmărea scena. Nu se aștepta la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
belșugul de binecuvântări pe care l-a primit, unul dintre prietenii apropiați ai acestei familii a mărturisit: ,, În această vreme când în societate familia este pe moarte, îmi aduc aminte totdeauna de voi și atunci pot să spun cu toată tăria că se poate trăi împreună ca soț și soție chiar și 25 de ani. Iar când aud pe cineva că se vaită și spune că pentru ei sunt lucruri imposibil de trecut pentru a mai rămâne împreună, le vorbesc despre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
dispoziție acest temple, bogat în istoria credinței și a sacrificiilor. CAPITOLUL 45 Au participat foarte multe persoane dornice de lucrare misionară, de la copii și oameni simpli, până la misionari bătrâni, pastori și conducători de conferințe, uniuni și departamente ale bisericilor din tările Europei și nu numai (au fost familii din USA și chiar Australia). Au fost prezenți: Ted Wilson - Președintele Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, care a apreciat foarte mult inițiativa organizării acestui Congres pe văile valdenze și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
au pus numele EMANUEL care înseamnă ,,Dumnezeu este cu noi”. A fost cu adevărat un an minunat în care am văzut că Dumnezeu a fost atât scutul nostru cât și sprijinul și ajutorul familiilor noastre: părinți,copii nepoți! Cu toată tăria putem spune că El a fost cu noi până aici!Și avem încredere că El va fi cu noi și în continuare, dacă și noi vom fi cu El și vom păzi poruncile Sale. Îmi doresc din toată inima ca
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prea greu să ne imaginăm cam care erau așa-zisele Îndatoriri ale U.T.M.-ului românesc. "Revine sarcina Uniunii voastre (U.T.M., n.n.) să cultive, cu și mai multă intensitate, spiritul internaționalist în rândurile tineretului, să susțină cu mai multă tărie FMTD și UIS, să sprijine lupta eroica a tineretului în Grecia, Spania, din colonii și din celelalte țări subjugate de imperialiști". Mai precis: să sprijine politică externă sovietică, în diverse puncte critice de pe bătrânul continent. Stalin îi înarmase în secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
s-ascultați prima strofă? întrebă el iar toți cei de față au fost de acord. Gheorghiță își drese glasul și începu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, armă de tărie/ La trecutu-ți mare, mare viitor!/ Fiarbă vinuncupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc/ Căci rămâne stânca, deși moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care spunea mereu că-i va fi „mama lui la bărânețe”. În acel an, prin noiembrie, tata îngroapă corzile viei, pentru a le proteja de îngheț. Cum iernile fuseseră blânde până atunci, majoritatea viticultorilor nu mai îngropau via. Tata avusese tăria să facă ce știa el că e mai bine pentru vie, suportând cu stoicism ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
satului unde era casa preotului, am mers discutând cu argumente pro și contra transferului la seminar. Eu am ținut-o tot pe a mea! Sub nici un motiv nu voiam să-mi schimb drumul și visul, venind cu argumente combătute cu tărie și convingere de preot și reargumentate de mine, care mă temeam să slujesc direct pe Dumnezeu, ca preot. Ajunși în fața casei preotului, uzez de argumentul final, hotărâtor pentru mine. Îi exprim preotului teama de a ajunge preot și să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
copios în limbaj cazon, dar rabd admonestarea în poziție de drepți, urmând ca tot eu să corectez totul. După inspecție sunt din nou chemat, admonestat și iarăși dăruit cu alese cazonisme. De data aceasta, tot în poziția știută, protestez cu tărie în fața căpitanului care din start greșise calculul. Și-a recunoscut vina, am rezolvat totul în alte 2-3 nopți și mi-am văzut liniștit de munca mea de comandant de pluton. Mi-am făcut datoria cu răspunderea cuvenită și mă gândeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care le acumulaseră anterior, ceva mai târziu situația s-a agravat mult. Fac o pensie trimestrială părinților mei, așa cum făcusem și în ultimul an de viață a socrului meu. Via nobilă a tatei a intrat în colectiv - crezuse cu tărie că la bătrânețe via aceasta va fi pentru el ca o mamă, că va trăi din această vie și acum constată că adevărata lui mamă eram eu, cu ajutorul bănesc acordat și cu produsele alimentare pe care le aduceam săptămânal. Mergeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe front măcar cinci minute, acolo unde eu am fost doi ani