6,856 matches
-
permis de muncă și nu te Întreabă nimeni de convingerile politice. Singurul lucru care contează acolo este entuziasmul cu care muncitorii se aruncă Înspre ceva ce le nenorocește sănătatea, În căutarea cîtorva firimituri care abia le asigură subzistența. Deși siluetele vagi ale celor doi aproape că se pierdeau În distanța care se lărgea Între noi și ei, Încă mai vedeam chipul bărbatului, pe care se citea o hotărîre remarcabilă, și ne-am amintit de invitația fermă pe care ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în voia ei - mă gândesc la tine. Elementul mării ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am ajuns până la poalele lui, iar apoi am urcat până pe gămălia vârfului său miniatural, dar deosebit de semeț. Iar altă dată am participat la o seară culturală la care se strânsese mai multă lume, iar doamna Mariana a servit chiar o vagă tratație, seară în cursul căreia Mihai a dat citire unui referat al său cu subiect muzical, iar Dinu Noica a prezentat ultimul său capitol scris din Anti-Goethe. Așa, desprins din contextul său, eu n-am înțeles mare lucru, dar însuși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
consumau o mare parte a timpului lor, îți puteai forma cea mai exactă imagine asupra felului cum se vorbea în societatea românească ținută sub supraveghere. și probabil că nu doar sub această dictatură. Orice gând, fie și numai semiautentic, orice vagă sugestie de exprimare personală, orice tresărire și clipire individuală cât de măruntă dispăruseră cu desăvârșire la vorbitori. Priveam și ascultam vorbind niște figuri interșanjabile care, pentru a se conforma deplin cerințelor carierei, își abandonaseră individualitatea și se instalaseră confortabil în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mama. Am traversat holul și am intrat în camera cu valențe multiple. Eu țineam lumânarea. Nu știam ce intenționează mama să facă. S-a apropiat de borcanul care fusese cândva plin cu untură, dar care acum era gol, conținând ici-colo vagi urme din alimentul care se terminase, fiind pitite doar jos, în spațiul greu de scotocit format din peretele vertical și baza recipientului. Ținea borcanul cu mâna stângă în timp ce cu dreapta urmărea linia cercului de la baza borcanului, încercând să strângă măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le putem schimba, dă-ne curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat, dă-ne înțelepciunea de a face deosebirea între ele". Evident, era citată cu infinite precauții de corectitudine politică, dar era totuși acolo! Nu știu ce interpretare să dau faptului: postmodernism? Vagi amintiri de catehism ale celui care a conceput manualul? 6 iunie 2004 "Rușii de astăzi se nasc cu o karma deosebit de dificilă". Propoziția este rostită de un tânăr yoghin rus, la lumina unei lumânări de ceară care-i arunca umbra
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
feminină în fața rigorii islamiste ? O formă de concesie în fața modernității ? Toate la un loc ? Emisiune franțuzească (TF1) dedicată strângerii de fonduri și sensibilizării (cuvânt foarte la modă acum) publicului în vederea strângerii de fonduri pentru victimele tsunami-ului din Asia. Un vag aer de Revoluția Română, decembrie 1989, un du-te vino continuu în studio, multă improvizație-du jamais vu pentru o televiziune care de obicei este atentă și la virgulele luminoase din platou. Se perindă de-a valma în fața camerei tot feluri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de europeni cu amerindieni. Iza Poloneza blondă, eterică, cultivată. Numele de familie este imposibil de scris și pronunțat. Tipul de plantă de bar branché din București, gen Lăptăria lui Enache de pe vremuri sau Muzeul Țăranului mai nou. Face o cercetare vagă despre teatrul experimental din regiunile de graniță ale Poloniei orientale. A venit odată cu un CD conținând muzică înregistrată într-un fel de casă de creație patronată de scriitorul Andrzej Stasiuk, dacă am înțeles eu bine, pierdută în codrii seculari din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
