60,912 matches
-
Braniște este o localitate-centru de comună în Raionul Rîșcani, Republica Moldova, așezată în lunca Prutului. Are aproximativ 500 de locuitori. În vecinătate se găsesc satele Pascauti, Petrosani, Cobani, Balatina etc. Pe o distanță de 5 km de la Braniște până la Cobani se întinde monument al naturii „Suta de Movile”. Suprafața - 10 km2. Distanța
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
cu 20 de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce localitatea multă vreme a purtat două nume - Braniște (Brănești) sau Boteștii lui Stavru. Zamfir Arbore în Dicționarul geografic al Basarabiei face următoarea prezentare: "Brănești, sat în jud. Bălți, așezat pe malul Prutului, între satele Rîteni și Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Scoreni este o localitate-centru de comună în raionul Strășeni, Republica Moldova. Se învecinează cu satele Cojușna, Trușeni, Malcoci, Condrița, Căpriana și orașul Strășeni. Este așezată într-o vale săpată de un râuleț, între două dealuri acoperite de păduri. Localitatea este faimoasă datorită practicării meșteșugului butoaielor. În 2008 populația satului număra 3.946 locuitori. Principala sursă economică a lor este agricultura. Relieful deluros favorizează creșterea unor
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
localitate-centru de comună din Raionul Șoldănești, Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 2.81 kilometri pătrați, cu un perimetru de 10.74 km. Din componența comunei fac parte localitățile Climăuții de Jos și Cot. Satul Climăuții de Jos este așezat la gura rîușorului Cușmirca, pe malul drept al Nistrului, la o distanță de 25 km de orașul Șoldănești și la 133 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1070 de oameni, dintre care 49.91% - bărbați
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
din acest ținut cuprindeau fiecare peste 50 de gospodării. Unde mai pui că actualele centre raionale Telenești, Rezina, Criuleni, Strășeni dispuneau respectiv doar de 12, 28, 28 și 41 lăcașe. În 1772 la Sărăteni făceau slujba patru preoți. Satul este așezat în centrul Basarabiei, la confluența a patru râuri - Răut, Dobrușa, Ciulucul Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
Risipeni din Raionul Fălești 10 km - distanță directă pînă la Satul Bocșa din Raionul Fălești Distanță directă pînă în or. Fălești este de - 22 km Distanță directă pînă în or. Chișinău este de - 146 km TOCSOBENI*, sat, în jud. Bălti, așezat pe malul Prutului, între satele Vrănești și Gherman. Face parte din volostea Sculeni. Are 71 case, cu o populațiune de 817 suflete. Răzeșii posedă aci o răzeșie de 334 desetine. Țăranii au pamant 240 desetine. Șunt vii și grădini cu
Taxobeni, Fălești () [Corola-website/Science/305231_a_306560]
-
rîulețului Bahu, afluent stîng al rîului Cula, la 42 km nord-vest de județul Orhei, 40 km nord-est de Călărași și 69 km nord-vest de Chișinău. Se învecinează cu comunele și satele: Bogzești, Văsieni, Ghermănești, Ghetlova, Noroceni, Săseni și Bravicea. E așezată într-o regiune de coline și văi, cele mai mari înălțimi avînd altitudini de 190m, 240m și 250m deasupra nivelului mării. Documentele evocă apariția localității în anul 1907, însă oamenii susțin ca acest loc a existat și anterior sub forma
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]
-
de la primul întemeietor al satului - Luca, iar Bănari de la boierul Bănariu care deținea aici moșii întinse. Originea numelui Iugani, însă, nu este cunoscută. Documentar este menționat într-un act de la 3 iunie 1429, apoi la 24 aprilie 1520. Satul este așezat pe povârnișul dealului, acoperit cu păduri și numai la est și sud se întrerupe printr-o vâlcea cu pârăiașul numit "Valea Bănarului". Potrivit recensământului din 1817 în sat au fost înregistrați 35 capi de familie în care locuiau 100 bărbați
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
a călători, a crescut și numărul de automobile personale, procurate din Occident, nu întotdeauna de cea mai bună calitate, care au adăugat noi probleme mediului înconjurător. În prezent fiecare a treia familie din sat are câte un autoturism. Satul fiind așezat în văgăună, drumurile publice locale au mult de suferit din cauza ploilor, de aceea necesită reparații și o acoperire rigidă. Reparația drumurilor asfaltate se efectuează aproape în fiecare an; lungimea lor pe teritoriul satului este de 7 km. Satul este străbătut
