18,899 matches
-
În primăvară), apoi cu o mare frecvență semnează, de asemenea, Aron Cotruș (De-aproape sau din depărtări, Minerul, Prin întuneric de pădure, Firul de iarbă, La atac, Primăvara, În cimitir ș. a.), poetului fiindu-i și recenzat de Perpessicius volumul Versuri, tipărit în 1925. Poezie mai trimit Perpessicius (Pastelul neoclasic), Mihail Celarianu (Chemare în amurg, Cântecul orelor, Înnoptare), V. Demetrius (Psalmistul, Iarnă, Adolescentul), Ion Minulescu (Echinox de toamnă, Toamna), Eugeniu Ștefănescu-Est (Poemă de argint de lună, Oglinda lacului albastru, Seara lăcrimează parcul
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987), Orbirea („Literatura și arta”, 1992). Dintre piesele lui S., Această copilărie îndepărtată (1975) și Omul a doua zi au fost
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
alte publicații. Sub directoratul lui Emil Gârleanu (1911-1912), este secretar literar al Teatrului Național din Craiova, unde o cunoaște pe actrița Fanny Rădulescu, pe care o ia în căsătorie, adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia Florica. Reușește să-și tipărească la Orăștie primul volum de nuvele, Frământări (1912). În 1911 devenise membru, iar în 1914 secretar al Societății Scriitorilor Români. În 1916 îi apar culegerile de schițe și nuvele Golanii, cu o prefață de Mihail Dragomirescu, care îl recomandă drept
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
redacție, intrând în cercul lui E. Lovinescu, căruia îi dă spre lectură manuscrisul romanului Ion. Se numără în același timp printre colaboratorii revistelor „Lectura pentru toți”, condusă tot de E. Lovinescu, „Viața românească”, „Rampa”, „Flacăra” ș.a. În 1919 i se tipărește culegerea Răfuiala, iar în decembrie are loc premiera comediei Cadrilul la Teatrul Național din București. În 1920 publică romanul Ion (I-II), care va fi comentat de E. Lovinescu în „Sburătorul” („Ion e cea mai puternică creațiune obiectivă a literaturii
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
editat postum (I-II, 1984), care aduce prețioase informații despre laboratorul său de creație. R. a început prin a scrie schițe și nuvele, adunate și tipărite ulterior, cu adaosuri de sumar, sub titlurile Frământări, Golanii, Mărturisire, Răfuiala. Câteva culegeri sunt tipărite după primul război mondial: Catastrofa, Trei nuvele (1924), Cuibul visurilor (1927) ș.a. Proza scurtă nu l-a impus. E. Lovinescu, care i-a găzduit în „Sburătorul” mai multe schițe, o găsea ștearsă, iar G. Călinescu va vedea în nuvelistica scriitorului
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
al unei cărți ajunge foarte rar În contact fizic apropiat cu cititorul. Scrisul și cititul se fac Într-o relativă izolare. Tipăritura rupe legătura comunală și Întărește ideea nouă și radicălă a comunicării Între oameni separați de mari distanțe. Cărțile tipărite de asemenea au adus lumea În fiecare casă. Era acum posibil să Învățăm despre oameni din ținuturi Îndepărtate. Imaginația umană și-a luat zborul din parohialismul vecinătății apropiate și a putut să cutreiere Pământul. Îmbunătățirile aduse busolei și folosirea crescândă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
impresii de călătorie, precum și un inspirat articol dedicat lui Mihai Eminescu, care atrage atenția mai ales prin paralela cu Alfred de Musset și prin afirmația că la 1890 Eminescu era poetul de predilecție al tineretului. În ultimul număr Traian Demetrescu tipărește recenzia Poveștile lui Ion Creangă, în care comentează, printre cei dintâi, comuniunea de sentimente și de cugetare dintre povestitor și oamenii simpli, de la țară. R.Z.
LUCEAFARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287876_a_289205]
-
LUCEAFĂRUL, revistă apărută la Cluj, bilunar, de la 1 aprilie până în decembrie 1938, sub îngrijirea unui comitet compus din elevi ai Liceului „Gh. Barițiu”. Pe coperta primului număr se tipărește o poezie cu titlul Sfinte Părinte, având caracter de program: „Peste tot bine primite/ și citite cu plăcere,/ ca s-aducă unor tineri/ sufletească mângâiere”. Un Cuvânt înainte semnat de Dumitru Cotuțiu precizează intențiile publicației: „De mult nutrim gândul înființării
LUCEAFARUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287871_a_289200]
-
V. Ranta-Buticescu. În L. l. s-au publicat romane, nuvele, poezii culte și populare, articole despre viața teatrală din Transilvania, biografii ale oamenilor de seamă, însemnări de călătorie, o parte din aceste scrieri fiind traduse din publicații asemănătoare, care se tipăreau în Austria și Germania. R.Z.
LUMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287885_a_289214]
-
Stavri, I. Gorun, I. Alexandrescu-Dafin și N. Iorga publică versuri, iar V.G. Morțun, proză. Câteva poezii inedite ale lui Traian Demetrescu au apărut în L. și tot aici se republică versuri de G. Coșbuc și Radu D. Rosetti și se tipăresc traduceri din Heinrich Heine și August Strindberg. R.Z.
LUMINA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287905_a_289234]
-
Dorul de țară, Primăvară în surghiun), N. I. Herescu, Florin Zaharia, Alexandru Ciorănescu, sub pseudonimul Mihai Tăcutu (Dor, Dunăre, Dunăre), Horia Stamatu, N. S. Govora (Exilații), Titus Barbu, I. G. Dimitriu, Georges Rosetti, Vasile Posteucă ș.a. Sub iscălitura Valeriu Anghel se tipărește poemul Adio libertății, transmis clandestin din țară de V. Voiculescu. Apar povestiri de D. N. Ciotori, Daniil Rosculescu și fragmente de roman de Mihail Villara (Mihail Fărcășanu) și D. N. Ciotori, precum și povestirea fantastică Un om mare de Mircea Eliade
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
neamul și le cere deopotrivă concursul”. Rubrici mai importante: „Literatura și arta”, „Învățământ-educație”, „Viața culturală și națională a satului”, „Oameni și fapte”, „Folclor și artă populară”, „Recenzii”, „Știri și informațiuni”. Colaboratorii sunt în cea mai mare parte învățători (publicația se tipărea „sub auspiciile Asociației Învățătorilor din județul Sibiu”). În domeniul poeziei, pe lângă versuri ale unor „autori” obscuri, sunt reproduse Note de primăvară de G. Bacovia și Miez de noapte de Tudor Arghezi, ca și o serie de poeme din volumul Horia
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
Sofia Nădejde, V.G. Morțun, Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), I. Păun-Pincio, Paul Bujor, Traian Demetrescu, V. Pop, Th. Cornel sunt autori de proză cu implicații sociale, încercând cu mai mult sau mai puțin succes să practice o literatură militantă. Și-au tipărit aici versurile D. Teleor, O. Carp, I. Păun-Pincio, D. Th. Neculuță, A. Steuerman-Rodion, D. Anghel, A. Toma, Adrian Verea, Panaite Zosân, Traian Demetrescu, Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, Petru Vulcan, C.Z. Buzdugan, Th. V. Ficșinescu, G. Botez-Gordon, C. Sandu-Aldea
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
Oltenia, din Moldova și Transilvania, în sumar figurând și folclor aromân. C.Z. Buzdugan traduce un studiu al lui Paul Lafargue, pe care îl intitulează Basmul zămislirii neprihănite, unde se cercetează într-o perspectivă materialistă un mit străvechi. Revista a tipărit și multe traduceri din Lermontov (C.D. Anghel), Lev Tolstoi, S.I. Nadson, Turgheniev, Cernâșevski (C.Z. Buzdugan transpune în limba română fragmente din romanul Ce-i de făcut), Dostoievski și Cehov, Ch.-H. Millevoye (Căderea frunzelor), C. Flammarion, Frații Goncourt, Baudelaire
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
cei care ulterior vor fi acuzați de colaboraționism. Poezie semnează B. Nemțeanu (poetul publicației), Bucura Dumbravă, Ion Gorun, Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), G. Topîrceanu. Proză dă mai cu seamă D.D. Pătrășcanu (care susține și rubrica intitulată „Convorbirile mele”), dar se tipăresc și scrieri de I.C. Vissarion și Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Gala Galaction, Liviu Rebreanu. Directorul ziarului semnează, la rubrica „Din carnetul unui solitar”, comentarii politico-culturale; D. Teleor reia unele „anecdote” din viața lui Mihail Kogălniceanu. Spre finalul existenței L., se
LUMINA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287908_a_289237]
-
Pe lângă partea oficială (comunicate, știri și informații ale Episcopiei), L. are o parte științifică, una literară, precum și rubrici de varietăți, de informații politice, corespondențe de interes public ș.a. Un punct esențial al articolului-program din primul număr este acela de a tipări orice colaborare legată de chestiuni școlare. Ciclul de articole scris de Slavici în anii 1873 și 1874 se detașează prin claritatea ideilor, prin buna cunoaștere a istoriei învățământului românesc și prin justețea soluțiilor propuse. Puțina literatură apărută (se retipăresc versuri
LUMINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287913_a_289242]
-
Iuda din Cariot, dramă scrisă în colaborare cu Gheorghe Ciprian, reprezentată la Teatrul Național din București -, și 1971, când lucra încă la piesa, rămasă neterminată, Emilia, a oferit scenei în jur de patruzeci de titluri, un sfert dintre ele fiind tipărite, restul păstrându-se, dactilografiate, în bibliotecile unor teatre. Fără a impune prin calități deosebite ale tehnicii construcției sau prin excelența mesajului, piesele atrag și rețin atenția în mod diferit de la o lucrare la alta, prin rigoarea uneori excesivă a demonstrației
