6,656 matches
-
-a cu sectoarele I și III, sectoarele I și III la tribuna I și peluzele I și II cu o capacitate de circa 3.500 de locuri fiecare. În decembrie 2009 s-au început lucrările de demolare a stadionului, cu excepția tribunei 0. După finalizarea demolărilor, s-a construit un stadion de 15.497 de locuri. Stadionul este dotat cu tribune acoperite, instalație nocturnă de 2000 lucși, gazon natural cu instalație de degivrare, acces prin turnicheți, supraveghere video și 2 tabele multimedia
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
o capacitate de circa 3.500 de locuri fiecare. În decembrie 2009 s-au început lucrările de demolare a stadionului, cu excepția tribunei 0. După finalizarea demolărilor, s-a construit un stadion de 15.497 de locuri. Stadionul este dotat cu tribune acoperite, instalație nocturnă de 2000 lucși, gazon natural cu instalație de degivrare, acces prin turnicheți, supraveghere video și 2 tabele multimedia de 6x4 metri, este omologat la standardele UEFA având 4 stele și fiind supranumit OZN ARENA, datorită aspectului său
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut să aducă salutul țărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
comparată la Catholic University of America (Washington). Andrei Brezianu este unul dintre autorii volumului "România. A Case in Dynastic Communism" (New York, 1989), precum și editor al lucrării "Historical Dictionary of the Republic of Moldova" (Lanham-Londra, 2000). A debutat în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu " Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete" de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviștilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor și telespectatorilor al nu mai știu câtelea meci al vieții sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul." Meciul a început prin dominarea dinamoviștilor, care au înscris repede, prin Dragnea, cu capul la lovitura de
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
acceptând că faptele descrise de dramaturg sunt derizorii, e aparent totuși a cuvintelor, a unei demagogii odioase, în realitate vizează fapte antisociale și antimorale ce se ascund după un limbaj formal politizat, fals patetic și plin de clișee." (Ion Cocora, Tribuna, 22 martie 1979) Cuibul reușește dificila performanță de a ține un spectacol de întindere normală în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
și tărie, fac din aceste momente pe model caragialian veritabile exerciții de caracteriologie rapidă, punând în valoare calitățile moralistului Tudor Popescu, autor ce știe să iasă mereu din criza unei formule stabile, spre a se regăsi în alta." (Cristian Livescu, Tribuna, 18 februarie 1988) AJUTOR, SALVAȚI UN DOBITOC (Hoțul sentimental), Mai 12, 1988, Teatrul de stat, Reșița; Mai 5, 1989, Teatrul evreiesc de stat, București; Mai 5, 1993, Teatrul "Victor Ion Popa", Bârlad "O farsă cu câteva situații bine ticluite și
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
al Facultății de Filosofie din cadrul Universității "Al.I.Cuza" din Iași, până la 1 martie 1985. În octombrie 1983 participă la Congresul de filosofie de la Jena. Autor a zeci de articole și studii de specialitate, publicate în Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Tribuna, Revista de Filosofie. Reeditări Coordonator Masterat: Filosofie Creștină - Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Pentru contribuția sa la elaborarea și coordonarea mai multor volume colective, între care și sinteza "Istoria filosofiei românești", Editura Academiei Române (1985) va primi premiul Vasile Conta
Tudor Ghideanu () [Corola-website/Science/302625_a_303954]
-
această mișcare prin cei mai distinși preoți și oameni politici pe care i-a avut. Ieșirea din pasivitate a Partidului Național Român a fost salutată cu entuziasm de tineret, care, grupat în jurul lui Ioan Slavici, a înființat în 1884, ziarul Tribuna de la Sibiu, pentru a propaga ideea unei „monarhii federative” cu ajutorul împăratului, în care toate națiunile să aibă o autonomie egală, teritorială, politică și culturală. Ca instrument de realizare a planului federativ, scriitorii de la Tribuna aveau de gând să redacteze un
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Slavici, a înființat în 1884, ziarul Tribuna de la Sibiu, pentru a propaga ideea unei „monarhii federative” cu ajutorul împăratului, în care toate națiunile să aibă o autonomie egală, teritorială, politică și culturală. Ca instrument de realizare a planului federativ, scriitorii de la Tribuna aveau de gând să redacteze un „Memorandum”, care trebuia să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra situației politice din Transilvania. Intelectualitatea maghiară din Transilvania a răspuns prin înființarea asociației „Emke”, care avea drept scop grăbirea maghiarizării românilor transilvani. În ajutorul
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
or There and Back Again) este un roman de fantezie pentru copii scris de J. R. R. Tolkien. A fost publicat pe 21 septembrie 1937, primind multe aprecieri, fiind nominalizat pentru medalia Carnegie și primind un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea mai bună carte de ficțiune pentru copii. Este popular și în zilele noastre și face parte din literatura clasică pentru copii. Cu o acțiune care are loc „Între apusul zânelor și dominația oamenilor”, "" urmărește încercarea casnicului hobbit Bilbo
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
plină de suspans și asezonată cu un umor destul de liniștit, irezistibil”, și vede în el unul dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată. La Second Annual Children’s Festival din 1938 a primit un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea mai bună ficțiune pentru copii a anului (1938). Cu toate acestea, există și critici negative. "Bookshelf Junior" spune că peripețiile cu care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