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Jora de Sus este un sat din cadrul comunei Jora de Mijloc din raionul Orhei, Republica Moldova. Satul Jora de Sus este așezat pe malul drept al rîului Nistru în partea nord-estică a raionului Orhei. Conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova, Jora de Sus ocupă o suprafață de 12,2 km². Relieful zonei reprezintă un podiș numit Podișul Nistrului, care se întinde pînă la
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
Raionul Șoldănești - vezi pe harta 10 km - distanța directă pînă la Satul Țahnăuți din Raionul Rezina - vezi pe harta 10 km - distanța directă pînă la Satul Meșeni din Raionul Rezina - vezi pe harta PRIPICENI*, rusește Pripiceanî, sat, în jud. Orhei, așezat în valea Pripicenii-de-sus, la S. de Samașcani. Face parte din volostea Cinișăuți. Are 152 case, cu o populație de 1074 suflete; școală elementară; biserică; 4 m
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]
-
de sud-vest se găsește satul Mihuleni, iar la vest de Alcedar este situat satul Șipca. Drumurile ce ies din sat duc spre centrele comerciale: Șoldănești, Rezina, Rîbnița. Acestea sînt asfaltate și sînt într-o stare relativ bună. Satul propriu-zis este așezat într-o ravenă pe versanții căreia sînt localizate casele oamenilor. În interior, localitatea se împarte în mai multe mahăli, dar două sînt principale: cea de pe partea de est a pîrăului și cea de cealaltă parte de pîrău, din vest. Mahalaua
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
care unul din ei spunea „Crezul”. Cînd se întorceau acasă, nașul închina mamei copilul în fața icoanelor, spunînd cu această ocazie: „să-i dea Dumnezeu noroc!”, „Să fie sănătos!”, „De la noi - fin și de la Dumnezeu - creștin!”. Apoi toți cei invitați se așezau la masă. Cumătria se făcea și se continuă să se facă, pînă astăzi, după posibilități: cei fără stare materială se mulțumesc doar cu botezul. În timpuri mai vechi, în special pînă la 1940, tinerii din Alcedar aveau multe posibilități să
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
organizau, de obicei, iarna. Pentru șezătoare, mai multe fete din sat se adunau la o casă, unde brodau, croșetau, coseau. Erau invitați și muzicanți, plătiți din banii fetelor. Masa era pe seama gazdei. Pe la miezul nopții veneau și flăcăii. Ei erau așezați la masă, iar după aceasta dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă mai devreme, iare celelalte dansau pînă dimineață. La șezători, sătenii se ajutau unii pe alții: azi torceau
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de vin ca să mai rămînă. În afară de baluri, la Paști și la Crăciun, se organizau și horele, care se făceau acolo unde se găsea un spațiu mai larg. Un astfel de loc era cel de pe vale, unde pînă în 1940, erau așezate case. Remarcăm că horele erau pe seama flăcăilor satului: ei plăteau muzicanții. Cînd în Alcedar se făceau două hore, fetele nu știu la care să se ducă. Este interesant că, atunci cînd un flăcău invita o fată la dans și ea
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
la Pogănești biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot această sursă menționează că satul Pogănești a fost întemeiat de proprietara moșiei Maria De Roma din coloniștii aduși de ea pentru lucrări, însă în afară de aceasta aici mai existau și alți săteni așezați în localitate de pe la finele veacului XVIII. Până la 1812, cînd Imperiul Rus a anexat Basarabia, formînd o nouă gubernie a sa, locuitorii acestor două sate gemene despărțite de rîul Prut, locuiau practic ca într-un sat. Căsătoriile dintre fetele și flăcăii
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Gospodării - 747. Populația - 1.454 de oameni. Gimnaziu,oficiul al medicului de familie,cămin cultural,casa pentru celebrarea căsătoriilor,oficiu de telecomunicații,bibliotecă,grădiniță de copii,cîteva magazine. Localitate rurală la nordul republicii în regiune de cîmpie și mici coline,așezată la răspîntia șoselelor ce duc spre Visoca,Bădiceni și Zgurita. Numele satului e scris în documentele vechi „la Darconiți”,”la Dîncăuți”, ”la Vărcăuți” și numai în 1764 apare coredr - Dărcăuți. Este atestat documentar la 5 iulie 1680 , cînd ” Grigore Tăbîrță