auzise până atunci de ele. Da, în plin război hitlerist, un ofițer hitlerist l-a salvat pe tata de la moarte. Multă vreme nu am povestit acest incident, de teamă - poate o teamă stupidă - să nu i se dea o coloratură vag colaboraționistă. R.P. Nu știu de ce, dar presimt o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nechemați, mai ales acum. Cred că aici este, până la un punct, și vina editurilor (nu a tuturor, firește), care au început să dea cărți unor oameni cu totul necunoscuți, despre al căror nivel de performanță n-au nici cea mai vagă idee. Pe lângă asta, câștigă teren convingerea că oricine știe trei cuvinte englezești - iar acum fiecare din tre noi știe nu trei, ci trei mii - poate să și traducă. Și vedeți câte traduceri greoaie, stângace, lipsite de simț literar, de flexibilitate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Austen sau Emily Brontë, dar mă simt legată de ele ca scriitoare, ca spirite luminate, și nu ca femei. A.R. Ținând seama că cea mai mare parte a romanelor dumneavoastră au un deznodământ funciarmente moral, uneori chiar cu o vagă tentă fin de siècle, ținând seama de implicațiile etico-sociale existente în operele dumneavoastră, aș dori să vă întreb dacă credeți în rolul educativ al artistului și al artei, în veacul nostru de confuzie ideologică și morală? I.M. După părerea mea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fete. Bătrâni cu iarna vieții-n plete. Și-ncet în urma tuturor Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână! (George Coșbuc) Documentația privind existența unei biserici la Oprea Cârțișoara înaintea celei pe care o vedem astăzi, este vagă și sporadică, iar informațiile asupra vieții bisericești, provenind din surse oficiale sunt total tendențioase, în sensul că autoritățile vremii erau interesate să demonstreze că în Țara Oltului ca în toată Transilvania de altfel, ortodocșii ar reprezenta o minoritate cu totul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bucuria că, în sfîrșit, am făcut o și de plăcerea fără precedent pe care o simțeam, am fost șocat de cît de tare se simte o mustață care, altfel, aproape că nu se vede (fata era brunetă și avea o vagă umbră pe buza de sus). Apoi chestia cu ochii : eu îi închideam, așa cum văzusem prin filme, dar, cum lucrurile se prelungeau foarte mult, mă plictiseam să-i tot țin închiși și-i mai deschideam din cînd în cînd. Era momentul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să înfrunte și să contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e pur și simplu introspecțiune? Căci de unde-l scoatem, trecutul acesta fabulos, decât din noi înșine, din tulburea, schimbătoarea substanță a ființei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
schimbarea aceasta, întrucât mă simțeam mândru de ea. N-aș putea lămuri totuși, dacă sentimentul acesta izvora din atracția ce o exercita asupra spiritului meu școala cu binefacerile și cu perspectivele ei sau dacă în el se afirma cu deosebire vaga curiozitate de a cunoaște orașul despre care auzisem atâtea lucruri frumoase. Dar știu bine (și în privința aceasta nu mă pot înșela) că dorința de a pleca, de a începe o altă viață sau de a lărgi orizontul celeia pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
purtat sufletul dincolo de toate disciplinele și de toate zidurile... Voi trece astfel mai repede peste primii trei sau patru ani de liceu, din amintirea cărora, despre Iașul de atunci, n-aș găsi decât prea puține elemente de informațiune sau prea vagi sau prea nesigure. Mai ales că perioada aceasta aproape nici nu mai face parte din existența mea, într-atât îmi pare de departe de mine și de deosebită de restul existenței mele, sau ca și cum ar forma o altă existență a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte, se desprinde o tristețe vagă, un amestec de regret și de nemulțumire, nu de regret și de nemulțumire că ce a fost a trecut, sau nu numai de aceasta, cât