el a decis să rămână la Cluj și a fondat "Editura Românească din Ardealul de Nord", unica editură care a reușit să funcționeze în acea perioadă în regiune. Totodată a scris o serie de articole pentru ziarul în limba română "Tribuna Ardealului" (ca secretar de redacție). A fost arestat în 1942 de autoritățile maghiare, întemnițat și obligat să lucreze în detașamentele de muncă forțată. În 1944 în timpul celui de al II-lea Război Mondial, a reușit să joace un rol activ
Raoul Șorban () [Corola-website/Science/303330_a_304659]
-
decembrie 1989, “Adevărul” de Arad. 1971 - devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 1989 - 1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la noul cotidian "Adevărul de Arad" 1991: Redactor șef adjunct la noul cotidian “Tribuna Aradului”. 1991-1997: Redactor șef la ziarele “Curierul Aradului” și “Libertatea Aradului”. Din 1993: Președintele Fundației Culturale “Ioan Slavici” din Arad și redactor șef al revistei de cultură “Relief” editată de Fundația “Ioan Slavici”. 1992-1994: Lector universitar asociat la catedra de
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
parlamentar al deputatului PUR de Arad Nicu Cojocaru. 2006 - 2008: Șef secție cultură și editorialist la cotidianul "Informația Aradului" 2011 - devine membru al Ligii Scriitorilor din România (L.S.R.) 2013 - prezent: Redactor șef al revistei "Stindard" din Arad. 1965 - 2014: “Luceafărul”, “Tribuna”, “Familia”, “Vatra”, “Orizont”, “Astra”, “România literară”, “Contemporanul”, “Relief”, “Arca”, “Al cincilea anotimp”, "Studii de știință și cultură", "Agora Literară", "Stindard" ș.a. 1980 - “Orizonturi mioritice transilvane” - Arad. 1981 - “Un spectacol pentru o mie de ani” (interviuri cu 30 de sculptori) - Arad
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
părut să fie de acord cu aceste sentimente, atunci când în revizuirea sa era menționat că „lumea vorbitoare de limbă engleză este împărțită în cei care au citit "Stăpânul inelelor" și "Hobbitul" și cei care urmează să o facă“. "New York Herald Tribune" a părut de asemenea să aibă o idee despre cât de populare vor deveni cărțile, scriind în revizuirea sa că erau „predestinate să depășească generația noastră“. Totuși, nu toate revizuirile originale au fost atât de încurajatoare. Cronicarul de la "New York Times
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
lui Marte. Votau întâi prima clasa cenzitara (80 centurii de pedestrași) și cele 18 centurii de călăreți, urmând celelalte clase. Se vota cu bile sau cu pietre, voturile scrise fiind aplicate la sfarsitul republicii, iar urnele erau amenajate pe o tribuna în fața armatei. Din cele 193 de centurii, călăreții și prima clasa cenzitara aveau 98 de voturi, astfel balanța votului era mereu înclinată spre prima centurie. Prima și cea mai importantă instituție a Republicii Române era Senatul Român. Era principalul organism
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. Între anii 2004 și 2008 a făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor iar între 2009 și 2013 din conducerea Filialei de proză a acesteia. A debutat în presă cu o schiță, "Fuga", în revista clujeană "Tribuna" în 1978 ( condusă de D.R. Popescu ), iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“. În paralel, tot în 1978, a debutat în revista "Amfiteatru" cu o recenzie la volumul " Pasărea și umbra", de Sorin Titel. A
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale revistelor "Tribuna", "Amfiteatru", "Moftul Român" etc. Este decorat cu Ordinul "Pentru Merit", în grad de cavaler, în 2004, de președintele Ion Iliescu.
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
(n. 7 august 1983, București) este un poet și traducător român contemporan. Activitate publicistică (articole, eseuri, traduceri) în "Vatra", "Timpul", "Adevărul literar și artistic", "Ziarul de duminică", "Luceafărul", "Tribuna", "Steaua", "Tomis" etc. A publicat articolul-manifest "Generația 2000 - o introducere" (2005). Selecții din poemele sale au fost traduse și publicate în engleză ("Long Poem Magazine", "Trafika Europe", antologia "The Vanishing Point that Whistles", 2011), franceză ("Confluences poétiques"), germană ("Wespennest", "Die
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
rezidență în Noua Zeelandă (1999). Din 2001 face parte din Juriul internațional „Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene. A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala București). În prezent este
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
evenimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Comentariile sale au fost difuzate mai apoi din 1941 până în 1943 în India. În aceeași perioadă Orwell a lucrat și pentru ziarul "The Observer". În anul 1943, Aneurin Bevan, editorul ziarului socialist "Tribune", l-a recrutat pe Orwell ca director editorial, având sarcina de a scrie un editorial săptămânal, intitulat " Cum îmi place" (As I Please). Stilul său lucid și clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, scrie o carte intitulată "Lavradio 98" (1982), care a constituit un adevărat best-seller. Călătorește într-un mare număr de țări ale continentului sud-american, din America Centrală și zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
unicul fiu al scriitorului 1956, 1 oct. - se înființează, la insistențele lui Radu Stanca, secția germană a teatrului de Stat din Sibiu 1957 - revine masiv în publicistică - începuturi sporadice încă din 1946/47 - cu versuri, articole, eseuri, aforisme etc. în: "Tribuna", "Contemporanul", "Steaua", "Viața românească", "Scrisul bănățean" etc. 1961, 1 oct.- Radu Stanca este numit prim-regizor la Teatrul Național din Cluj 1962 - montează, în această calitate, ultimele sale spectacole: "D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale (februarie) și "Unchiul Vania" se
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]