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
și îndeletncire a oamenilor o constituie agricultura. Situația economică este precară, o mare parte a tineretului fiind nevoită să plece peste hotare. În sat funcționează un gimnaziu, este deschis un oficiu poștal și o centrală automatizată de telefonie. Satul este așezat la hotarul dintre stepa Bălțiului și poalele Codrilor Moldovei, extremitatea nordică a acestora. Este un sat destul de pitoresc, cu oameni harnici, primitori și buni gospodari. O cale de dezvoltare a economiei satului o constituie dezvoltarea turismului rural, crearea unei infrastructuri
Mihălașa, Telenești () [Corola-website/Science/305250_a_306579]
-
din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Pojon (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de "notar cambial". În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor căzuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. La mausoleu se ajunge pe DJ Focșani - Soveja iar programul de funcționare al acestuia este zilnic 09.00-17.00, luni închis.
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
cei care erau hotărâți să se sacrifice pentru idealul acesta erau nespus de puțini. În anul 1922, când se hotărăște la conducerea Mitropoliei Sibiului să se înceapă apariția foii religioase pentru popor numite „Lumina Satelor”, la conducerea ei a fost așezat ca redactor preotul Iosif Trifa, acesta păstrând în paralel și postul de duhovnic al teologilor și de director al orfelinatului. Așa s-a ajuns la Noaptea de Bilanț și de Revelație a Anului Nou 1923. Din această noapte de zbucium
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
mai importantă a unei episcopii în biserica ortodoxă și a unei dieceze în biserica Romano-Catolică, dieceza (sau dioceza) fiind echivalentul episcopiei în biserica ortodoxă. Numele provine din termenul grecesc "κάθεδρα" și din cel latin "cathèdra", care indică locul unde se așează episcopul (scaunul episcopal). În biserica Romano-catolică domul este un edificiu de cult deosebit de remarcabil datorită dimensiunii sale și aspectului exterior, fiind biserică principală (catedrală) în majoritatea orașelor. Numele provine din termenul italian "duomo". Este o biserică romano-catolică vastă și importantă
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
metalice de șasiul ferestrei. Este un element specific al arhitecturii gotice în care sunt reprezentați sfinți sau scene din Sfânta Scriptură. Rozasa (din ), este o fereastră circulară, cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii, caracteristică pentru catedralele și bisericile gotice, așezată pe fațada lor. Cea mai mare rozasă din lume o are catedrala „La Seu“ din Palma de Mallorca, cu un diametru de 12,55 m. Fațada este latura exterioară a unei clădiri. De obicei fațada cuprinde intrarea principală. Este un
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
mai mare rozasă din lume o are catedrala „La Seu“ din Palma de Mallorca, cu un diametru de 12,55 m. Fațada este latura exterioară a unei clădiri. De obicei fațada cuprinde intrarea principală. Este un turn în care sunt așezate clopotele (și o toacă metalică la ortodocși). Adeseori pe clopotnițe se pot afla și ceasuri de turn.
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
au putut interveni deseori în alegerile episcopilor, sau au putut influența deciziile Patriarhului. Negustorii greci și clericii de origine aristocratică bizantină, care câștigaseră o mare prosperitate economică și politică și care au fost cunoscuți mai apoi ca "fanarioți", s-au așezat în cartierul cel mai nord-vestic al Constantinopolului, care a devenit centrul puterii grecești după stabilirea sediului Patriarhiei aici în 1461 (la scurtă vreme după ce Hagia Sophia a fost transformată în moschee). În timpul secolului al XVIII-lea, fanarioții au apelat la
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]