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
din Transilvania și chiar de pe întregul teritoriu locuit de români, găzduind literatura populară culeasă de At. M. Marienescu, P. Ispirescu, I. Lupulescu, T. Daul, D. Stăncescu, I. Pop-Reteganul, Aurel Iana, S. Fl. Marian, Tit Bud ș.a. În 1889 s-a tipărit articolul Despre adunarea poeziilor populare al lui Petre Dulfu, iar un an mai târziu, un Apel literar scris de S. Fl. Marian în scopul stimulării culegătorilor de literatură populară. G. Popa susține ideea înființării bibliotecilor „poporane”, prin care să se
LUMINATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287915_a_289244]
-
mult decât posibilă ironie. De altfel, G. Călinescu pare să nici nu clipească atunci când recurge la echivalări sofistice, afirmând cu „tărie proletară”: „Artă pentru popor înseamnă, așadar, artă clasică, îndreptată spre esențialul uman”. Pe pagina întâi a primului număr se tipăresc, în scopul susținerii ideologiei anunțate, versuri ale poetului comunist francez Louis Aragon. Însă după acest preambul ideologizant, revista își vede de drumul ei firesc sau aproape firesc, pe cât era cu putință. Rețeta aceasta va fi folosită sistematic de mai toate
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
Franța. Revista „Dimineața copiilor” îi publică, în 1931, un basm. O altă scriere în proză, intitulată Stanca, îi apare, pe când era încă elevă, în ianuarie 1942, în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”. Tot atunci, câteva schițe și scenete îi sunt tipărite în „Vremea” și în „Kalende” sub semnătura Ioana Tăutu, iar la „Era nouă” va publica cu pseudonimul Monica Dan. Numai după moartea lui E. Lovinescu semnează, în câteva numere din „Revista Fundațiilor Regale”, cu numele real, fragmente din romanul În
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai semnat I. Cristu, Ina Cristu. În 1978 Editura Limite din Madrid îi tipărește cronicile radiofonice difuzate între 1962 și 1971, cu titlul Unde scurte. Ca traducătoare mai publică, sub pseudonimul Claude Jaillet, Journal d’un hérétique (1976), versiunea franceză a jurnalului lui Miron Radu Paraschivescu. În nume propriu, se asociază cu Eugen Ionescu
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
de onoare a Uniunii Scriitorilor, care îi acordă Marele Premiu al anului, pentru întreaga activitate. După 1989 e prezentă cu articole în „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Ramuri”, „Familia”, „22”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Jurnalul literar”, „Calende” ș.a. Editura Humanitas tipărește seria Unde scurte (I-VI, 1990-1996) - cronici dintre 1972-1992, completate de „partea a doua”, Postmicrofon, unde sunt incluse câteva texte apărute în revistele românești „22”, „Viața românească” și „Vatra” (1992-1995). În 1992 iese de sub tipar volumul Întrevederi cu Mircea Eliade
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Iosif și Dimitrie Anghel (ultimii doi inclusiv în ipostaza colaborării lor sub pseudonimul A. Mirea), Victor Vlad-Delamarina, Elena Văcărescu, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Aron Cotruș (care debutează cu Noaptea, 11-12/1908), Nichifor Crainic, Lucian Blaga, V. Voiculescu. Se tipăresc și versuri de George Coșbuc, dar dintre cele destinate copiilor, parodia lui I.L. Caragiale după Bolintineanu, Pașa din Silistra, iar în numărul 5/1914 figurează o poezie inedită de Gh. Asachi, Viitorul. Între colaboratori: Maria Cunțan, Zaharia Bârsan, Ecaterina Pitiș
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
autodescriere sunt de aci înainte inseparabile. Cărțile scrise în anii războiului, după experiența pariziană, sunt asemenea texte în care literatura, metaliteratura și discursul programatic coexistă. Volumele Un lup văzut printr-o lupă și Inventatorul iubirii. Parcurg imposibilul. Moartea moartă, ambele tipărite în 1945, sunt sonde aruncate în profunzimea temelor suprarealiste: hazardul obiectiv, iubirea, visul, conștientul și inconștientul, natura, imaginea poetică. Obiectivul pe care și-l fixează autorul este nu numai estetic, dar și ontologic: el vizează construirea unui univers nonoedipian, eliberat
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh. Tăutu, N. Nicoleanu, N. Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie Petrino, N. Pruncu, fabule de C. Stamati și tipărește scrieri teatrale aparținând lui Teodor Boian (vodevilul Teatrul la țară) și Șt. Mihăileanu (tabloul în versuri Blestemul unui țăran murind, jucat în 1868 la Teatrul Național din București). N. Nicoleanu traduce din Alfred de Musset (poezia Nu mă uita), iar
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]