6,587 matches
-
preot iar mama învățătoare. Își petrece copilăria la Nenciulești, Buzău, unde, de la tatăl său, primește primele îndrumări muzicale, îndrăgind cu deosebire muzica populară, pe care o cunoaște din contactul cu lăutarii din zonă. La 7 ani începe să cânte la vioară, iar la 15 ani devine membru al orchestrei simfonice a Liceului Hașdeu din Buzău. Tot atunci era sopran în corul catedralei episcopale din Buzău, al cărui dirijor era profesorul său de muzică din liceu, Nicolae Severeanu. După moda din perioada
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
era profesorul său de muzică din liceu, Nicolae Severeanu. După moda din perioada filmelor mute, pe lângă cinematografe funcționau și muzicieni, pianiști sau mici formații instrumentale care „sonorizau” filmul cu muzică de atmosferă. Într-o astfel de formație cânta și la vioară, la cinematograful liceului Hașdeu. Licențiat în teologie și absolvent al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (în 1952), Dan Moisescu s-a dedicat muzicii populare din primii ani ai carierei sale. O făcuse și în timpul studenției, colaborând la revista
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
muzicală formală a fost posibilă numai după moartea tatălui ei care ura muzica. Muzica a fost secreta ei consolare împotriva cruzimii tatălui (adesea o trăgea de păr în timpul furiilor sale). Anna Amalia a învățat să cânte la clavecin, flaut și vioară, primind primele lecții de la fratele ei. A fost privită ca o posibilă mireasă pentru prințul moștenitor al Suediei, împreună cu sora ei, Louisa Ulrika, fratele ei avertizând că Louisa Ulrika era probabil prea ambițioasă pentru a fi o regină bună într-
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
Herrmann, născut într-o familie de evrei de clasa mijlocie de origine rusă, s-a născut în New York. A făcut școală primară și liceul în Manhattan. Tatăl său a încurajat activitatea muzicală, ducându-l la operă și incurajându-l să învețe vioară. După ce a câștigat 100 de dolari la un concurs de compoziție la vârsta de 13 ani, a decis să se concentreze pe muzica și a mers la Universitatea din New York unde a studiat cu Percy Grainger și Philip James. A
Bernard Herrmann () [Corola-website/Science/323051_a_324380]
-
la București, probabil îndreptându-se spre o carieră militară. Însă nu a fost așa, fiind atras de artă, a urmat Conservatorul ASTRA iar în 1947 a intrat prin concurs la Teatrul Național din București. La vârsta de 13 ani făcea vioară în București, iar profesorul dânsului de atunci, domnul Teodorescu l-a invitat la Ateneul Român la niște repetiții, iar după repetițiile respective "„a apărut un domn aranjat, cu părul pieptănat, având cărarea pe mijloc și a venit la mine și
Paul Mocanu (actor) () [Corola-website/Science/323159_a_324488]
-
în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă) îi facilitează intrarea la Radio unde înregistrează câteva piese. În
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
Slobozia, jud. Ialomița, d. 1997 Fierbinți, jud. Ialomița), mai bine cunoscut ca a fost un cunoscut violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în 1932 la Slobozia, jud. Ialomița, fiul cobzarului Nicolae Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
(n. 1914, Oltenița, județul Călărași - d. 1985 București) a fost un violonist și lăutar din România, vestit atât pentru felul în care cânta la vioară, dar mai ales pentru talentul de a reproduce sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
pentru felul în care cânta la vioară, dar mai ales pentru talentul de a reproduce sau crea pe loc cântece lăutărești. S-a născut în 1914 în Oltenița, județul Călărași într-o familie de lăutari. Din 1929 începe să studieze vioara. În perioada 1944-1949 compune foarte multe piese vocale, melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu sau Gabi Luncă), dar și ale unora mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
mai obscuri (repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru). În 1949 se mută la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.). În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), Lenuța Creața Dumitriu (acordeon și voce) și „Baba” Ioana (acordeon și voce) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și Taraful fraților Gore. Din 1957 acestui taraf i
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
caracteristice ale lui Holmes (lupă de mărire, pipă, seringă) sunt scoase unul câte unul din cufărul aflat la banca Cox and Co. din Charing Cross și aduse înaintea camerei de filmat pe muzica lui Miklos Rozsa, inclusiv un solo de vioară pe fundal. Vocea naratoare a dr. Watson (interpretat de Colin Blakely) realizează o paralelă cu începutul povestirii "Problema podului Thor". Episodul din 1991 al serialului TV "Sherlock Holmes" cu actorii Jeremy Brett și Edward Hardwicke a respectat originalul, cu excepția faptului că
Problema podului Thor () [Corola-website/Science/324104_a_325433]
-
transmis o parte din repertoriul său. S-a născut la 21 martie 1821, în comuna Cerneteaz, județul Timiș, într-o familie de plugari evrei din apropierea Timișoarei. A terminat 4 clase (o raritate într-o familie simplă a vremii). După ce studiază vioară până în 1832 cu un violonist din comună, este trimis de către părinți ucenic la un lăutar țigan din Timișoara. Din 1835 se angajează la o orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează propriul taraf (taraf foarte interesant ca mixtură etnică, format din doi evrei, doi țigani, un sârb și
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