și jumătate, altfel mi-ați vorbi! Am așteptat aproape cincizeci de ani în regimul comunist să rezolv această problemă și nu s-a putut! Să știți că am tăria să mai aștept încă cincizeci de ani - vorbă să fie - până se va rezolva”. Un bună-ziua scurt, ostentativ, i-am întors spatele și am plecat, fără să mă mai prezint la comisie... și aștept... După două săptămâni surpriză... primesc decizia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care o apropie uneori de distopie (Lucian Pintilie) sau de cea mai corozivă și disperată satiră (Mircea Iorgulescu). Avem în Nicolae Manolescu din Istoria critică a literaturii române poate pe cel mai decis inamic al suprainterpretării operei sau a interpre- tării ei excesive în cheia absurdismului ionescian în context totalitar. Istoricul literar distinge cu subtilitate între actualitatea lui Caragiale, „replică târzie a celor care au pariat pe perimarea fondului comediilor și Momentelor” și actualizarea lui Caragiale care are în vedere o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
umbre se află deopotrivă în opera lui Caragiale. Însă nici tragicul pe care-l invocă această operă nu mai este cel al lui Eschil și Sofocle, ci unul reevaluat sceptic în modernitate și unul care devine vizibil abia în intepre- tările care i se dau operei. Există o bouche d’ombre chiar și în câteva dintre cele mai „comice” momente, există forme de comic abisal. Însă tragicul este o proiecție în afara ope- rei și în afara epocii din care se extrage abil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și unde fiecare eveniment posedă o cheie de reprezentare ontologic superioară. Un alt argu- ment este că deși s- au schimbat moravurile, această cheie rezistă. Stanca încearcă la rândul lui să scoată faptul moral de sub incidența mecanismului maniheic al confrun- tării dintre Bine și Rău. Cu alte cuvinte, un personaj imoral poate servi la fel de bine ca unul moral unei Etici superioare. De la argumentul destul de convențional ajun- gem la cheia întregii polemici și anume existența tragicului într-o cultură subscrisă a-moralității
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai puțin, sau pentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia ăex. Nu e frumoasă în loc de Este urâtăă.” (sursa DE 1993-2009). Termenul provine din grecescul litótes - „simplitate”. Litota ne situează într-un spațiu „optic”, într- un sistem al rapor- tărilor, dar și într-o economie propriu-zis stilistică a limba- jului. Sensul grecesc al termenului ne relevă, mai degrabă, efectul pe care litota îl scontează, nu și strategia pe care o adoptă. Ca figură de stil, ea procedează la o validare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați de șoferul unui camion prăpădit, înjurând care mai de care mai pitoresc și abia târându-se au părăsit totuși
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile tradiționale, ceea ce-mi aducea mereu apostrofarea "se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai rostit un neconvingător "vade retro satanas!". Privind în timp problema, îmi spun că probabil găselnița cu căminul de fete a fost a celor de la "Personal" și "Secu" (ceea ce era cam totuna), putând astfel à la longue sa ne verifice "tăria" de caracter. Mai gândesc și la aspectul pozitiv al situației fiind înconjurați de atâtea domnițe, care de care mai jună belă, dichisită și cu vino-ncoa, trebuia și noi să ne prezentăm și să ne comportăm civilizat și cu ștaif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în străinătate și care nu aveau nici un fel de rude în țară. Ni s-au pus la dispoziție 2 camere mari, având și "acces" la baie. Salvați din situația de a avea doar "cerul înstelat deasupra noastră" și rămași cu "tăria morală în noi", am suportat cu stoicism noua stare de lucruri, viața în comun oferindu-ne deliciile împărtășirii, în orele de seară, a întâmplărilor de peste zi, primelor succese diplomatice și planurilor de viitor. Tineri fiind, abordam uneori și subiecte "roz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pregătirii plecării bagajele. Am discutat cu "cadrele cu experiență" despre "inventar", primind sfaturi care mai de care mai originale: ia-ți medicamente, ia-ți lucruri groase că acolo e frig, ia-ți telemea și mălai, nu uita o sticlă-două de tărie, că băutorii ăștia de bere așa ceva nu au... Pe unele le-am urmat cu sfințenie, pe altele nu. Cel de Sus avea să mă pedepsească pentru păcatul lăcomiei: ajuns pe aeroportul Schönefeld, cutia de carton în care pusesem "produsele alimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]