mai curând, poate, că ce-a trecut n-a fost altfel decât cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-o măsură oarecare, aceste însușiri); căci nu întotdeauna dascălii noștri au fost îngăduitori și drepți cu noi. Și nu lor le datorim, de bună seamă, ceea ce suntem. Dar în drumul lung și greu către perfecțiunea morală spre care, după vagi și nesigure impulziuni la început, mai aspirăm încă, ei au avut rolul și contribuția lor, cum le-au avut desigur unele dispoziții și înclinații din sufletul nostru, cum (o repet) le-a avut mai ales mediul în care am trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu era singura care făcea obiectul admirației noastre. Amintirile mele din viața de internat se aseamănă și se împletesc cu acele care se referă la viața mea din liceu. Bucurii și tristețe. Tristețe, de ce? N-aș putea-o lămuri. Tristețe vagă, fără cauze precise, fără cauze inteligibile. Dacă memoria mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu sunt victima unei iluzii, atunci pot spune că n-am simțit în tot timpul acela nici o bucurie, după care să nu fi urmat un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cauze inteligibile. Dacă memoria mea afectivă nu mă înșeală, dacă nu sunt victima unei iluzii, atunci pot spune că n-am simțit în tot timpul acela nici o bucurie, după care să nu fi urmat un sentiment de zădărnicie și de vagă nemulțumire. M-am îndoit adesea de acest lucru, și nu l-aș mai fi amintit acum, dacă n-aș fi avut adesea intuiția că surprind, în atitudinea și în privirea unora dintre copiii pe care i-am putut urmări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de acest lucru, și nu l-aș mai fi amintit acum, dacă n-aș fi avut adesea intuiția că surprind, în atitudinea și în privirea unora dintre copiii pe care i-am putut urmări și observa, o stare la fel, vagă și curioasă, un fel de decepție, de plictiseală că bucuria, care a trecut, a fost numai ce a fost și a durat numai cât a durat. Natural, spunând aceste lucruri, nu m-am gândit nici un moment la toate acele cauze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său destin, se reabilitase cu totul în ochii mei. Odată, îmi povestea cineva, pe timpul unor asemenea inundații, de demult, un biet locuitor bolnav, surprins de apele care pătrunseseră până în tinda casei lui, a murit. Când a trebuit să-l așeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să merg înainte; n-aș mai putea face altfel, chiar dac-aș fi încredințat că, la un moment dat, voi rămâne singur. (Nu cumva, înfiptă în inconștientul meu, ipoteza aceasta stăruie de demult, ca o dorință tulbure, ca o aspirație vagă și nemărturisită? Singur! Singur cu mine însumi. Cu cel care am fost odată. Cu fantoma lui. Ce frumoasă și neașteptată aventură!)." Aprehenziunea mea de atunci a trecut. Motivele care m-au determinat însă de a pune, înainte de timp, capăt aventurei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
consolidare sau de adaptare, e sau distrusă cu totul pentru a face loc alteia fără gust și fără suflet, sau supusă la transformări de așa fel, încât în înfățișarea nouă, menită s-o adapteze unui oarecare spirit nou, pretențios și vag, ochiul nu mai găsește nimic care să amintească farmecul de altădată. Vorbind despre Iași în Arta Românească, în acea atât de interesantă lucrare care a apărut acum vreun an sub titlul "Arcade, Firide și Lespezi", d. Gh.M. Cantacuzino amintește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mărfuri, de călători veniți de prin alte târguri sau din alte țări. Aspectele acestea nu mai sunt; cele mai multe din casele boierești au dispărut sau au suferit prefaceri de așa fel încât nu se mai pot recunoaște. Despre ele, în afară de amintirile vagi ale bătrânilor, ne mai pot vorbi unele lucrări de artă care s-au mai conservat, câteva tablouri de la Pinacotecă și cele câteva albumuri, cu nume aproape uitate, Rey, Müller, Raffet și alții. În ordinea aceasta, Iașul a realizat o armonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]