cronici scrisă de Nicolae Filimon pentru ziarul "Țăranul Român", în care acesta se ridică împotriva afișului ce l-a omis pe Ochialbi. În 1878 cântă la manifestațiile încheierii Războiului de Independență. Moare în anul 1880 la București. Prin intermediul profesorului de vioară de la Conservatorul din București, Gheorghe A. Dinicu, câteva din cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost tipărite în perioada 1927-1932. Unele compoziții că "Hora florilor", "Încurcata din Popești" sau "Hora viilor" au avut o popularitate largă în rândul amatorilor
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
A. Dinicu, câteva din cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost tipărite în perioada 1927-1932. Unele compoziții că "Hora florilor", "Încurcata din Popești" sau "Hora viilor" au avut o popularitate largă în rândul amatorilor de muzică, fiind transcrise pentru vioară și pian. În rest, majoritatea pieselor lui Ochialbi au fost notate și aranjate pentru pian. Din rândul acestora rămân sub formă de copii-manuscrise câteva hore, remarcabile prin bogăția inspirației melodice ("Hora Rândunica", "Hora Popișteancă" și "Hora lui Ochialbi" - nr.1
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
Erich Wolfgang Korngold a compus Concertul pentru vioară în Re major, Op. 35 în 1945. Lucrarea este scrisă pentru orchestră foarte mare. În afară de vioară solo, concertul necesită două flauturi (plus piculină), două oboaie (plus corn englez), două clarinete, un clarinet bas, doi fagoți (plus un contrafagot), patru corni
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
Erich Wolfgang Korngold a compus Concertul pentru vioară în Re major, Op. 35 în 1945. Lucrarea este scrisă pentru orchestră foarte mare. În afară de vioară solo, concertul necesită două flauturi (plus piculină), două oboaie (plus corn englez), două clarinete, un clarinet bas, doi fagoți (plus un contrafagot), patru corni, două trompete, trombon, harpă, coarde plus percuție care cuprinde timpan, tobă bas, cinele, gong, clopote tubulare
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
care se sprijinea pe sine și pe familia sa, până la căderea lui Hitler de la putere. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a retras din muzica de film pentru a compune muzică pentru sala de concert. Concertul pentru vioară a fost prima lucrare pe care Korngold a compus-o după retragerea din muzica de film, lucrare compusă după convingerea violonistului Bronislaw Huberman. Korngold a fost afectat de prezumția că un compozitor de muzică de film celebru este unul care
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
a compus înainte de venirea sa în Statele Unite. Deși Korngold este creditat pentru introducerea limbajului muzical sofisticat în peisajul muzical de la Hollywood, s-a întâmplat și un aspect invers. Ca și în celelalte lucrări compuse pentru sala de concert, concertul pentru vioară preia material tematic din coloanele sale sonore în fiecare din cele trei părți.
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64 a lui Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare. Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64 a lui Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare. Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare tipică a lucrării durează puțin sub o jumătate de oră. Mendelssohn a propus inițial ideea unui concert pentru vioară lui Ferdinand David, un prieten apropiat și
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64 a lui Felix Mendelssohn Bartholdy este ultima lucrare a sa pentru orchestră mare. Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare tipică a lucrării durează puțin sub o jumătate de oră. Mendelssohn a propus inițial ideea unui concert pentru vioară lui Ferdinand David, un prieten apropiat și atunci maestru de concert în Orchestra Gewandhaus din Leipzig. Deși începută în
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
Ocupă un loc important în repertoriul pentru vioară și este unul dintre cele mai celebre și interpretate concerte pentru vioară. O interpretare tipică a lucrării durează puțin sub o jumătate de oră. Mendelssohn a propus inițial ideea unui concert pentru vioară lui Ferdinand David, un prieten apropiat și atunci maestru de concert în Orchestra Gewandhaus din Leipzig. Deși începută în 1838, lucrarea a fost finalizată șase ani mai târziu și a avut premiera abia în 1845. În tot acest timp Mendelssohn
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
1838, lucrarea a fost finalizată șase ani mai târziu și a avut premiera abia în 1845. În tot acest timp Mendelssohn a menținut o corespondență regulată cu David, cerându-i sfaturi pentru concert. Lucrarea a fost unul din concertele pentru vioară ale epocii romantice și a influențat compozițiile a numeroși alți compozitori. Deși concertul este structurat în trei părți, în sistemul tradițional repede-încet-repede, concertul a fost inovativ în unele aspecte. De exemplu, solo-ul de vioară debutează încă de la începutul primei
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
fost unul din concertele pentru vioară ale epocii romantice și a influențat compozițiile a numeroși alți compozitori. Deși concertul este structurat în trei părți, în sistemul tradițional repede-încet-repede, concertul a fost inovativ în unele aspecte. De exemplu, solo-ul de vioară debutează încă de la începutul primei părți. Concertul a fost foarte bine primit încă de la început și a devenit unul dintre cele mai bune concerte pentru vioară din istorie. Concertul rămâne popular și astăzi și a devenit un concert esențial pentru
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]