6,621 matches
-
pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin la ședința inaugurală a Internaționalei Întâi, izbind cu tăișul baionetei în pupitru și retezând pe veci organul revoluționar; de-acum n-avea să-și mai puncteze frazele dând cu bărbăția în tribuna de lemn. Die Lust der Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e, cum zici tu. Și știu foarte bine că e o chichiță pe undeva, doar că nu am nici un chef să mă apuc acum să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
totul părea posibil. Apoi, când trecuse efectiv de linia de fund, Bull își dăduse seama că trebuia să ia o decizie. La viteza pe care o avea, ar fi putut chiar să-și ia zborul. Peste cei doi puști din tribună, cu fețele pline de coșuri, și mai departe. Să răspundă chemării Canalului, o chemare directă, vizuală, adresată celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spaimă și de rușine, la Roma mulți râdeau. Pe atunci, la Roma se povestea că bărbații aceia și fiica lui Augustus, pe lângă nenumărate delicte private rușinoase, se dedaseră la o orgie colectivă în Forum Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
genunchii ei, încercând o senzație de liniște și siguranță, fără să fie nevoit să se uite mereu în spate. Ea își întrerupse mângâierile. — A venit și ziua de care mă temeam, ziua triumphus-ului lui Augustus. Am văzut cortegiul din înaltul tribunei imperiale. Am văzut carele și acele fercula pe care erau expuse prăzile de aur strălucitor: statui de zei, lei, sfincși și șoimi, candelabre, vase. Mulțimea părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asemenea unei gazele, tresărea dacă cineva o atingea. Mâinile lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prima monedă din timpul noii guvernări, pe care el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al memoriei, Împăratul își aminti că sărmana Julia, fiica lui Augustus, fusese acuzată că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie înștiințați de îndată și nici unul să nu mai petreacă o altă noapte de spaimă. Își dădu seama că într-o zi - „cu mai puțină osteneală decât Augustus“ - cucerise Roma. Pe când ovațiile se loveau asemenea unor valuri de baza tribunei, avu vreme să observe tăcerea dezorientată a senatorilor, mânia înăbușită și stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase din mână. În întregul imperiu, sute de mii de oameni înarmați își găseau idolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmbrăcată în verde. Foarte repede deveni faimos Euthychos, conducătorul echipei verzi, care câștiga aproape întotdeauna și cu care ținea și Împăratul, semănând mult cu președintele unei echipe de fotbal adorate din zilele noastre. Împăratul își făcu apariția la intrarea aglomeratei tribune imperiale. Cobora încet, într-un fel foarte diferit de întunecata și rigida oficialitate a lui Tiberius, trecea de la un grup la altul, salutând și conversând cu acea spontaneitate care îi surprindea pe vizitatori. Pe când cobora, privirea i se opri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta încet, și fu ușor de recunoscut de departe, deoarece purta ostentativ vechea toga restricta și cizma, calceus, din piele neagră, chiar și în toiul verii, un faimos filosof care venea din cel mai îndepărtat colț al Hiberiei, Baetica, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șefi de stat care și-au primit oaspeții fără formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă toate ciudățeniile acestea. De multă vreme nu-l mai pomenise cineva pe Tiberius, și cei aflați în apropiere deveniră atenți. El continuă: — Nimeni nu se gândește că toate țesăturile și parfumurile acestea trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus Caesar de când era mic, deveni - prin strategiile lui Callistus și din cauza singurătății Împăratului - a treia sa soție. În mulțimea prezentă la nuntă, Împăratul îl văzu pe tribunul Domitius Corbulo și, lângă el - o imagine fugară, ca data trecută, în tribuna de la circus -, un văl de păr negru încadrând un chip palid, cu doi ochi mari, cercei grei de aur și turcoaze. O recunoscu pe loc și, preț de o clipă, își încetini mersul, ca și cum o mână l-ar fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo, Milonia. Îi revăzu părul, și liniștea, și ochii, și mâinile. Își încetini pasul, se opri, se întoarse ca atunci, în tribuna din Circus Maximus. Îi zâmbi și, hotărându-se într-o clipă, îi spuse că vrea să-i arate corăbiile pe care le construise pe lacul Nemorensis. Domitius Corbulo îl auzi, la fel ca toți ceilalți; și toți fură uimiți. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un carambol multiplu în care muriseră șapte oameni pe North Circular Road în vara trecută) urmau să ia parte cinci mașini. În vreme ce acestea erau conduse la poziții, crainicul începu să stârnească interesul publicului. Fragmente amplificate ale comentariului său reverberau prin tribunele goale ca într-o tentativă de evadare. Am arătat spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
51: „Bohemiens en voyage“ și „Don Juan en Enfer“, tălmăcite de Vasile Pogor). Nu este doar un simplu paradox: revistele tradiționaliste din jurul lui 1900, inclusiv Sămănătorul, publică la rîndul lor autori estetizanți și traduceri din modernii francezi. Înaintea Primului Război Mondial, o tribună de manifestare a artei noi este Noua revistă română a profesorului conservator-democrat Constantin Rădulescu-Motru. Ion Minulescu a fost susținut la debut de academistul Mihail Dragomirescu și, cum spuneam ceva mai sus, tot Dragomirescu va fi cel care va coordona prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editorial în primul număr al Vieții sociale: „O! dă-mi puterea să scufund/ O lume veche, lîncezîndă,/ Și să țîșnească-apoi din fund/ O alta, limpede și blîndă”) începuse să fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în anii imediat următori” (cf. Ion Pop, Jocul poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 49). Ecourile românești ale curentului au fost - cum spuneam - suficient de numeroase pentru a crea o anumită „modă” informală în mediile artistice radicale. Revista Poesia, tribuna futurismului italian, era foarte citită în mediile literare românești, printre colaboratorii săi numărîndu-se Elena Văcărescu, Smara și Alexandru Macedonski, ultimul fiind prezent cu două sonete în chiar numărul în care Marinetti publica „Uccidiamo il Chiaro di Luna!“ (aprilie 1909). Avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experiența din 1915. Apropierea tînărului Vinea de cercurile socialiste, față de Vasile Demetrius și, mai ales, N.D. Cocea (lîngă care își va face ucenicia publicistică), va „prezida” apariția Chemării. Referitor la paternitatea numelui revistei și la o acuzație de plagiat din Tribuna referitoare la acesta, Cronica lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări apărute în Tribuna a unui domn cu numele Eugeniu Revent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și la o acuzație de plagiat din Tribuna referitoare la acesta, Cronica lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări apărute în Tribuna a unui domn cu numele Eugeniu Revent, probabil pseudonimul tonicului său preferat. Se pare că acest confrate regional a scos cîndva, și d-sa, o revistă, Chemarea Bacăului, care-l determină să se considere, cel puțin cronologic, mai chemat decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Le Corbusier: Architecture - éstethique de l’ingenieur. Demne de interes sînt și numeroasele reproduceri foto „hors texte” de clădiri cubisto-constructiviste și futuriste: Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Birou de fabrică (I.P. Oud), Farmacie în Haarlem, Olanda (Wiklynen), Palatul Chicago Tribune (Walter Gropius), Magasins et appartements a Berchem St. Aghlea (V. Bourgeois), Poștă și telegraf (Marcel Iancu), Studiu de volume: zgîrie-nori (M. Iancu), Casă (Le Corbusier-Saugnier), Uzină (B. Taut), Proiect de casă, Paris (T.V. Doesburg & Esteren), Vilă dublă la Charlottenburg (E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre deliciul tuturor. Negăsind o altă soluție, de moment, a început a se autopălmui. Și dă-i, și dă-i, palme: când pe stânga, când pe dreapta, când, de-a dreptul, peste ochi. Zadarnice eforturi! Atunci, furtunos, a coborât de la tribună și s a oprit în fața persoanei, din primul rând de scaune, care-i străpungea trupul, inima, sufletul, asemeni unui soare, din fața căruia nu poți, nu ai cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]